Telemeaua, prima victimă a UE

Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Luaţi, domnul meu, acuma, că de miercuri nu mai avem voie să vindem. Brînza de Sibiu n-o să se mai vîndă nicăieri", mi-a spus, duminică dimineaţa, "ciobăniţa" de la care cumpăr telemea de cîţiva ani, într-o piaţă din Bucureşti. Aşa se adresează ea clienţilor, cu "domnul meu" şi "doamna mea". Seara, am văzut la televizor o ştire din Mărginimea Sibiului: îmbrăcaţi frumos, cu cojoace şi căciuli de miel, ciobanii se adunaseră să vadă ce-i de făcut. Spuneau că vor veni la Bucureşti, se plîngeau că n-au ştiut din timp, că "mecanizarea" pe care le-o cer normele UE nu se poate aplica la oile lor, căci "unele dau o lingură-două de lapte, n-are rost să le pui mulgătoarea". Luni seara, altă ştire, plus ceva mici reportaje prin pieţe: "noi aşa facem din tată-n fiu, noi nu ştim altfel", spunea o vînzătoare; "asta e norma europeană, noi nu putem face altfel, pentru că România este monitorizată de Uniunea Europeană", spunea un şef de la Agenţia Sanitar-Veterinară. Este primul caz de confruntare deschisă între "noi" şi normele europene, iar semnificaţia lui este, cred, mai importantă decît pare. Numai că actualitatea românească, ocupată pînă peste cap cu melodrama bileţelelor (e inutil să-l mai invocăm pe Caragiale, Maestrul a prevăzut totul), a ratat încă o ocazie de a căpăta sens. La ora la care scriu (marţi spre prînz), brînza încă "n-a explodat": naţionaliştii încă n-au început să verse lacrimi pe umărul ciobănaşului român, social-democraţii au pierdut ocazia de a critica guvernul de dreapta că îi lasă muritori de foame pe bieţii oameni, guvernul de dreapta (ocupat cu platformiştii) n-a apucat să amintească poporului că de vină este fostul guvern care n-a negociat cum trebuie capitolul "Agricultură", tradiţionaliştii n-au spus nimic în apărarea Tradiţiei, progresiştii n-au spus că vor progresul şi numai progresul, iar societatea civilă nu se ocupă de brînzeturi. Peste toţi şi toate, Gigi Becali - orişicît, din branşă - tace; şi nici nu cred că are de gînd (cum a făcut în Ferentari cu plata curentului) să se ducă la Sibiu să le cumpere ciobanilor, scoţînd din buzunar un teanc de euro, toată telemeaua rămasă nevîndută. Poate că pînă la apariţia articolului vor apărea unele reacţii, dar semnificaţia "cazului" nu se va schimba. Într-o societate aşezată, toate reacţiile înşirate mai sus (şi încă altele) ar fi fost fireşti şi legitime (sau măcar explicabile). Există exemple de-a lungul şi de-a latul Europei, în aproape fiecare ţară care şi-a simţit ameninţat specificul atunci cînd normele Uniunii Europene au intrat în contradicţie cu felul de a prepara vreo mîncare ori vreo băutură sau cu vreun obicei străvechi. Mai toate ţările au obţinut tot felul de excepţii de la regulă invocînd cuvîntul magic: diversitatea. În numele diversităţii culturale, Spania a obţinut dreptul de a organiza în continuare corrida, deşi sînt încălcate normele europene privind comportamentul faţă de animale, Cehia a obţinut permisiunea de a ţine fazanul la afumat mai mult decît prevăd regulile europene ş.a.m.d. (alte exemple, pe EurActiv.ro, cel mai bun site dedicat temelor europene). România n-a fost în stare să obţină nimic la timp (sau din timp), deşi după 1990 s-a tot bătut apa-n piuă pe ideea de "specific", iar excepţionalismul românesc a fost invocat la tot pasul. Guvernul Năstase, grăbit să se laude cu încheierea negocierilor în 2004, a "bifat" rapid ce i s-a cerut, fără să se împiedice în fleacuri. Guvernul actual n-a fost în stare să organizeze o campanie de informare: au dreptate ciobanii să spună că n-au ştiut, că nu li s-a spus din timp. Pe de altă parte, ciobanii înşişi şi-au văzut (prea) liniştiţi de treabă, fără să caute o minimă adaptare la schimbările din jurul lor, deşi sînt oameni umblaţi prin ţară, deci nu tocmai izolaţi în mijlocul unei tradiţii care nu comunică cu lumea. Pe vremea lui Ceauşescu, apăruseră tot felul de zvonuri şi legende (urbane?) despre ciobanii din Mărginimea Sibiului: că sînt putred de bogaţi, că au şi elicopter, că tratează direct cu Ceauşescu (de-aia sînt lăsaţi să vîndă "în stil capitalist", cînd tot comerţul e de stat), că au paşapoarte cînd vor etc. Un amestec de invidie (pentru că nu erau cooperativizaţi), de aversiune (pentru că vindeau de cîteva ori mai scump decît "la stat"; problema era că "la stat" nu se găsea nimic) şi de admiraţie pentru spiritul lor întreprinzător şi pentru încăpăţînarea de a păstra obiceiurile în Mărginimea Sibiului, făcuse din ciobani, în percepţia comună, nişte personaje care reprezentau "un alt fel de Românie", necotropită cu totul de lipsurile şi dezumanizarea sistemului comunist. Oricum, consecvenţa lor era apreciată. Acum, aceeaşi consecvenţă de a face cum au apucat "din tată-n fiu" îi transformă în primele victime vizibile ale aderării. Situaţia nu este totuşi tragică. Cuvîntul diversitate va fi totuşi invocat, o soluţie se va găsi, normele de păstrare, etichetare şi ambalare vor fi adaptate: şi în pieţele din Italia, de pildă, mozzarella di buffala (adică de bivoliţă) se ţine într-un fel de putină şi se ambalează "artizanal", sub ochii clientului, nu cu cod de bare şi alte minuni tehnologice. Şi la marginea Vienei, în Grinzing, există localuri populare (Heuriger) în care proprietarii vînd vin făcut de ei în via din spatele casei şi mîncăruri tradiţionale pregătite "ca la mama acasă", nu neapărat după stufoasele reguli europene. Problema este că, ani la rînd, cohorte de politicieni ori de intelectuali au invocat la tot pasul "specificul" şi "excepţia românească" în tot felul de împrejurări, dar în mod concret tocmai specificul a căzut pradă, rapid, statutului de ţară membră a UE. Nişte proceduri aplicate la timp şi o mai bună informare ar fi evitat această situaţie. Numai că la proceduri - de acord, greoaie, birocratice, plicticoase - stăm prost de tot. Aici se vede deficitul de modernizare: sîntem buni de gură întru apărarea "diversităţii", dar slabi la făcut cereri şi completat formulare. Ne simţim încă bine în artizanat şi oralitate, în schimb ne cam repugnă reglementările şi procedurile-standard. Pe la începutul secolului trecut, din autoexilul său berlinez, Caragiale le cerea prietenilor din ţară, pentru a-şi mai ostoi dorul, cîte-o putinică de telemea. În Europa de atunci, plină de graniţe, putinica putea face drumul Bucureşti-Berlin cu Orient Expresul. Azi nu se mai poate: în epoca aviarei, nu mai poţi umbla creanga prin UE cu alimentele în traistă. Dar nu nostalgia după trecut e soluţia, ci capacitatea de adaptare la prezent.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.