UE, de la Onțanu la Rompuy

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Din 1985 încoace, pe 9 mai se sărbătoreşte Ziua Europei. Nu ştiu dacă „a sărbători“ este cuvîntul cel mai potrivit – căci sensul lui presupune o asumare a sărbătorii din partea comunităţii, ceea ce în acest caz nu prea e valabil. Oamenii nu ies în stradă de bună voie pentru a celebra această zi, nu se îmbracă frumos (ca pe vremuri) ca să iasă la plimbare, nu au, spontan, porniri către săvîrşirea, în comuniune, a nu ştiu căror ritualuri cu gîndul la Tratatele de la Roma, la Robert Schumann sau Jean Monnet. Nimic din toate acestea. E doar o zi oficială, marcată peste tot în Uniunea Europeană de evenimente organizate în principal de autorităţile publice (europene, naţionale ori locale). 

Nici n-ar avea cum să fie altfel. Ca şi Uniunea, această zi este un construct, o creaţie artificială, propagată „de sus în jos“, dinspre diversele foruri către cetăţeni. Aşa încît i se reproşează tocmai caracterul oficial şi, pe alocuri, festivist. Şi astfel de excese sînt inevitabile (dar şi interpretabile). De pildă, la Strasbourg a avut loc o ceremonie de ridicare a drapelului UE (adoptat acum 25 de ani). La Bruxelles şi în capitalele europene s-au desfăşurat (şi acum, ca şi în alţi ani) tot felul de conferinţe şi reuniuni cu participarea celor mai înalţi oficiali, în care discursurile seci şi festive predomină. Pe lîngă acestea, Comisia de la Bruxelles şi reprezentanţele sale din ţările membre se străduiesc de mulţi ani să organizeze şi manifestări populare – în parcuri şi pieţe publice, cu balonaşe colorate şi broşurele de informare, cu muzici, concursuri şi alte distracţii populare. 

Iniţiativele autorităţilor locale nu lipsesc nici ele, şi se fac după chipul, asemănarea şi trăsăturile culturale ale administratorilor. La noi, de pildă, unde edilii sînt convinşi că aproape orice poate fi pus sub umbrela UE (dar după decenii de propagandă comunistă e greu să gîndeşti altfel), Marian Vanghelie a plantat pomi într-o viitoare „pădure a îndrăgostiţilor“, iar Neculai Onţanu s-a visat şef de trib european, aşa că a scos la paradă tot „aparatul“ de sector: poliţia locală a făcut demonstraţii de arestări, garda de onoare l-a salutat cu pompă pe întîiul gospodar al sectorului, veteranii de război, fanfara şi elevii (mai ales cei buni, „olimpicii“) au alcătuit fundalul uman necesar acestei desfăşurări de forţe – ce mai, un „23 august“ de pe vremea comunismului realcătuit în mic, la nivel de sector, după posibilităţi şi după buget. Şi totul s-a încheiat, în stilul inconfundabil al tranziţiei şi al administraţiei noastre publice, cu o năvală la sarmale: 25.000 de bucăţi au constituit ofranda sectorului 2 întru propăşirea construcţiei europene. (În paranteză fie spus, găsesc în această fanfaronadă încă un motiv pentru a desfiinţa sectoarele din Bucureşti). 

Cu excese şi cu festivisme cu tot, Ziua Europei trebuie luată aşa cum e, fără aşteptări speciale din partea noastră. În definitiv, construcţia unei identităţi europene (ca a oricărei identităţi colective sau „comunitare“) are nevoie şi de simboluri – precum steagul ori sărbătoarea. În jurul lor se tot adaugă, de ani buni, alte elemente care să le dea cetăţenilor sentimentul că au ceva în comun, de-a lungul şi de-a latul celor 27 de ţări membre. Problema e nu eventualul festivism, ci ce se întîmplă efectiv cu Uniunea Europeană, al cărei proiect de construcţie pare a se afla în impas. După ce, cu substanţiale eforturi, a fost adoptat Tratatul de la Lisabona – care ar trebui să facă un pas spre integrarea mai profundă – aplicarea lui şchioapătă. Speranţele că apariţia unui Preşedinte şi a unui responsabil cu politica externă va face ca UE să vorbească pe o singură voce au fost, deocamdată, înşelate: persoanele aflate în cele două posturi – Hermann van Rompuy şi Katherine Ashton – aproape că nu vorbesc deloc; sau nu spun lucruri esenţiale, nu sînt cu adevărat nişte voci ale UE. Liderii politici naţionali sînt, dimpotrivă, tot mai vocali. Episodul imigranţilor de pe insula Lampedusa, pe care Italia i-a „făcut scăpaţi“ spre restul Uniunii, după care împreună cu Franţa a pus pe agendă revizuirea spaţiului Schengen, este semnificativ: intuiesc că Sarkozy şi Berlusconi „s-au vorbit“ înainte de a crea acest episod (deşi aparenţele arătau mai degrabă a conflict franco-italian pe tema fluxului de imigranţi). Partidele populiste îşi fac intrarea (triumfală?) în Parlament în tot mai multe ţări, pe seama unui discurs anti-imigraţionist. Probabil că ar fi timpul ca UE să adopte în sfîrşit acele standarde comune în privinţa imigranţilor şi azilanţilor despre care se tot vorbeşte, dar deocamdată aceste politici ţin de competenţele fiecărui stat membru. Ideea că Grecia ar putea ieşi din euro şi creşterea nostalgiei faţă de fostele monede naţionale în alte state creează valuri printre analişti şi efecte la burse; dar lumea uită uşor că, dacă n-ar fi fost moneda comună şi măsurile luate de Banca Centrală Europeană la începutul crizei, probabil că puţine dintre fostele monede naţionale ar fi rezistat. Încrederea în instituţiile europene este şi ea în scădere în diverse ţări, ca şi procentul celor care, în sondaje, declară că regretă intrarea ţării lor în UE. 

Sigur, nu e cazul să fim alarmişti. Complicatele mecanisme de negociere puse la punct de-a lungul timpului vor găsi soluţii la multe dintre probleme. Dar prea lent. Iar cetăţenii europeni, obişnuiţi de ceva vreme cu binele (libera circulaţie, moneda unică, eliminarea taxelor vamale, welfare state etc.), uită uşor. Iar exerciţiul de imaginaţie „cum ar fi fost fără UE“ nu e uşor de făcut pentru cei mai mulţi. Într-un fel, UE este victima propriilor succese. Ca să nu fie victimă pînă la capăt, ar trebui să mai facă un pas inteligent spre integrare – un pas pe care cetăţenii să-l simtă în viaţa de toate zilele. Oare va reuşi?

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.