TVR: desfiinţăm sau reformăm?
În definitiv, de ce-ar trebui să avem o televiziune publică? Doar pentru că există de mai bine de 50 de ani? Sau pentru că toate ţările europene au aşa ceva? Dacă tot a ajuns la o datorie atît de mare, n-ar fi mai ieftin s-o desfiinţăm, să-i vindem activele şi, din banii obţinuţi, să instalăm televiziuni de jucărie în toate şcolile, ca să înveţe elevii patriei cum se fac emisiuni? (Căci, dacă tot vrea dl Ponta să instaleze wireless în toate şcolile din banii obţinuţi pe licenţele de telefonie mobilă, de ce n-am extinde metoda?...)
TVR a ajuns, practic, într-un fel de „inexistenţă“, chiar dacă emite în continuare. Pentru un simplu cetăţean, e greu de înţeles ce se întîmplă. TVR Info şi TVR Cultural au fost închise. Audienţa a scăzut şi mai mult. S-a decis testarea angajaţilor pentru a stabili cine vor fi cei 872 care vor fi daţi afară, dar deocamdată „examenul“ se amînă. Curtea Constituţională a declarat neconstituţională actuala conducere, dar conducerea funcţionează bine mersi. Valentin Nicolau, membru în Consiliul de Administraţie, a publicat o scrisoare devastatoare la adresa actualului preşedinte, Claudiu Săftoiu, numindu-l „groparul TVR“ – ceea ce arată că, oricît s-a străduit majoritatea USL să creeze un Consiliu „monolitic“ format din oameni obedienţi, n-a reuşit. Salariaţii au început să protesteze şi au intrat chiar în greva foamei.
Cam astea sînt faptele. Comentariile sînt, evident, de toate felurile. Unii cred că toată tevatura e un plan bine pus la punct de diabolicul Dan Voiculescu pentru a scăpa de un concurent de pe piaţa audiovizualului şi a-şi ridica, astfel, Antenele: dacă TVR se prăbuşeşte, unii angajaţi ar putea fi luaţi mai ieftin de trustul Intact (sau de altele), publicitatea s-ar duce tot într-acolo etc. Aş spune că acestea sînt mai degrabă nişte consecinţe – e greu de demonstrat că a croit cineva un astfel de plan, iar de teorii ale conspiraţiei e plin în jurul nostru... Alţii fac teorii liberale despre cum e cu piaţa şi cu legitimitatea unei televiziuni la care toţi cetăţeni plătesc abonament, dar foarte puţini se uită. Ceea ce e foarte corect dacă sîntem consecvenţi şi aplicăm principiile pieţei pînă la capăt. Dar ca să fim consecvenţi ar trebui să punem în discuţie, „la pachet“ cu raportul între costuri şi audienţă, şi sistemul de numire a conducerii, care de ani întregi se face după algoritmul politic, nu după competenţă. Aşa încît, după ce atîta vreme TVR nu a avut parte de un management eficient, e ridicol să aplici brusc şi sever principiile pieţei, decretînd că audienţa trebuie să fie „farul călăuzitor“ în aplicarea reformei. De altfel, povestea asta cu audienţa s-a tot manipulat de cîte ori a venit vorba de TVR (dar nu numai): cine a vrut să desfiinţeze o emisiune (eventual neconvenabilă politic) sau să schimbe vreun şef, a invocat audienţa slabă şi gata; cine a vrut să menţină o emisiune slabă (dar convenabilă) sau vreun şef „prieten“, a invocat „interesul public“ şi l-a „argumentat“ cu bla-bla-uri, chiar dacă audienţa era slabă. Jocul ăsta la două capete a permis aproape orice manevră, după caz. Dar cu atît mai mult nu e în regulă să te uiţi, azi, pe audienţele de săptămîna trecută şi să faci pe reformatorul ori să comentezi sarcastic prin ziare cum e cu „politicile publice“ în materie de TV.
Pe de altă parte, e limpede că e nevoie de o reformă. Dar ea trebuia să înceapă de mult, prin revizuirea legii de funcţionare şi prin găsirea unei formule manageriale eficiente, care să plece de la un lucru clar, exprimat în diverse directive europene şi validat de experienţa din alte ţări: televiziunea publică e necesară ca alternativă la televiziunile comerciale, pentru a echilibra spaţiul public şi pentru a produce/difuza conţinuturi (educative, culturale, sociale, informative) care nu sînt acoperite de televiziunile orientate spre profit. E adevărat că toate televiziunile publice din Europa au avut de suferit după liberalizarea pieţei TV, dar societăţile serioase au avut dezbateri substanţiale despre rolul lor şi au găsit soluţii de adaptare. Noii corifei de ocazie ai libertăţii pieţei nu trebuie să uite că reperul mondial în materie de TV este în continuare o televiziune publică: BBC. Societatea românească însă a ratat – ca şi în alte domenii – şi dezbaterea serioasă, şi reforma postului public TV. (În schimb, Radioul public o duce bine: acolo oamenii şi-au făcut treaba, SRR nu are pierderi financiare, iar programele sînt cum trebuie.) În încurcătura actuală, să vii cu „principii“ de piaţă după ce atîţia ani totul a băltit e cel puţin neadecvat.
Ce-ar mai fi de făcut? În nici un caz cîrpeala pe care o face actuala (?) conducere. În comisiile de evaluare a angajaţilor au fost introduşi politicieni şi foşti şefi ai TVR: adică vrei să pui totul „pe baze noi“ apelînd la unii dintre aceia care au contribuit la dezastru?… E complet stupid, nici nu merită discutat aşa ceva. Şi atunci? Atunci, nimic. O să se rezolve cumva bîlbîiala constituţională legată de Consiliul de Administraţie, haosul va continua, datoriile vor fi rezolvate în vreun fel (s-a mai văzut asta la televiziunea publică italiană RAI, acum cîtăva vreme, cînd statul pur şi simplu a „absorbit“ datoria), dar TVR tot nu va deveni ce trebuie. Nici măcar ca jucărie politică bună de folosit în campanie nu mai prezintă interes: acum, jocurile politice se fac la televiziuni private. Ar putea fi cu adevărat salvată şi pusă pe picioare dacă ar lupta pentru ea propriii profesionişti; dar aceştia tac, aşteaptă „să se aranjeze cumva“ – aţi văzut vreuna dintre vedetele TVR luînd poziţie publică pentru apărarea instituţiei?.... Sau dacă ar avea susţinerea publicului, a „societăţii civile“ – în virtutea grijii pentru „interesul public“. Dar mai e preocupat cineva de interesul public, în afară de cîteva mici grupuri sau ONG-uri care îşi fac treaba, dar nu le mai dă aproape nimeni atenţie?
Aşa că s-o desfiinţăm. Poporul se distrează destul cu televiziunile private, iar educaţia civică se face la televiziunile „de ştiri“ în compania unor mari trăncănitori ai neamului, care au opinii ferme despre orice. Iar dacă poporul e fericit şi se distrează, ce ne mai trebuie?
