Trei exemple cu

Primul exemplu. Virgin Media a produs nişte clipuri de prezentare a echipelor de fotbal participante la EURO 2008. Cel rezervat României avea în fundal nişte tipi graşi, bruneţi, cu ghiuluri şi lanţuri de aur la gît. Ambasada României la Londra a protestat, iar Virgin Media şi-a cerut scuze şi a scos clipurile cu pricina de pe Internet. Concetăţenii noştri din videoclip nu erau diferiţi de cei din Ştefăneşti şi din alte comune, arătaţi abundent de televiziunile române în plină exercitare a spiritului de dezbatere democratică (y compris ceva caft şi înjurături) după primul tur al alegerilor locale. Dar - desigur - nu erau "reprezentativi" pentru un clip de circulaţie internaţională, nu cu ei trebuie să "apărem noi în lume" (mai ales că în clipul rezervat Franţei apărea Turnul Eiffel, iar în cel cu echipa Italiei apărea Colosseum-ul). Ambasada României a făcut ce scrie în "fişa postului" oricărei ambasade şi a obţinut ce a vrut. Problema însă rămîne: chiar dacă nu apar în clipuri, concetăţenii respectivi sînt foarte prezenţi în realitatea cotidiană a ţărilor occidentale şi, fie că ne convine sau nu, "ne reprezintă", spun ceva despre România şi despre problemele ei. E de la sine înţeles că ţărişoara noastră are de arătat lumii şi altceva, nu doar romi care cerşesc şi fură din buzunare. Dar e un fapt că cerşetorii şi hoţii de buzunare (indiferent de etnie) au ajuns mai repede în Europa decît multele, complicatele şi inutilele încercări de a-i face României un "brand de ţară". Iar mediatizarea intensă a diverselor infracţiuni (poate exagerată, de acord - dar de ce să-i cerem presei străine ceea ce chiar presa română nu face, adică să nu mai umble cu anasîna după "senzaţii tari"?) ne-a "branduit" ca ţară cu probleme. Al doilea exemplu. Despre romi a fost vorba şi în convorbirile dintre Tarja Halonen, preşedinta Finlandei, şi preşedintele României. Apariţia, în Helsinki, a unor romi care cerşesc şi "locuiesc" pe stradă cu copii mici i-a şocat pe finlandezi. În cultura şi tipul de educaţie din Finlanda "ideea de a cerşi" pur şi simplu nu există. Acum cîtva timp, reprezentanţi ai primăriei din capitala finlandeză au venit la primăria din Bucureşti pentru a "găsi soluţii comune". Faptul că problema a ajuns subiect de discuţie la nivel înalt arată că soluţiile n-au fost găsite. La conferinţa de presă, cei doi preşedinţi au avut atitudini paralele. Traian Băsescu a accentuat ideea că situaţia romilor trebuie rezolvată la nivel european, căci "România singură nu-şi poate asuma responsabilitatea pentru ceea ce minorităţile rome fac în străinătate" şi că, de fapt, "problema este cum facem ca romii să aibă acelaşi comportament ca orice cetăţean al Uniunii Europene care munceşte în alt stat UE". Tarja Halonen a spus că "a cerşi nu este o muncă" şi că "important este să facem curăţenie la noi acasă", invitînd autorităţile române la cooperare pentru a rezolva problema cerşitului, care este "aspectul cel mai vizibil" al ţării noastre în Finlanda. Are dreptate. Oricîte spoturi cu - de pildă - Coloana lui Brâncuşi s-ar face, ceea ce văd finlandezii (şi alţi europeni) în fiecare zi pe străzile din oraşele lor are un impact mult mai puternic. Al treilea exemplu. Ladislau Bölöni a dat un interviu în revista France Football şi a caracterizat jocul echipei României, legîndu-l de unele "trăsături culturale" ale noastre: "Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deoarece a învăţat să se mulţumească cu puţin. În schimb, este un popor abil, descurcăreţ, inventiv, care a fost obligat întotdeauna să găsească o soluţie pentru a se descurca şi a putea supravieţui. Are o mare capacitate de a suferi în tăcere, fără a se revolta. Toate aceste caracteristici se găsesc în fotbalul nostru şi în jocul echipei naţionale". Presa noastră a preluat cuvintele lui Bölöni, calificîndu-le drept "dure", iar pe forumurile ziarelor a (re)izbucnit vîlvătaia complexelor identitare. Fostul mare jucător a primit scurt calificativele de "bozgor", "trădător" şi altele, concetăţeni de-ai noştri (ba chiar şi vreo doi comentatori) şi-au arătat indignarea că spune toate astea în străinătate. Un forumist a făcut observaţia de bun-simţ că, de exemplu, Cioran a scris lucruri mult mai "rele" despre poporul român. Adaug că despre tot ce spune Ladislau Bölöni s-au pronunţat, într-o formă sau alta, Dumitru Drăghicescu, Mihail Ralea, G. Călinescu, C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga şi mulţi alţi mari intelectuali care au scris despre "specificul naţional". (Ca nepriceput în fotbal, mi se pare, de exemplu, că sintagma lui Blaga despre "boicotarea istoriei" se potriveşte meciului dintre România şi Franţa: dacă îi învingeau pe francezi, ai noştri ar fi "făcut istorie"; au jucat prudent, doar "pentru a supravieţui", aşa că "au boicotat istoria".) Dl Bölöni nu face decît să rezume lucruri deja ştiute. Dar pe mulţi dintre ai noştri îi enervează 1) că toate astea sînt spuse de "un ungur" şi 2) că sînt spuse "în faţa străinilor". Din cele trei exemple care s-au întîmplat să "curgă" pe fluxurile agenţiilor de ştiri în doar cîteva zile, rezultă că avem în continuare complexe identitare "demne" de secolul XIX. Din acest motiv, nu pricepem nici care ne sînt problemele, nici cum putem găsi soluţii. Ce vreţi, finlandezilor le e uşor să vorbească, sînt doar cinci milioane. Noi sîntem o ţară mică şi necăjită, cu peste douăzeci de milioane de locuitori, din care a plecat "afară" un număr apropiat de populaţia Finlandei...