UE, UE, bastion al păcii e!

Publicat în Dilema Veche nr. 149 din 1 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Episodul spionului rus otrăvit la Londra a readus în atenţia publicului occidental tehnicile şi relaţiile Est-Vest din vremea Războiului Rece. Presa occidentală a scris despre metodele vechiului KGB, şi-a reamintit de "umbrela bulgărească" şi de "Laboratorul nr. 12" - secţia Serviciilor secrete sovietice unde se fabricau otrăvurile -, a pomenit de treburile murdare pe care le făceau Serviciile ţărilor comuniste. Acum ziarele britanice sînt ocupate cu urmărirea traseului pe care s-a plimbat poloniul radioactiv şi cu cetăţenii care s-au aflat în acele locuri şi au sunat la Agenţia pentru Sănătate pentru a verifica dacă nu sînt şi ei iradiaţi. Cele franceze, italiene sau germane emit ipoteze asupra asasinatului şi recapitulează momente sîngeroase din istoria recentă a Rusiei. Corriere della Sera, de pildă, aminteşte că doi membri ai comisiei parlamentare care investiga atentatele de la Moscova din 1999 (puse de Kremlin pe seama cecenilor, iar de Litvinenko, pe seama Kremlinului, care voia astfel să-şi justifice intervenţia în Cecenia) au murit, şi nu de "moarte naturală". Anna Politkovskaia, jurnalista asasinată de curînd la Moscova, se ocupa şi ea de chestiunea Ceceniei. Le Figaro observă că mai e mult pînă cînd anchetatorii vor elucida această moarte misterioasă, dar "istoria spune multe despre violenţa cinică din inima funcţionării politice a Rusiei" unde, "în numele Ťraţiunii de stat», o mie de structuri de securitate, private şi publice, se cred autorizate să ucidă". Şi mulţi comentatori cred că, pe planul imaginii, Rusia pierde teren: prima lovitură a fost chiar publicarea fotografiei lui Litvinenko aflat pe patul de moarte. Ideea, se pare, a fost a Lordului Bell of Belgravia (directorul agenţiei Bell Pottinger Communications, care s-a ocupat de campania lui Margaret Thatcher în 1979, iar acum îi are printre clienţi pe Boris Berezovsky). Cu siguranţă subiectul morţii lui Litvinenko va mai reţine atenţia o vreme, apoi se va pierde printre altele, iar ancheta îşi va urma cursul, ca în orice stat de drept. Probabil că nu se va afla mare lucru. Sau, mai bine zis, nu vom afla noi, cetăţenii. Preşedintele Putin însă nu este omul care să sufere pentru un ipotetic "deficit de imagine". Aflat în Finlanda, la un summit al Uniunii Europene, a calificat drept "speculaţii" ipotezele privind asasinarea lui Litvinenko şi a transmis condoleanţe familiei îndoliate. Iar la un dineu oficial cu liderii ţărilor din UE (desfăşurat, se pare, într-o atmosferă foarte tensionată) a răspuns reproşurilor privind legăturile dintre criminalitate şi cercurile politice ruseşti că (unde am mai auzit asta?...) şi în Europa există corupţie, iar cuvîntul Mafia nu a apărut în limba rusă. Nu se ştie cum au răspuns oficialii europeni la această problemă lingvistică. Se vede însă cu ochiul liber prudenţa lor excesivă în relaţia cu Rusia. Nu numai pentru că nu au nimic de zis în cazul morţii suspecte a spionului rus: de acord, e o anchetă în curs, cazul e complicat, să aşteptăm rezultatele. (O excepţie, totuşi - secretarul britanic pentru Irlanda de Nord, Peter Hain: "Multe lucruri petrecute în Rusia aruncă o umbră asupra succesului preşedintelui Putin în ţinerea situaţiei sub control şi în asigurarea stabilităţii economice. Succesul său trebuie pus în balanţă cu faptul că acolo au avut loc serioase atacuri împotriva libertăţii individuale şi democraţiei".) Dar, ani la rînd, liderii Europei Occidentale s-au întrecut în a se prezenta, care mai de care, drept prieteni ai lui Putin, iar acum nu reuşesc să deznoade o situaţie extrem de sensibilă: problema dependenţei de gazul rusesc. Faţă de politica agresivă a Rusiei de a se impune în faţa Uniunii Europene prin Gazprom (care cumpără reţele de distribuţie sau companii din Vest, fixează preţuri de la caz la caz şi de la ţară la ţară), statele europene (suverane, nu?) reacţionează, pare-se, după gradul de "prietenie" cu Putin. Se vorbeşte inutil, de ceva vreme, despre o politică comună a Uniunii Europene în domeniul energetic, dar între timp, fiecare ţară îşi are acordul ei bilateral cu Rusia. Şi se vorbeşte în continuare, dar e limpede că nu se va ajunge la o strategie comună prea repede, aşa cum nu există o politică externă şi de apărare comună. Probabil că nici măcar în cazul unei invazii masive de ţînţari nu s-ar ajunge la o poziţie comună, căci nu s-ar cădea de acord asupra tipului de insecticid, care ar trebui agreat de toate ţările. Iar cînd, recent, Polonia şi-a exercitat dreptul de veto faţă de încheierea unui acord cu Rusia şi a cerut solidaritatea statelor UE în problema exporturilor de carne către Rusia, au fost destui cei care au apreciat poziţia poloneză drept "exagerată" şi au pus-o pe seama lipsei de experienţă a Poloniei în complicatul sistem de negocieri din UE. Ce-i drept, Polonia a avut pînă în 1989, ca şi celelalte ţări din Est, un alt gen de experienţă, din care a lipsit cu totul ideea de negociere... În relaţiile cu Rusia (ca şi în alte chestiuni), Uniunea Europeană se dovedeşte - cum spunea analistul italian Sergio Romano - irelevantă. Grija gazului de mîine e rezolvată de fiecare ţară europeană cum poate, în timp ce Gazprom se extinde strategic. Peste ani, s-ar putea să ne adunăm cu toţii în pieţe, cu ocazia "Zilei Europene a Energiei", şi să scandăm în cor, cu faţa spre Răsărit: "UE, UE, bastion al păcii e!".

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.