Tezaurul românesc de la Moscova

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

– o pagină de memorialistică –

În numărul de săptămîna trecută al Dilemei vechi am citit interviul luat dlui Marian Voicu de dl Mircea Vasilescu, pe tema – inepuizabilă și, se pare, nerezolvabilă – a tezaurului nostru, trimis spre „păstrare“ „aliaților“ de la Răsărit, în anii 1916-1917. Trebuie spus că relațiile diplomatice dintre România și Rusia (sau, anterior, Uniunea Sovietică) au inclus întotdeauna pe agenda lor această delicată temă. Nici un ministru de Externe român nu poate evita, dacă se întîlnește cu omologul său rus, reluarea, fie și formală, a vechiului litigiu. Știam asta cînd am ajuns în fotoliul „afacerilor străine“ și încercam să mă pregătesc.

Dar, mai întîi, un mic preambul. Abia instalat, am fost anunțat că vrea să mă viziteze dl Silviu Brucan. Nu eram, ca să zic așa, „în vorbe“ cu dînsul, așa că am fost destul de mirat. Evident, întîlnirea a fost programată și a avut loc. „Dragă“ – mi-a spus dl Brucan – „am venit să te previn asupra unei obligații pe care n-ai cum s-o ocolești, dar care impune o foarte atentă pregătire: te vei întîlni cu Evgheni Primakov, șeful diplomației rusești. Amînă cît poți, antrenează-te, fii cu ochii-n patru. Primakov e ditamai fiara! General KGB, arabist, spion, uns cu toate unsorile. Îți trebuie multă experiență ca să-i faci față!“ A urmat o scurtă pauză, apoi hohotul de rîs caracteristic (ofensiv și defensiv totodată) și încheierea: „Unde mai pui că-l cheamă și Finkelstein!“ Nu peste mult timp, aveam să verific, pe pielea proprie, cîtă dreptate avusese dl Brucan. Și încă ceva: pot spune cu mîna pe inimă că, în cei doi ani cît am rămas la Externe, diplomații cei mai eficienți, mai „profesioniști“, mai înzestrați tactic și strategic mi s-au părut diplomații ruși și diplomații turci. În cazul celor dintîi, „secretul“ consta în faptul – am mai spus-o – că nu aveau reguli! Aveau doar „obiective“, pentru atingerea cărora nu se împiedicau, excesiv, în cutume, precauții stilistice, manuale de protocol, proceduri prestabilite.

N-am putut amîna cît i-ar fi plăcut dlui Brucan întîlnirea cu Evgheni Primakov. O mare conferință la Strasbourg (prin mai 1998) a făcut inevitabilă o conversație bilaterală. Pe agenda mea erau două puncte: 1) dorința României de a adera la NATO (fără consecințe – suna discursul meu – pentru bunele relații cu Rusia) și 2) situația tezaurului românesc nerestituit încă de Moscova. Primul punct a fost expediat tăios, à la russe: „A, nu, dacă despre asta vreți să discutăm, nu sîntem interesați. Aderarea la NATO nu e un gest prietenesc față de noi!“ Știam acest obicei rusesc: demaraj vehement, urmat, eventual, pentru „dregere“, de glumițe și disponibilități recuperatoare… Am răspuns și eu cît am putut de insinuant: „Domnule ministru, convingerea noastră este că NATO de-acum nu mai are aceeași definiție ca în momentul înființării sale. În aceeași ordine de idei, credeam că nici Federația Rusă nu mai e totuna cu Uniunea Sovietică. Dar dacă nimic nu s-a schimbat, foarte bine, trecem la punctul 2.“ Primakov (inocent): „Cînd ziceți că ne-ați încredințat acel tezaur?“ „În 1916“ – zic. Primakov (surîs cordial): „1916? Domnule ministru, vă informez că, între timp, au avut loc Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, căderea Zidului Berlinului și o mulțime de alte evenimente planetare. De unde să știu eu ce s-a întîmplat cu tezaurul dvs.?“ Și, după o tăcere „prietenească“: „Uitați, am să vă spun sincer, între noi (!), ce cred eu că s-a întîmplat. Să nu ne ascundem după degete! Sînt sigur că tezaurul românesc a fost principala sursă de finanțare pentru susținerea mișcării comuniste internaționale în perioada dintre cele două războaie mondiale…“ Mărturisesc că nu eram pregătit pentru atîta „glasnost“ Și nu mi se pare exclus ca răspunsul lui Primakov (care nu avea nimic de pierdut) să fi fost, măcar în parte, adevărat. Și atunci? Ce mai e de făcut? Federația Rusă va spune că nu i se pot imputa nereguli comise de Uniunea Sovietică, de vreme ce e vorba de două state diferite. De altfel, între 1948 și 1989, am fost și noi solidari cu lupta lor („pentru pace“) împotriva capitalismului și a imperialismului, iar războiul costă! „Groparii“ trebuie plătiți! Și, vorba lui Primakov – rămîne „între noi“ –, cum de s-a decis Guvernul român (în 1916, iar în 1917 cu insistența lui Titulescu!) să-și pună bunurile în siguranță într-o mlaștină care tocmai se transforma într-un vulcan? Nu zic că eforturile de recuperare trebuie suspendate. Zic doar că „situațiunea“ e complexă și că ne batem – mereu în întîrziere – de pe o poziție dezavantajoasă. 

(Am evocat această împrejurare „diplomatică“ și în două interviuri mai vechi. Am consemnat-o și aici, într-o variantă definitivă, dincolo de aproximațiile oralității și ale citărilor pripite.)

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Soldat ucrainean pe un tanc rusesc abandonat in Harkov FOTO Profimedia
Ucrainenii sunt pe cale să cucerească Lîman. Panică în rândul bloggerilor militari ruși
Mai mulți bloggeri și corespondenți militari ruși au afirmat că trupele ucrainene au avansat la vest, nord și nord-est de Lîman și lucrează pentru a finaliza învăluirea trupelor rusești din Lîman și de-a lungul malului nordic al râului Siverskyi Donets din această zonă.
stela si arsinel jpeg
Legatura deosebită dintre Arșinel și Stela: detalii mai puțin cunoscute despre cuplul de aur al scenei românești
Cuplul de aur al scenei românești Alexandru Arșinel și Stela Popescu s-a format la finalul anilor '70. După moartea fulgerătoare a Stelei Popescu în 2017, joi lumea teatrului a rămas și fără Alexandru Arșinel, care a murit la vârsta de 83 de ani.
Adrian Nastase FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
Adrian Năstase a pierdut la CEDO procesul cu statul român privind judecarea dosarului Zambaccian
CEDO a respins în unanimitate cererile fostului premier, drept inadmisibile, după ce Adrian Năstase și soția sa au reclamat că le-au fost încălcate drepturile în judecarea dosarului.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.