TVR: desfiinţăm sau reformăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

În definitiv, de ce-ar trebui să avem o televiziune publică? Doar pentru că există de mai bine de 50 de ani? Sau pentru că toate ţările europene au aşa ceva? Dacă tot a ajuns la o datorie atît de mare, n-ar fi mai ieftin s-o desfiinţăm, să-i vindem activele şi, din banii obţinuţi, să instalăm televiziuni de jucărie în toate şcolile, ca să înveţe elevii patriei cum se fac emisiuni? (Căci, dacă tot vrea dl Ponta să instaleze wireless în toate şcolile din banii obţinuţi pe licenţele de telefonie mobilă, de ce n-am extinde metoda?...)

TVR a ajuns, practic, într-un fel de „inexistenţă“, chiar dacă emite în continuare. Pentru un simplu cetăţean, e greu de înţeles ce se întîmplă. TVR Info şi TVR Cultural au fost închise. Audienţa a scăzut şi mai mult. S-a decis testarea angajaţilor pentru a stabili cine vor fi cei 872 care vor fi daţi afară, dar deocamdată „examenul“ se amînă. Curtea Constituţională a declarat neconstituţională actuala conducere, dar conducerea funcţionează bine mersi. Valentin Nicolau, membru în Consiliul de Administraţie, a publicat o scrisoare devastatoare la adresa actualului preşedinte, Claudiu Săftoiu, numindu-l „groparul TVR“ – ceea ce arată că, oricît s-a străduit majoritatea USL să creeze un Consiliu „monolitic“ format din oameni obedienţi, n-a reuşit. Salariaţii au început să protesteze şi au intrat chiar în greva foamei.

Cam astea sînt faptele. Comentariile sînt, evident, de toate felurile. Unii cred că toată tevatura e un plan bine pus la punct de diabolicul Dan Voiculescu pentru a scăpa de un concurent de pe piaţa audiovizualului şi a-şi ridica, astfel, Antenele: dacă TVR se prăbuşeşte, unii angajaţi ar putea fi luaţi mai ieftin de trustul Intact (sau de altele), publicitatea s-ar duce tot într-acolo etc. Aş spune că acestea sînt mai degrabă nişte consecinţe – e greu de demonstrat că a croit cineva un astfel de plan, iar de teorii ale conspiraţiei e plin în jurul nostru... Alţii fac teorii liberale despre cum e cu piaţa şi cu legitimitatea unei televiziuni la care toţi cetăţeni plătesc abonament, dar foarte puţini se uită. Ceea ce e foarte corect dacă sîntem consecvenţi şi aplicăm principiile pieţei pînă la capăt. Dar ca să fim consecvenţi ar trebui să punem în discuţie, „la pachet“ cu raportul între costuri şi audienţă, şi sistemul de numire a conducerii, care de ani întregi se face după algoritmul politic, nu după competenţă. Aşa încît, după ce atîta vreme TVR nu a avut parte de un management eficient, e ridicol să aplici brusc şi sever principiile pieţei, decretînd că audienţa trebuie să fie „farul călăuzitor“ în aplicarea reformei. De altfel, povestea asta cu audienţa s-a tot manipulat de cîte ori a venit vorba de TVR (dar nu numai): cine a vrut să desfiinţeze o emisiune (eventual neconvenabilă politic) sau să schimbe vreun şef, a invocat audienţa slabă şi gata; cine a vrut să menţină o emisiune slabă (dar convenabilă) sau vreun şef „prieten“, a invocat „interesul public“ şi l-a „argumentat“ cu bla-bla-uri, chiar dacă audienţa era slabă. Jocul ăsta la două capete a permis aproape orice manevră, după caz. Dar cu atît mai mult nu e în regulă să te uiţi, azi, pe audienţele de săptămîna trecută şi să faci pe reformatorul ori să comentezi sarcastic prin ziare cum e cu „politicile publice“ în materie de TV.

Pe de altă parte, e limpede că e nevoie de o reformă. Dar ea trebuia să înceapă de mult, prin revizuirea legii de funcţionare şi prin găsirea unei formule manageriale eficiente, care să plece de la un lucru clar, exprimat în diverse directive europene şi validat de experienţa din alte ţări: televiziunea publică e necesară ca alternativă la televiziunile comerciale, pentru a echilibra spaţiul public şi pentru a produce/difuza conţinuturi (educative, culturale, sociale, informative) care nu sînt acoperite de televiziunile orientate spre profit. E adevărat că toate televiziunile publice din Europa au avut de suferit după liberalizarea pieţei TV, dar societăţile serioase au avut dezbateri substanţiale despre rolul lor şi au găsit soluţii de adaptare. Noii corifei de ocazie ai libertăţii pieţei nu trebuie să uite că reperul mondial în materie de TV este în continuare o televiziune publică: BBC. Societatea românească însă a ratat – ca şi în alte domenii – şi dezbaterea serioasă, şi reforma postului public TV. (În schimb, Radioul public o duce bine: acolo oamenii şi-au făcut treaba, SRR nu are pierderi financiare, iar programele sînt cum trebuie.) În încurcătura actuală, să vii cu „principii“ de piaţă după ce atîţia ani totul a băltit e cel puţin neadecvat.

Ce-ar mai fi de făcut? În nici un caz cîrpeala pe care o face actuala (?) conducere. În comisiile de evaluare a angajaţilor au fost introduşi politicieni şi foşti şefi ai TVR: adică vrei să pui totul „pe baze noi“ apelînd la unii dintre aceia care au contribuit la dezastru?… E complet stupid, nici nu merită discutat aşa ceva. Şi atunci? Atunci, nimic. O să se rezolve cumva bîlbîiala constituţională legată de Consiliul de Administraţie, haosul va continua, datoriile vor fi rezolvate în vreun fel (s-a mai văzut asta la televiziunea publică italiană RAI, acum cîtăva vreme, cînd statul pur şi simplu a „absorbit“ datoria), dar TVR tot nu va deveni ce trebuie. Nici măcar ca jucărie politică bună de folosit în campanie nu mai prezintă interes: acum, jocurile politice se fac la televiziuni private. Ar putea fi cu adevărat salvată şi pusă pe picioare dacă ar lupta pentru ea propriii profesionişti; dar aceştia tac, aşteaptă „să se aranjeze cumva“ – aţi văzut vreuna dintre vedetele TVR luînd poziţie publică pentru apărarea instituţiei?.... Sau dacă ar avea susţinerea publicului, a „societăţii civile“ – în virtutea grijii pentru „interesul public“. Dar mai e preocupat cineva de interesul public, în afară de cîteva mici grupuri sau ONG-uri care îşi fac treaba, dar nu le mai dă aproape nimeni atenţie?

Aşa că s-o desfiinţăm. Poporul se distrează destul cu televiziunile private, iar educaţia civică se face la televiziunile „de ştiri“ în compania unor mari trăncănitori ai neamului, care au opinii ferme despre orice. Iar dacă poporul e fericit şi se distrează, ce ne mai trebuie?  

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.