Talk-show la Dilema

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

În zilele noastre cu multe televiziuni, talk-show-ul e omniprezent. Pentru că e ieftin. Iar managerii televiziunilor mici, dar bătăioase, ştiu acest lucru. În loc să trimiţi reporteri pe teren care să facă anchete şi reportaje despre viaţa reală şi despre problemele oamenilor (ceea ce ar presupune costuri, logistică, răbdare şi altele), mai bine inviţi seară de seară în studio cîţiva inşi care să-şi dea cu părerea despre care cred ei că ar fi problemele oamenilor. Iar ei (obişnuiţii talk-show-urilor, cei care fac naveta între diversele televiziuni „de ştiri“) află care sînt problemele oamenilor... uitîndu-se la televizor, desigur. Dar dacă sîntem dispuşi să ieşim din prezentul care ni se pare dominat de „televiziunile de ştiri“ (a calculat cineva cît la sută din programele numitelor televiziuni reprezintă ştiri şi cît la sută dat-cu-părerea-ca-să-treacă-timpul-şi-să-se-uite-fraierii?), constatăm că n-a fost totdeauna aşa. În recenta noastră istorie democratică, „ideea de talk-show“ are o oarecare evoluţie...

În 1993, cînd s-a înfiinţat Dilema, cred că nici termenul de talk-show nu era cunoscut în România (sau, mă rog, îl cunoşteau foarte puţini). Era doar o televiziune – TVR – care se comporta ca fiind a Statului, deci a Guvernului (sau a Conducerii) şi, în consecinţă, invita în studio niscaiva oameni care să-şi dea cu părerea „pe linie“ (aşa cum se ştia că trebuie, de pe vremea vechiului regim). Cu alte cuvinte, să „educe poporul cu televizorul“. Ideea de a invita oameni cu păreri şi interese diferite, care să susţină puncte de vedere diferite (şi, din această confruntare, publicul să-şi poată forma propriile opinii, să poată cîntări argumentele etc., etc.) a fost una dintre cele mai grele lecţii ale democraţiei, într-o societate prea mult dedată la confortul vechiului slogan „cine nu e cu noi, e împotriva noastră“. Şi apoi, cum să inviţi în studio, să se adreseze ţării, nişte cetăţeni care se opuneau Guvernului, precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, tineri furioşi şi anticomunişti, ori studenţi bătuţi de mineri în iunie 1990? Dacă se supără „conducerea superioară“ şi sună pe „telefonul roşu“? Acum, cînd îmi amintesc de toate aceste „probleme“, nu ştiu dacă trebuie să rîd sau să plîng (deşi, structural, îmi vine să rîd pînă mă prăpădesc...). Dar atunci, era o problemă cît se poate de serioasă cine apare la televiziune şi „se adresează ţării“. (Pentru cei mai tineri: nu, atunci nu erau programe de monitorizare, nici legi care să impună pluralismul de opinii, nici CNA, nici nimic...) Carevasăzică, o lege fundamentală (şi, în esenţă, foarte simplă) a democraţiei – aceea că trebuie acceptat pluralismul opiniilor şi intereselor pentru ca societatea să poată funcţiona – a fost extrem de greu de învăţat după decenii de discurs monolitic (oficial) şi de dublu limbaj (neoficial).

Epoca de glorie a talk-show-ului a început după 1995-’96, cînd au apărut televiziunile private (deci, funcţional, şi-a intrat în rol „alternativa“). Tele 7ABC – o, tempora!... – s-a afirmat tocmai datorită opiniilor „alternative“ şi faptului că prezenta „pe sticlă“ altfel de oameni decît televiziunea „de stat“. PRO TV a avut de la început în grilă – pe lîngă cioacele mass-market bazate pe „te uiţi şi cîştigi“ şi pe premii de milioane acordate de Florin Călinescu la emisiunea de dimineaţă – şi talk-show-uri adevărate, în care se puteau vedea oameni diferiţi exprimîndu-şi liber opiniile. Dar nu trebuie uitat un episod provocat de o televiziune „mică“ şi nouă pe atunci, în agitaţia anilor ’90, Prima TV: a venit de la început cu un program sistematic de talk-show-uri, cîte unul pe seară, structurate coerent.

În acest context, ceea ce a făcut Dilema imediat după înfiinţare mi se pare – cu toată modestia – o contribuţie bunicică la instaurarea pluralismului de opinii în România. Încă de la început, a apărut ideea de a organiza „Divanul Dilemei“ – adică o dezbatere cu mai multe persoane cu idei şi opinii diferite, moderată de un membru al redacţiei, înregistrată, transcrisă şi apoi publicată în paginile revistei. Un fel de talk-show tipărit. Primul „episod“ din serie a fost o discuţie între domnul Petre Mihai Băcanu – care denunţa consecvent, zi de zi, Serviciul Român de Informaţii ca fiind o continuare a vechii Securităţi – şi domnul Virgil Măgureanu, directorul SRI. A fost nevoie de un întreg balet protocolar pentru ca împricinaţii să accepte să stea de vorbă faţă în faţă. Pînă la urmă, s-a întîmplat, cu efect zero: dl Băcanu n-a făcut nici o „demascare“ notabilă (ci a expus aceleaşi probleme generale pe care le scria zilnic în ziar), iar dl Măgureanu şi-a exersat încă o dată tehnica de a vorbi fără să spună, de fapt, nimic. Au urmat alte „Divanuri“ – cu premise mai puţin spectaculoase, dar cu dificultăţi concrete la fel de mari – care au adunat în jurul unui reportofon intelectuali, oameni politici, jurnalişti pe care, în anul de graţie 1993, peisajul public românesc îi plasa „limpede“ în tabere diferite. Lucrul cel mai greu era să-i aduni pe aceşti oameni împreună, să-i faci să accepte situaţia simplă (şi banală, în orice democraţie) că vor avea de discutat pe o temă anume cu nişte oameni care au alte păreri decît ale lor. Bunăoară, ştiţi ce greu a fost să-i adunăm la un loc, pentru a discuta despre proprietatea privată vs proprietatea de stat (caraghioasă dilemă, nu? dar atunci era „la ordinea zilei“) pe Dinu Patriciu (june liberal), Vasile Văcaru („fundamentalist“ al FSN, între timp dus dintre noi), Radu Vasile (ţărănist, deci „trădător“) şi Alexandru Paleologu? În primele minute, nici măcar nu se priveau. La sfîrşitul discuţiei, s-au „umanizat“ toţi, dîndu-şi seama că – totuşi – să exprimi opinii diferite e un exerciţiu sănătos, nicidecum un „pericol“. Ştiţi ce greu era să-l inviţi la o dezbatere pe vicepreşedintele partidului la putere şi să ţi se spună (după ce precizai că la dezbatere vor fi prezenţi şi oameni din opoziţie) că „n-am primit aprobare de la partid“? Ştiţi ce semnificativ şi plin de învăţăminte era să constaţi că, la ora şi data stabilite, venea la dezbatere doar reprezentantul opoziţiei, nu şi cel al puterii? (Care, evident, nici nu mai răspundea vreodată la telefon...) Ştiţi ce dezamăgitor era ca, la o anume dezbatere, intelectuali respectabili să refuze să participe (deşi amîndoi erau teoretic în aceeaşi tabără a deschiderii României către Occident şi a luptei împotriva „neocomunismului“), din simplul motiv că „eu nu am ce vorbi cu ăla/aia“?

Una peste alta, totuşi, prima serie numită „Divanul Dilemei“ a avut loc. Era un mic exerciţiu democratic autentic, poate stîngaci şi naiv. Acum, cînd toate partidele dau buzna – prin reprezentanţii lor – la toate televiziunile, e banal. Atunci, cînd asemenea confruntări deschise erau greu de organizat, discuţiile erau mult mai substanţiale, în ciuda înverşunării iraţionale a „combatanţilor“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

porc craciun
Cât costă examenul care te ferește de trichineloză, o boală gravă. „Porcul trăiește cu 4 milioane de larve în el și nu prezintă niciun semn”
Medicii veterinari atrag atenția asupra pericolului enorm la care ne expunem dacă renunțăm la examenul trichineloscopic în cazul porcului sacrificat în gospodărie. Animalele infestate cu trichinella spiralis nu dau niciun semn de boală, în schimb la om pericolul este inclusiv decesul.
idei de cadouri cu un buget de 100 de lei jpg
Cadourile de Crăciun și fondurile românilor: de unde mai au bani și ce preferă în funcție de generație
Românii se pregătesc intens pentru Sărbătorile de iarnă, deși doi din cinci români (44%) alocă bugete mai mici anul acesta pentru cumpărăturile de sezon din cauza inflației care le afectează finanțele.
Proces electoral într-o secție de vot în timpul turului I al alegerilor pentru funcția de președinte al României și pentru referendumul legat de Capitală, București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Cum va vota la primăvară electoratul lui Călin Georgescu. Trei sociologi explică cum funcționează psihologia maselor
„Au anulat alegerile prezidențiale pentru că și-au dat seama că nu iese cine trebuie. Vor fi taxați, însă, și la viitoarele alegeri, când românii vor pune ștampila tot pe candidații suveraniști!” a declarat recent George Simion pe grupul de whatsapp al partidului.
ARETEX textile jpg
Colectarea deșeurilor textile, obligatorie de la 1 ianuarie. Cum arată recipientele de reciclare
Colectarea separată a textilelor este obligatorie de la 1 ianuarie la nivelul UE, inclusiv în România, inițiativa impactând direct sectorul colectării separate, în condițiile în care românii abia colectează 0,5 - 0,7 kg, față de media țărilor vestice, de până la 16 kg de persoană anual.
bursa indici FOTO Shutterstock
Cine este singurul Grinch pe piețele bursiere? Analiza a 14 burse cu câștiguri mari de Crăciun
Performanța lunii decembrie depășește media celorlalte luni cu 1,06 puncte procentuale, echivalentul a 23% din câștigurile anuale, potrivit unei ample analize privind câștigurile pe cele mai mari 14 burse.
ChatGPT Inteligenta Artificiata FOTO Shutterstock
ChatGPT începe să aibă minte proprie. Cât de periculos poate fi
Cel mai recent model OpenAI, ChatGPT o1, stârnește controverse cu comportamentul său surprinzător, iar unii ar putea spune neliniștitor, dat fiind că pare să nu mai asculte ordinele primite.
ministerul energiei  foto FB ministerul energiei jpg
Intenția de desființare a Ministerului Energiei stârnește reacții dure din partea experților și a prosumatorilor
Intenția de desființare a Ministerului Energiei, prin comasarea cu Ministerul Economiei; a stârnit reacții dure, deopotrivă din partea experților în energie și a prosumatorilor.
63577598 1004 webp
Frigul, arma Rusiei împotriva transnistrenilor
Parlamentul de la Chișinău a instituit stare de urgență în sectorul energetic, pentru ca Guvernul să poată ajuta populația din Transnistria să evite o catastrofă umanitară generată de Rusia în plină iarnă.
hariclea darclee
14 decembrie. Ziua în care soprana română Hariclea Darclée a debutat pe scena Operei Mari din Paris. Sărăcia cruntă în care avea să sfârșească
Pe 14 decembrie, în 1280 a avut loc prima atestare documentară a orașului Sighișoara. În 1918 s-a născut Radu Beligan, iar în 2013 a murit Peter O'Toole. 14 decembrie este și ziua în care soprana română Hariclea Darclée a debutat pe scena internațională.