Străinii noştri

Publicat în Dilema Veche nr. 261 din 18 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Duminica trecută, elveţienii au votat pentru reînnoirea acordului de liberă circulaţie cu statele Uniunii Europene şi extinderea acestui acord la România şi Bulgaria. Aproape 60% dintre alegători au fost pentru - un rezultat surprinzător, dată fiind atitudinea mai degrabă eurosceptică a elveţienilor, care au refuzat, în mai multe referendumuri, nu doar aderarea, dar şi diverse forme de strîngere a relaţiilor cu UE. De fapt, sistemul de "acorduri bilaterale" este soluţia găsită de liderii politici elveţieni şi europeni după ce poporul a respins de mai multe ori, prin referendum, aderarea Elveţiei la UE. Unul cîte unul, domeniile importante ale economiei şi societăţii elveţiene au fost "adaptate" la normele comunitare, astfel încît, de la taxe vamale pînă la libera circulaţie a persoanelor, Elveţia are acum acorduri care îi permit să se conecteze la Europa. Fără ele, ar fi rămas într-o stare de izolare care, în era globalizării, nu i-ar mai fi permis să funcţioneze. Campania electorală a fost murdară - consideră comentatorii - în primul rînd din cauza nuanţelor xenofobe: UDC (partid populist condus de Christoph Blocher, adversar al acordurilor cu UE) a folosit afişe electorale în care nişte corbi (întruchipîndu-i pe străini) sfîşiau harta Elveţiei. După anunţarea rezultatelor, Christoph Blocher a declarat (în dialectul local), la televiziunea sa privată (www.teleblocher.ch), că va urma un dezastru: "o imigraţie tot mai greu de controlat, presiuni asupra salariilor, creşterea şomajului, a criminalităţii şi periclitarea considerabilă a sistemului nostru de asigurări sociale". De partea sa, Grégoire Carasso, vicepreşedintele Noii Mişcări Europene, face, în Le Temps (www. letemps.ch), recapitularea costurilor pe care le-a avut de plătit Elveţia pentru faptul de a fi spus "nu" Uniunii: din 1995 pînă în 2002, creşterea economică a ţărilor UE a fost de 16,2%, în timp ce a Elveţiei a fost doar de 8,6%. În 2002 au intrat în vigoare cele dintîi acorduri bilaterale, iar creşterea Elveţiei a fost de 9,8% pînă în 2008 (a Uniunii - 8,9%). S-ar părea însă că alegătorii elveţieni au votat raţional şi pragmatic, fără să se lase impresionaţi de retorica emoţională: au votat exact pentru ce li s-a cerut, adică prelungirea acordurilor de liberă circulaţie cu ţările UE şi extinderea lor la români şi bulgari. Mai votaseră o dată (cu un rezultat ceva mai strîns, doar 56% pentru) în favoarea extinderii acestor acorduri la cele 10 ţări intrate în UE în 2004. Atunci, ignoranţa şi teama de invazia esticilor au fost mai mari. Între timp, au avut vreme să-şi dea seama că pericolul nu există. Pe de o parte, din cele 10 ţări n-au dat năvală hoarde întregi de imigranţi. Pe de altă parte, Elveţia are o poliţie extrem de eficientă şi discretă, care urmăreşte, fişează şi arhivează orice mişcare a oricui (în special a străinilor), iar cetăţenii ştiu asta, astfel încît nu se tem de "necunoscuţi". Prin urmare, elveţienii s-au comportat acum ca şi cum ar fi în UE, deşi nu sînt şi nici nu vor să fie: pe această temă concretă a libertăţii de mişcare, şase din zece cetăţeni au spus "da", pentru că i-au înţeles avantajele. Sloganul "vor veni străinii şi ne vor lua locurile de muncă" n-a mai impresionat. În schimb, el continuă să impresioneze în multe ţări membre ale Uniunii Europene, deşi aici libertatea de mişcare, dreptul fiecărui cetăţean de a munci şi de a se stabili oriunde pe teritoriul UE sînt legiferate şi clamate de multă vreme. Iar cei care susţin "caracterul naţional" al locurilor de muncă sînt nu doar populiştii xenofobi de genul lui Christoph Blocher, dar şi partidele de centru-stînga şi sindicatele. În Anglia au avut loc recent proteste împotriva angajării, de către firma franceză Total, a unor muncitori italieni şi portughezi pentru o rafinărie a sa din North Lincolnshire. "British jobs for British workers", susţinuse laburistul Gordon Brown în ultima sa campanie electorală - "un slogan oportunist, în condiţiile unei pieţe a muncii unice în Europa" (The Guardian). Sindicatele vor să atace în justiţie compania Total, dar Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat deja în cazuri asemănătoare: într-unul, a condamnat sindicatele suedeze care organizaseră greve şi pichetări împotriva unei firme lituaniene, Laval, care folosea muncitori lituanieni în Suedia; în altul, a permis companiei finlandeze de ferryboat Viking să angajeze marinari din Estonia. În plus, observă The Guardian, sindicatele britanice şi dl Gordon Brown uită că există două milioane de cetăţeni britanici care lucrează în alte ţări UE ("foreign jobs for British workers", cum ar veni...): în cazul unei reglementări "naţionale" a problemei, aceştia şi-ar pierde slujbele. Libertatea de mişcare şi piaţa unică a muncii sînt, fără îndoială, realizări substanţiale ale UE, care au favorizat creşterea economică şi prosperitatea cetăţenilor. Dar aplicarea practică a acestor principii generează încă reacţii emoţionale. Criza (care aduce temeri şi nesiguranţe) nu face decît să accentueze sentimentul că "locurile de muncă sînt doar ale noastre", iar "străinii" sînt buni doar cînd vin la noi să-şi cheltuiască banii cîştigaţi la ei (de exemplu, pensionarii britanici care se stabilesc în sudul Spaniei şi Portugaliei). Cîte un Blocher pîndeşte la fiecare colţ: Frontul Naţional Britanic (partid naţionalist) a susţinut protestele muncitorilor. "E tot oportunism" - scrie The Guardian. E, dar uneori ţine...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.