Tocul înalt şi paşaportul UE

Parcă nu mai sîntem atît de obsedaţi de „imaginea ţării în presa străină“ cum eram acum cîţiva ani. În orice caz, oficialii români nu mai sar ca arşi la orice se scrie despre România şi nu mai văd peste tot „scenarii bine puse la punct“ prin cine ştie ce cabinete străine pentru a ne compromite biata ţărişoară. Nici în spaţiul public nu mai apar atîtea dezbateri pe tema „imaginea României în străinătate“ ca înainte. Şi nu s-ar spune că ştirile negative despre România şi români ar fi mai puţine. Probabil că ne-am obişnuit cu veşnicul „fapt divers“ care-i priveşte pe românii din străinătate (mici sau mari infracţiuni prin ţările occidentale), nu ne mai intrigă. Sau am ajuns la concluzia că la mijloc e „fatalitatea“?

Dna ministru Elena Udrea a rămas, pare-se, singura păzitoare oficială a imaginii. Cel puţin „pe relaţia“ cu presa britanică şi atunci cînd e vorba despre propria persoană. În decembrie 2009, cînd ziarele britanice s-au mirat că i s-a încredinţat portofoliul dezvoltării regionale (cu fondurile europene aferente), a trimis un drept la replică. Acum face acelaşi lucru, după ce Daily Telegraph a dat o ştire despre pantofii cu toc pe care dna ministru i-a dus ca ajutor sinistratelor din Săuceşti. Şi ameninţă cu justiţia. Bineînţeles, presa românească a făcut ştire şi din micul text apărut în Telegraph, şi din reacţia dnei ministru. Cu siguranţă nu va ajunge la proces – sau dacă ajunge, îl va pierde. Oricum, între timp imaginea dnei Udrea a fost „dreasă“ pe blogul unei jurnaliste britanice de la Independent – feministă convinsă şi colecţionară de pantofi (www.politicalblonde.com). Într-un articol dezlînat şi, pe alocuri, stupizel, Joan Smith scrie, între altele, că gestul de a da pantofi cu toc femeilor din Săuceşti dovedeşte „înţelegerea superioară a naturii umane“ de către dna Udrea. După care trece la problema vălului islamic şi dezbate chestiunea în stilul tipic feministelor militante occidentale. „Paralela“ între pantofii cu toc de la Săuceşti şi burka e ridicolă. Dar dna Udrea, decît să dea în judecată ziarul Telegraph, ar putea angaja o bună agenţie de PR care să-i facă o campanie de imagine pe tema „înţelegerii superioare a naturii umane“. Ar costa mai puţin şi ar ieşi mai bine pentru domnia sa.

Dacă asemenea ştiri de tip tabloid „înviorează“ atmosfera, sînt şi subiecte serioase despre România în presa străină. Rar, dar sînt. De exemplu, în ultima vreme au apărut mai multe articole despre acordarea cetăţeniei române moldovenilor. Der Spiegel, Daily Telegraph, Presseurop, EUObserver şi altele au comentat faptul că aproape un milion de locuitori din Republica Moldova au făcut cerere pentru obţinerea cetăţeniei române. Iar statul român doreşte să accelereze procesul de acordare a cetăţeniei. De fapt, miza este paşaportul unei ţări membre a UE, cu care fraţii noştri de peste Prut vor putea circula liber în celelalte state ale Uniunii. „Preşedintele român Traian Băsescu, de orientare naţional-patriotică – scrie Der Spiegel – vrea să îngroaşe rîndurile supuşilor săi şi a acceptat ca numărul naturalizărilor să depăşească 10.000 pe lună. Astfel, într-o Uniune sătulă de aderări, şi fără un singur referendum, fără aprobarea de la Bruxelles, Berlin sau Paris, are loc o lărgire pe ascuns“. Tot aşa scrie şi Daily Telegraph, adăugînd că s-ar putea ca Marea Britanie să se trezească cu un milion de moldoveni la graniţele sale şi invitînd Guvernul britanic să elimine ajutoarele sociale acordate imigranţilor, pentru a-i descuraja.

Nu ştiu ca instituţiile statului să fi reacţionat public, deşi s-ar cuveni explicate cîteva lucruri – politica de acordare a cetăţeniei, consecinţele faptului că ţările UE nu privesc cu ochi buni această extindere „indirectă“ şi, nu în ultimul rînd, dacă acest tratament faţă de moldoveni se face din motive „naţional-patriotice“, cum scrie Der Spiegel, sau din alte raţiuni. N-am observat să se fi creat nici vreo dezbatere publică pe această temă, nici ecouri prea intense n-au fost. Problema unirii cu Moldova de peste Prut nu e pe agenda publicului nici la noi, nici la ei: vremea podurilor de flori s-a dus de mult, acum noi ne vedem de criza noastră, iar moldovenii şi-au accentuat identitatea „moldovenească“ şi vor, de fapt, doar paşaportul cu care să meargă în alte ţări. În aceste condiţii, dacă publicaţii europene serioase pun problema intrării moldovenilor în UE „pe uşa din dos“, ar fi necesare reacţii sau măcar explicaţii în legătură cu nemulţumirea celorlalte ţări ale Uniunii. Nimic din toate acestea. În schimb, pentru un toc cui există reacţie oficială. Pantofii dnei Udrea „fac ştire“, milionul de cetăţeni români în plus nu.

Între insaţiabila poftă de imagine pozitivă a dnei Udrea şi daraverile interne de care se ţine un guvern tot mai depăşit de realitate, nu există nimic. Problemele trec pe lîngă noi, politicienii se fac că nu pricep şi nu se simt datori să dialogheze real cu cetăţenii în afara campaniei electorale. Am senzaţia că, asemenea moldovenilor, şi noi „sîntem în UE“ doar cu paşaportul...