TVR - jucăria politicienilor

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A fost depus la Parlament raportul TVR pe 2006. "Pierderi de 17 milioane de lei", au titrat imediat ziarele, punînd astfel pe agendă exclusiv problema financiară. Consiliul de administraţie al TVR a trimis şi el o scrisoare la Parlament, în care anunţă că opt membri nu îl mai susţin pe preşedintele Tudor Giurgiu. După care au început speculaţiile privind respingerea raportului de activitate de către Parlament (ceea ce înseamnă, conform legii, destituirea întregii conduceri), zvonuri despre presiuni politice ş.a.m.d. Repertoriul e cunoscut: de-a lungul tranziţiei, TVR a fost jucăria preferată a politicienilor şi toate guvernările s-au străduit să-şi plaseze oamenii în poziţii-cheie, să obţină influenţă asupra emisiunilor de ştiri, să beneficieze cît mai mult de televiziunea publică în campaniile electorale. Toate acestea - plus incapacitatea cronică a instituţiei de a se reforma - au făcut ca TVR să ajungă la un statut neclar şi riscant pentru viitorul ei: e un fel de "colos industrial" moştenit din comunism, cu prea mulţi angajaţi, în care se produc şi programe bune, şi rele, care şi-a îmbunătăţit oarecum "imaginea de brand", dar n-a reuşit o reformă de adîncime. Legea după care funcţionează e veche şi proastă, iar modul de numire a Consiliului de administraţie o face o victimă sigură a conjuncturilor politice: membrii Consiliului sînt numiţi de partide, deci exprimă "în mic" majoritatea parlamentară. În plus, adesea partidele îşi trimit în Consiliu clienţi credincioşi care au nevoie de o sinecură, dar nu au habar de televiziune. În schimbul sinecurii, execută conştiincios indicaţiile partidului. Cel mult, dacă preşedintele e un om cu iniţiativă, mai poate drege lucrurile din punct de vedere strict funcţional şi tehnic: în vremea lui Valentin Nicolau, au mers bine investiţiile şi dotarea cu aparatură, dar conţinutul ştirilor şi al programelor politice era dedicat aproape în exclusivitate lui Adrian Năstase şi PSD; sub conducerea lui Tudor Giurgiu, s-au făcut programe noi, cu un "aer" mai modern şi mai deschis, telejurnalele au redevenit credibile şi echilibrate, dar s-au făcut cheltuieli necugetate. Şi, colac peste pupăză, TVR şi-a anulat exact avantajul principal, acela al redobîndirii prestigiului pe plan editorial: Rodica Culcer, sub a cărei conducere emisiunile informative au revenit la standarde profesioniste, a fost destituită peste noapte, în ciuda performanţelor profesionale. Din această amestecătură "la vîrf" nu are cum ieşi o televiziune publică performantă, pentru că preocuparea principală a conducerii (Consiliul plus preşedintele) nu poate fi decît satisfacerea celor care au numit-o. Sau măcar grija de a nu-i deranja prea mult. Aşa cum orice încercare de a reduce numărul de angajaţi (au fost cîteva) se lasă cu proteste sindicale care blochează imediat totul, orice tentativă de a reforma sistemul în ansamblu (începînd cu legea de organizare) se topeşte încet şi se amînă sine die: politicienii nu vor o lege mai bună, care eventual ar duce la slăbirea controlului politic asupra TVR, mulţi angajaţi nu vor eficienţă, pentru că şi-ar pierde posturile călduţe. Aşa încît orice manager stă între presiunile "de sus", dinspre mediul politic, şi cele "de jos", dinspre sindicatele lucrătorilor. La toate acestea se adaugă o anume nepăsare a spaţiului public pentru dezbaterea consistentă a subiectului TVR: în afară de cîteva ONG-uri care se ocupă de libertatea presei, nimeni nu pune pe agendă chestiunile esenţiale - care este misiunea postului public, pe ce valori se întemeiază, care sînt modalităţile prin care îşi poate îndeplini rolul în societate. Iar presa e interesată doar de spectacolul numirilor şi destituirilor; cîteva titluri din ziarele de săptămîna aceasta: "Şeful TVR, pe făraş!" (Adevărul), "Tudor Giurgiu, între votul de neîncredere al echipei, demisie şi verdictul Parlamentului" (Gândul), "Tudor Giurgiu, pîrît oficial la Parlament" (Cotidianul), "Obiectiv comun al PSD şi PNL: debarcarea lui Giurgiu" (România liberă). Probabil că şi acum, ca şi în alte ocazii, discuţia va rămîne la acest punct: dacă Tudor Giurgiu va fi înlocuit şi cu cine. Aşa încît raportul de activitate devine cu totul inutil: aproape nimeni nu va fi interesat de substanţa lui. Şi totuşi... Există în raport - pe lîngă multe pagini de prezentare a activităţii - nişte tabele în care sînt prezentate situaţiile financiare ale televiziunilor publice europene. (Probabil că TVR a vrut să-şi "justifice" astfel pierderile, arătînd că şi alţii stau prost.) Unele au profit, altele nu. Unele sînt finanţate exclusiv din taxa cetăţenilor, altele nu au deloc o asemenea taxă, altele "amestecă" banii din taxe cu alocaţiile bugetare şi veniturile din publicitate. Unele au angajaţi foarte mulţi (RAI - peste şapte mii, "giantă latină"...), altele puţini (ARD din Germania - trei mii şi ceva, care realizează mult mai multe ore de program decît cei 3200 ai TVR). Cine a urmărit problema ştie că şi în alte ţări au existat dezbateri despre rolul şi statutul televiziunilor publice, despre asigurarea neutralităţii politice, despre conţinuturile specifice etc. Televiziunile publice sînt specifice Europei (în SUA, reţeaua publică PBS a apărut tîrziu şi e "de nişă"), cu probleme diferite de la o ţară la alta, dar cu un fond şi o misiune comune: difuzarea unor conţinuturi de calitate, non-dependente de comercial, a unor ştiri credibile de interes public, transmiterea unor valori fundamentale, exprimarea unor identităţi şi asigurarea unor loialităţi ale cetăţenilor faţă de instituţiile democraţiei. Lord Reith, primul director al BBC, spunea în anii ’20 ai secolului trecut că BBC se întemeiază "pe o ordine morală, iar nu materială". El a definit valorile şi statutul postului public britanic, valabile şi astăzi. Or, tocmai aici e diferenţa: TVR nu şi-a asumat (şi nici nu a fost ajutată ori stimulată să o facă) setul de valori şi misiunea. Le-a declarat doar formal, de ochii lumii, preluînd, cu copy and paste, din tot felul de reglementări europene. În ciuda tuturor schimbărilor, încă nu şi-a asumat pînă la capăt rolul public. Ea nu "stă" pe o ordine morală, ci pe jocuri politice, pe socoteli financiare (cît, cum şi cui dăm din buget), şi pe o lege care o face victima mediului politic. Orice preşedinte ar fi numit are încă din primul minut sabia destituirii deasupra capului. Mai e loc printre toate acestea pentru valori şi pentru misiune publică?

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.