Ultimul an în afara UE

Publicat în Dilema Veche nr. 102 din 5 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Şi preşedintele, şi premierul au sugerat, în mesajele de Anul Nou, că acesta va fi ultimul Revelion "non-UE" al României. Cu alte cuvinte, vom trăi s-o vedem şi pe-asta: s-ar putea ca la Revelionul viitor artificiile să strălucească europeneşte. Nu numai la scară istorică, dar şi la scara unei vieţi de om se cheamă că am parcurs un proces de schimbare socială pe care nu ni-l imaginam în 1990, cînd vorbeam în termeni generali despre "alegeri libere", "pluralism" şi "drepturile omului". De fapt, procesul propriu-zis a început pe 22 iunie 1995, odată cu depunerea oficială a cererii de aderare la Uniunea Europeană. Era pe vremea unei guvernări nu tocmai pro-occidentale: majoritatea parlamentară era dată de combinaţia naţionalist-nostalgică între PDSR, PUNR, PRM şi PSM. Şi totuşi, Istoria va consemna faptul că tocmai pe vremea acestei guvernări - şi în timpul unui preşedinte care a tunat şi a fulgerat nu o dată împotriva capitalismului occidental - România a cerut, oficial, să adere la Uniunea Europeană. Era o vreme în care exista încă un puternic curent de opinie antioccidental: "Vestul" era văzut încă de mulţi ca un duşman care vrea să ne exploateze resursele şi să ne transforme în simplă piaţă de desfacere. După ultimele mari privatizări, unii analişti economici au reluat ideea - sigur, nu în termeni atît de brutali, ci ceva mai "tehnic", arătînd că, de pildă, în industria bancară capitalul autohton s-a subţiat de tot. În 1995 însă, sentimentul antioccidental era prezent în mod difuz într-o bună parte a opiniei publice şi zgîndărit, în numele "identităţii naţionale", nu doar de partidele naţionaliste şi de gazetele lor, dar şi de Vocea României, cotidian editat de Guvernul însuşi. (Chiar şi simpla idee a unui ziar al Guvernului pare, astăzi, dintr-altă lume...) Iar Opoziţia de atunci era combătută tocmai pentru că "voia să vîndă ţara străinătăţii". Probabil că Istoria (care priveşte "de sus") va trece peste asemenea "argumente"; va consemna, eventual, doar că Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor pe vremea depunerii cererii de aderare, a fost prim-ministru în momentul încheierii negocierilor şi a redevenit preşedintele Camerei (credeţi că-l schimbă între timp?...) în momentul aderării. Istoria, se ştie, e ironică uneori... Decizia de acceptare a cererii de aderare a fost luată în decembrie 1997 (sub guvernarea CDR), iar începerea negocierilor propriu-zise s-a aprobat la Helsinki, în decembrie 1999. Pe atunci stăteam bine la multe dintre criterii, mai bine chiar decît unele ţări (precum Slovacia sau Estonia) care au aderat în mai 2004. Înseamnă că, dacă astăzi am ajuns să nu fim siguri nici de 1 ianuarie 2007, asta nu se datorează relaţiilor proaste cu Uniunea Europeană, nici sentimentului antioccidental de prin 1995, nici încăpăţînării de a "nu ne vinde ţara" (poftim: am "vîndut-o"!), ci unei proaste relaţii cu noi înşine. Astăzi, eventuale atitudini antioccidentale mai pot apărea nu din cauza unei retorici naţionale bazate pe simboluri ori pe vorbe mari şi abstracte ("suveranitate naţională", "prin noi înşine" etc.), ci din cauza unor detalii tehnice şi foarte concrete: trebuie să aplicăm şi să respectăm un set de reguli, adică să desăvîrşim un fel de "revoluţie culturală" modernă: începem să vedem faţa antipatică a Occidentului - pentru o ţară submodernizată ca a noastră, regulile sînt ceva greu de suportat. Uniunea Europeană nu este, din acest punct de vedere, decît catalizatorul; în rest, chimia se face la noi, cu substanţele noastre şi cu reactivi proprii. Uniunea Europeană de acum e cu totul alta decît cea din 1995 - în 2005 a înregistrat un eşec major prin respingerea proiectului de Constituţie, summit-urile au devenit un fel de tîrguieli jenante pe buget etc. Dar instituţiile şi mecanismele sale sînt încă solide şi au o mare capacitate de regenerare şi de adaptare. În aprilie, cînd Comisia Europeană va redacta ultimul raport asupra României, vom afla mai clar ce vom face de Revelionul 2007. Probabil că aderarea nu va fi amînată. Probabil că, între timp, vom vedea soluţionate, de dragul UE, cîteva dosare de corupţie. Probabil că, la o adică, oficialii europeni vor găsi chiar o soluţie capro-vărzistă pentru noi şi bulgari: ne vor primi, dar cu un fel de clauză specială de supraveghere pe timp de un an-doi. Istoria, săraca, va consemna că, la 12 ani după depunerea cererii de aderare, România a devenit membră a UE. Şi, într-o notă de subsol menită să ne aline complexele, va preciza că acelaşi interval a trecut între depunerea cererii (1961) şi aderare (1973) şi în cazul Danemarcei şi Marii Britanii. Cu siguranţă, procesul de modernizare va continua şi după aderare. Cred că problema cea mai importantă şi cu cel mai mare impact pe termen mediu şi lung va fi capacitatea noastră de a ne construi o nouă identitate, una de tip european modern. După 1989, am privit spre Vest ca spre locul de unde ne vine binele. După 2007, va trebui să ne obişnuim cu ideea că trebuie să ne asumăm şi problemele "lor" ca fiind "ale noastre". De exemplu, incendierea unor maşini la periferia Parisului sau creşterea numărului de imigranţi ilegali în Italia (ca să dăm doar două exemple). Mă tem că pentru un asemenea parteneriat - şi la bine, şi la rău - nu sîntem încă pregătiţi.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.