Top 500 şi ceva

Publicat în Dilema Veche nr. 339 din 12 - 18 august 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

În plină vară – cînd, se spune, nimeni n-are chef şi răbdare pentru subiecte serioase – se discută, totuşi, despre universităţi. 

Societatea Academică din România a dat publicităţii „Topul Integrităţii Universităţilor“. Începută în 2007, această serie de evaluări a universităţilor publice are în vedere patru criterii: 1) transparenţă şi corectitudine administrativă; 2) corectitudine academică; 3) calitatea guvernanţei; 4) management financiar. Raportul (care poate fi citit pe site-ul SAR) înregistrează unele progrese faţă de anul trecut, dar consemnează şi problemele (cam aceleaşi): răspîndirea cronică a plagiatului (rămas adesea nesancţionat) printre profesori şi studenţi, lipsa de transparenţă în privinţa posturilor scoase la concurs, politizarea în numirea şefilor de instituţii, centralizarea deciziilor şi altele. Sînt date şi cîteva exemple de „familii universitare“ – rectori sau decani în al căror mandat au fost angajaţi la universităţi fii, fiice, gineri, nurori etc. Constat, în treacăt, că presa mainstream a preluat din acest raport doar „ideea de top“ (căci, se ştie, topurile „vînd“ bine) şi tema „familiilor universitare“, făcînd cîteva ştiri din ea, dar cu un aer senzaţional „în sine“. Şi atît. 

E adevărat, pe de altă parte, că acest raport nu este – şi nici nu şi-a propus să fie – unul despre calitatea învăţămîntului universitar, ci doar despre aspectele etice şi despre buna sa funcţionare. Acestea sînt, fără îndoială, importante într-un sistem tot mai greoi şi birocratizat, în care plagiatul „se lasă cu scandal“ doar cînd e vorba de vreun personaj politic care ţine neapărat să fie şi prof. dr. (în rest, se „acoperă“ cumva...), în care „cărţile de CV“ (adică nişte simple compilaţii şi alăturări de citate din lucrările altora) au devenit o practică largă, în care felul cum se cheltuiesc banii publici rămîne adesea total misterios ş.a.m.d. Totuşi, dacă în privinţa transparenţei, de pildă, lucrurile se pot remedia (inclusiv prin presiunea exercitată de astfel de rapoarte, care le cer rectorilor să pună pe site informaţiile de interes public), calitatea educaţiei universitare e mai greu de îmbunătăţit. Aici stăm din ce în ce mai prost, iar ameliorarea procedurilor administrative ori aplicarea principiilor bunei guvernanţe nu pot decît să ofere un punct de plecare pentru un învăţămînt superior de performanţă. Or, pe acest plan s-a pierdut mult şi se va recupera, mă tem, foarte greu sau deloc. 

Una dintre obsesiile ultimilor ani (pe care presa o relansează din cînd în cînd) este „de ce nici o universitate românească nu e în Top 500?“. Tot topurile, aşadar... Sînt mai multe pe plan mondial, dar în toate unul dintre criteriile importante (dacă nu chiar cel mai important) îl constituite cercetarea ştiinţifică şi prezenţa universitarilor în baze de date şi publicaţii internaţionale. Aici stăm în continuare prost (deşi, chiar şi raportul SAR spune că e totuşi mai binişor ca anul trecut). O foarte bună (dar nemiloasă) analiză a prezenţelor româneşti în baza de date Thomson Reuters (cunoscută pe scurt ca ISI) a realizat Liviu Ornea (profesor la Facultatea de Matematică) în Observator cultural (nr. 536, 6 august 2010). În multe domenii, contribuţia românească reprezintă sub o miime din total, altele (dreptul, sociologia, economia) sînt ca şi absente. Chiar şi un domeniu cu care ne mîndrim, precum matematica, este, în opinia lui Liviu Ornea, în declin (deşi, în comparaţie cu altele, are o prezenţă mult mai consistentă în ISI): „Fapt e că, deja în generaţia mea şi în cele alăturate, cei mai buni, inclusiv olimpicii generaţiei, au plecat pînă prin ’92-’93. Cei care am rămas sîntem, fără discuţie, liga a doua. Unii ne-am salvat, cît de cît, publicăm la un nivel decent“. Cei care s-au salvat însă au făcut-o nu graţie sistemului, ci pe cont propriu sau chiar „împotriva“ sistemului. Studenţii buni pleacă pe capete şi doctoranzii rămaşi sînt tot mai slabi. „Cu ce să-i ţii aici?“ – se întreabă retoric profesorul Liviu Ornea. 

Întrebarea poate fi extinsă şi către alte domenii. Doctoratul e în bună parte compromis. S-au dat şi se dau încă doctorate pe bandă rulantă. De la deputaţi şi înalţi funcţionari publici pînă la profesori de provincie, sînt destui care îşi dau doctoratul (mai ales în domeniile umaniste) „de-un capriţ, de-un pamplezir“ – ca să-şi îmbunătăţească imaginea despre sine sau ca să ia un spor de 15% la leafă. Tezele lor nu sînt cu adevărat lucrări de cercetare, ci un fel de „sinteze“, mai mult sau mai puţin izbutite, din ce au scris alţii. Faţă de ei, un tînăr cercetător care vrea să facă performanţă şi care ştie că la universităţile serioase din lume pentru o teză de doctorat munceşti serios (dar eşti şi luat în serios!) se simte ridicol. Şi – evident – pleacă. Fondurile pentru cercetare sînt puţine, dar problema cea mare e că ele sînt privite – de guvernanţi, de administratori, ba chiar şi de mediul de afaceri privat – mai degrabă ca o cheltuială, decît ca o investiţie. Cît despre cercetări finanţate de companii private, aşa cum se întîmplă în lumea dezvoltată, ele sînt o floare rară pe la noi: puţine universităţi au astfel de contracte (ca să nu mai vorbim că, şi dintre acestea, majoritatea sînt finanţate de multinaţionale, nu de companii româneşti). 

Aşa încît nu intrarea în vreun top internaţional ar trebui să ne preocupe. Asta se va întîmpla, probabil, şi nu peste mult timp (căci se lucrează intens la asta...): vor vui ziarele că, în sfîrşit, avem şi noi o universitate în primele 500. Dar va fi mai degrabă un „accident“: ansamblul mediului universitar românesc va continua să fie mediocru. Şi în declin.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.