Ţara ţăranului român

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

George Topîrceanu, un poet pe nedrept considerat "minor", a spus-o foarte bine şi foarte sugestiv în parodia sa după Al. Depărăţeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură / Lumea-njură / Pe agentul sanitar, / Şi-l întreabă fără noimă / ŤCe-ai cu noi, mă? / Pentru ce să dăm cu var?»". În faţa a tot ceea ce înseamnă "măsuri", reacţiile noastre se împart între refuz făţiş şi dorinţă ascunsă de a găsi o soluţie de neaplicare. Şi, mai ales, avem un dispreţ suveran pentru tot ce înseamnă proceduri. "Agentul sanitar" e metafora modernităţii pe care întîrziem să ne-o asumăm, aşa încît Roman Herzog, fostul preşedinte al Germaniei, are întrucîtva dreptate: aderarea României şi Bulgariei este o mare farsă. Chiar dacă, pe hîrtie, am bifat criteriile aderării, chiar dacă vom reuşi, în ultimul moment, să doborîm în strigăte de victorie ultimele "steguleţe roşii" ce mai pătează "vocaţia noastră europeană", în faţa statutului de modernitate riguroasă, pe care ne-o oferă intrarea în UE, avem reacţia de neîncredere amestecată cu stupoare şi ceva şmecherie a ţăranului faţă de "agentul sanitar". Farsa este că ştim la perfecţie să "zicem ca ei, dar să facem ca noi". Şi nici măcar nu putem fi învinovăţiţi pentru asta, aşa cum nu-i poţi învinovăţi pe nemţi că sînt ordonaţi ori pe italieni că au il piacere di vivere: e naturelul nostru simţitor. Extinderea gripei aviare a căzut, fatal, peste mîndria noastră de a ne fi însuşit comportamentul european: după ce se stinseseră toate focarele, taman ce apucaseră miniştrii noştri să spună că "apărăm Europa de aviară" precum odinioară o apăram de turci şi tătari. Nu s-a nimerit. Fermi peste poate în condiţii de criză, sîntem delăsători în viaţa de toate zilele, aşa că implacabilul virus şi-a croit drum, relativ uşor, printre obiceiurile noastre de a fenta procedurile şi de a ne lua de piept cu "agentul sanitar". Reacţionăm ţărăneşte, în virtutea experienţei de viaţă şi a tradiţiei asumate, privim lumea din ombilicul reprezentat de prispa şi ograda proprie, dincolo de care se aflau vatra satului şi ţarinile; mai încolo, nu mai e "lumea noastră", e "a lor", a celor din satul vecin. Ţările UE sînt "satele vecine" care ţin de o "vatră" îndepărtată numită Bruxelles, de unde ne vin tot felul de agenţi sanitari cu tot felul de măsuri, iar noi îi tratăm de venetici, de ciudaţi care vin şi pleacă, iar "noi locului rămînem". Acest tip de gîndire nu face diferenţa între sat şi oraş: un sociolog spunea deunăzi la un post de radio că în România nu există, de fapt, un mod de viaţă urban şi unul rural, orăşenii sînt şi ei, prin multe comportamente şi atitudini, ţărani strămutaţi, care îşi păstrează obiceiurile şi nostalgiile. Un obicei ar fi creşterea păsărilor de curte, care a permis răspîndirea gripei aviare în Bucureşti. Dar nu statistica e relevantă aici (se pare că sînt vreo 50.000 de orătănii în Bucureşti), ci "spiritul": încrederea noastră în oul proaspăt, luat din cuibar, mai degrabă decît în produsele "de la Avicola", ca şi încrederea în roşia sau ardeiul "de grădină", în dauna celor cumpărate (căci "cine ştie ce pun ăştia în ele, ca să scoată producţii mai mari"). Pe de altă parte, avem o relaţie proastă cu tot ceea ce înseamnă Stat şi Autoritate: reflexul nostru e de a ne uita pieziş la tot ceea ce ni se cere, la hîrtiile cu antet şi ştampilă, la reguli şi proceduri, care ni se par nişte complicaţii inutile. Comisia Europeană e un fel de "agent sanitar": dacă trebuie, ne străduim să facem ce ne cere, dar nu ne asumăm nimic, nu interiorizăm regulile, nu facem legătura cu viaţa reală, pe care o percepem în continuare în vechii parametri familiari. Trăim cu toţii în ţara ţăranului român. Într-o asemenea ţară, într-un astfel de mare sat, în care oamenii nu ştiu sau nu vor să stabilească relaţii bazate pe reguli şi proceduri cu Autoritatea, devine cu totul la îndemînă ca Vodă (adică preşedintele) să îi ceară jăndarului (adică Serviciului Român de Informaţii) să-i prindă pe cei care au făcut rău colectivităţii. Şi devine cu totul la îndemînă ca jăndarul, învăţat de pe vremea lui Ghiţă Pristanda să "tragă frumuşel condeiul", să-i raporteze preşedintelui că Răul a fost adus de venetici. Numai că "veneticii" sînt, în acest caz, două ţări din Uniunea Europeană (Ungaria şi Slovacia), care au reacţionat punînd accentul exact acolo unde noi n-am aflat că trebuie pus: pe proceduri, pe reguli. "Noi respectăm regulile UE, deci era imposibil să exportăm virusul" - au spus oficialii din cele două ţări, în replică la improvizaţia de raport a unui Serviciu de Informaţii care trăieşte încă în mitologia "pericolului extern" şi acţionează mai mult de frica Stăpînului decît din impulsul democratic de a aplica legile. Dar un asemenea tip de acţiune se potriveşte cu felul de a gîndi al multora dintre noi, dispuşi să credem în zvonuri şi în legende, dacă acestea reuşesc să ne reconfirme încrederea necondiţionată în puritatea propriei ogrăzi. De-a lungul tranziţiei, s-a tot deplîns soarta ţăranului român, pe care comunismul l-a deformat confiscîndu-i pămîntul şi trimiţîndu-l la oraş să devină lucrător industrial. Aşa este, comunismul a stricat un mod de viaţă şi n-a pus nimic în loc, decît nedreptăţi şi orori. Dar "ţăranul român" e viu şi se străduieşte să-şi păstreze sau să-şi reconstituie coerenţa modului de viaţă pierdut, luptîndu-se cu o Autoritate care stîrneşte dezordini după dezordini. Neştiind să aplicăm regulile şi procedurile, nu ne rămîne decît comoditatea înţelepciunii populare verificate: spunem ca ei şi facem ca noi, căci şi Statul procedează la fel. Ceea ce înseamnă - de fapt - o farsă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.