Ştiri ieftine despre bani

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Consoarta noastră, catastrofa jpeg

Pentru că e criză, se vorbeşte mult despre bani. În diverse feluri. Premierul Emil Boc cîntă, de cînd s-a format guvernul, refrenul despre „salariile şi pensiile nesimţite“, dar, în loc să rezolve aberaţia (adică excepţia, adică privilegiul, adică existenţa unor pensii disproporţionate), a ajuns acum să taie şi din pensiile „simţite“. Analiştii şi comentatorii economici vorbesc – cu puţine excepţii – prea tehnic, reuşind cu greu să iasă din jargonul lor profesional. Sînt cîţiva buni jurnalişti economici şi bloggeri care reuşesc să „traducă“ pe înţelesul publicului ce se întîmplă cu criza, cu băncile, cu deficitele publice, cu moneda euro. Dar ei scriu – totuşi – pentru un public educat şi dornic să înţeleagă ce se petrece în lume.

Ştirile, în schimb, au audienţă de masă. Iar ştiriştii noştri, dacă tot le-a dat dl Boc subiectul pe tavă, s-au apucat să dea la televizor liste, tabele şi grafice colorate cu salariile din sistemul public. Am văzut de mai multe ori, zilele trecute, mai ales la televiziunile de ştiri – căci pe ele de ce le-avem, de ce sînt ele specializate în aşa ceva, nu? – nişte făcături jurnalistice de genul: un ministru are atîta, dar un consilier al ministrului poate avea de 4 ori mai mult, în timp ce preşedintele ţării are atîta, iar directorul de la compania de stat cutare atîta. Cu tabele pe perete şi un jurnalist vivant care dădea din mîini şi din priviri spre cifre. Cam asta era toată ştirea. Neurmată de nimic, deşi, jurnalistic vorbind, ar fi fost necesare nişte comentarii şi explicaţii, astfel încît bietul public să nu rămînă cu eventuale întrebări fără răspuns: de pildă, de ce consilierul are mai mult decît şeful său, nu-i ilogic? Pentru că e legea prost concepută? Ca să cotizeze mai mult la partidul care l-a numit? Sau: de ce unii miniştri au mai mult ca alţii? Pentru că muncesc mai mult? Sau pentru că unele portofolii sînt mai importante? Şi dacă da, de ce Externele sînt mai importante decît Internele sau decît Economia? Nimic din toate acestea. Spuse şi lăsate aşa, „în sine“, fără explicaţii, cifrele nu fac decît să işte oarecari indignări printre telespectatorii mai săraci, care – numărîndu-şi banii de la o pensie la alta – rămîn cu impresia că demnitarii statului se scaldă în bănet, împărţindu-şi între ei lefuri grase. Or, 5-6000 de lei pentru un ministru nici măcar nu e o sumă mare (sînt oameni în middle management-ul unor firme nu foarte mari care cîştigă mai mult). E adevărat că în sistemul de salarizare a personalului bugetar sînt tot felul de aiureli şi că au fost angajaţi mulţi oameni care n-au ce face, dar astea ar trebui să fie subiecte de ştiri, nu o sumă în sine.

Tot aşa se face mare caz din ce se găseşte prin declaraţiile de avere. Cu o mutriţă indignată, drăguţele noastre prezentatoare de ştiri anunţă că deputatul X sau funcţionarul public Y are o casă, un teren şi 10.000 de euro în cont. Atît. Şi ce-i cu asta? E un lucru rău în sine să ai aşa ceva dacă eşti parlamentar sau director la vreo agenţie a statului? Nu, desigur. Dar bravii noştri ştirişti se opresc aici. Adevărata ştire ar fi că demnitarul cu pricina a făcut banii ilegal. Aşa ceva se vede însă mai rar pe la televizor – căci presupune investigaţie, muncă, efort. Or, e mai simplu să-ţi ţugui buzele a indignare şi să citeşti de pe prompter nişte cifre care, în sine, nu demonstrează nimic. În fiecare an, cînd se înnoiesc – conform legii – declaraţiile de avere, telejurnalele noastre de tot mai mică audienţă citesc cifre de pe prompter, zile la rînd. În acest fel, induc în continuare în mintea publicului o „idee“ care, de pe vremea dlui Iliescu cel sărac şi cinstit, strică normalitatea tinerei noastre economii de piaţă: aceea că a avea bani e un lucru rău, iar cine-i are „precis a făcut el ceva...“.

Există un populism prostesc al presei care răspîndeşte printre oameni emoţii şi atitudini negative în legătură cu banii şi accentuează clivajul social. E un mod perfid de a-i face pe cei săraci să nu-i suporte în general pe cei mai pricopsiţi. Şi e un mod imatur şi superficial de a face presă. În locul unor anchete şi investigaţii care să vorbească despre legalitatea şi corectitudinea cu care sînt folosiţi banii publici, în locul unor dezvăluiri adevărate care să demonstreze că X sau Y s-au îmbogăţit în mod fraudulos, ni se flutură nişte cifre doar aşa, ca să ne ofticăm că noi avem mai puţin... Nu se vede nicăieri, în lumea civilizată, o ştire care să spună „deputatul X şi-a luat maşină scumpă“, ci doar ştiri despre abuzurile sau ilegalităţile comise de politicieni, atunci cînd acestea au loc. Nu se vede nicăieri, în lumea civilizată, o ştire de genul „ministrul cutare umblă cu Audi“. Dar cu ce-ar trebui să umble? Cu Oltcit model 1987? De acord, o soluţie ar fi bicicleta, adoptată din proprie convingere de unii demnitari din ţările nordice. Care, însă, în ciuda convingerilor lor, la manifestările oficiale tot cu Audi sau Mercedes se duc.

Şi salariile din sistemul public, şi declaraţiile de avere sînt subiecte serioase, despre care opinia publică trebuie informată, pentru a şti dacă banii cetăţenilor sînt gestionaţi corect. Dar, prea adesea, atitudinea faţă de aceste teme este nu de jurnalişti serioşi, nici de opinie publică matură, ci de ţaţe care stau în faţa porţii zgîindu-se la cine trece pe uliţă şi bîrfind: „ai văzut, soro, ce maşină şi-a luat ăla?...“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.