Statul şi "dreptul de a şti mai bine"

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Prima etapă a înscrierii în clasa pregătitoare s-a încheiat, a doua se va termina pe 27 martie. „Marele scandal“ al defectării sistemului informatic în prima zi de înscrieri (care le-a dat o hrană ştiriştilor vreo două zile) a fost uitat. Aşa că ar putea fi un moment bun să încercăm o discuţie mai calmă. Profit de ocazia pe care mi-o oferă amicul Gabriel Giurgiu – în Dilema veche de săptămîna trecută (în articolul „Sînt obtuz: fiica mea e mai importantă decît Statul“), acesta îmi face onoarea şi plăcerea de a avea alte opinii decît ale mele. Şi de a spune pe nume unor lucruri prea des uitate, de dragul discuţiilor abstracte despre „sistem“. În marea de generalităţi şi „principii“ în care se scufundă adesea dezbaterile publice româneşti, stilul direct al lui Gabriel Giurgiu e tocmai bun pentru a trece dincolo de ipocriziile curente.

Sînt întru totul de acord că, la noi, Statul (reprezentat de miniştri, de inspectori-şefi ori de diverşi funcţionari) îşi arogă în continuare „dreptul de a şti mai bine“ decît cetăţeanul. Sîntem, prea des, traşi părinteşte de urechi şi duşi de mînuţă de către Stat care, chipurile, gîndeşte în locul nostru. În chestiunea alegerii şcolii, de pildă, se dă drept scontat faptul că înscrierea copiilor la şcoală pe criteriul administrativ al domiciliului e un lucru bun şi normal. În realitate, nu e. Dacă sîntem (sau vrem să fim) o societate liberă şi deschisă, cetăţenii ar trebui lăsaţi să aleagă – mai ales în chestiuni care privesc direct viaţa lor personală şi destinul copiilor lor. Să aleagă în cunoştinţă de cauză, onest şi – mai ales – respectînd posibilitatea şi libertatea de alegere a celorlalţi. Or, în problema particulară a clasei pregătitoare, Statul nu a prevăzut asta, n-a organizat un sistem de aplicare coerent şi eficient, n-a avut minima creativitate (cer prea mult?...) ca, la legi noi, să inventeze proceduri noi, clare şi simple. Şi nici să lase pe seama şcolilor, la nivel local (căci „în sistem“ există diferenţe enorme între şcoli şi localităţi), identificarea soluţiilor potrivite, astfel încît, acolo unde e posibil, să se poată alege. De altfel, e o problemă majoră a Legii Educaţiei în ansamblu: deşi vrea să descentralizeze sistemul educaţional (şi face cîţiva paşi în acest sens), legiferează prea în detaliu, ca şi cum ar vrea să nu-i scape nimic, generează o legislaţie secundară uriaşă (norme de aplicare, ordine ale ministrului etc.), a cărei elaborare e oricum mult întîrziată. Mesajul trimis dinspre Statul centralizat către directorii de şcoli şi autorităţile locale e „de aici încolo anumite responsabilităţi şi decizii cad în seama voastră, da’ mai întîi aşteptaţi de la noi ordinele, că nu sînteţi de capul vostru!“. Iar multe norme (neclare!) sînt urmate de „note explicative“ şi nu reuşesc altceva decît să-i facă pe directorii de şcoli (ori pe decanii facultăţilor) să dea un telefon „mai sus“, „la centru“ şi să întrebe cum aplică de fapt articolul ţ din lege şi cum trebuie înţeles paragraful ş. Cu alte cuvinte, sînt de acord cu nemulţumirea lui Gabriel Giurgiu faţă de Statul care „ştie el mai bine“ cum să ne organizeze viaţa şi cum trebuie să ne dăm copiii la şcoală. Dar, încercînd să mă pun şi în pantofii celor care trebuie să „implementeze“ legea, constat că realitatea e „complexă“, n-ai ce-i face.

Evident, stufărişul legislativ, lipsa de comunicare şi confuzia administrativă nasc „realităţi paralele“, subterfugii, adaptări. E ca pe piaţă. Oamenii găsesc „soluţii alternative“, precum acelea exemplificate în articolul lui Gabriel Giurgiu: învăţătoarele „iau copiii în spaţiu“, părinţii îşi fac mutaţia în zona arondată şcolii pe care o vor. Pînă şi birourile de evidenţa populaţiei marşează la asta, accelerînd procedurile mutaţiei. (Bravo lor, bravo poliţiştilor! Şi cînd te gîndeşti că Olanda nu vrea să ne primească în Schengen...) Dar n-aş trage concluzia optimistă a amicului meu cum că acestea sînt semne că „românului încă îi pasă de învăţătura copilului“. Bine ar fi! Redevin, de dragul demonstraţiei, un pic „socialist“ şi întreb: care „român“? Cel din Bucureşti şi din oraşele mari, care are de unde alege? De acord. Dar acum vreo doi ani am fost într-o inspecţie de gradul întîi la o profesoară de română dintr-un sat aflat în creierii munţilor (într-un peisaj, altminteri, din care nu-ţi vine să pleci). Şcoala era pe desfiinţate (căci în sat erau prea puţini copii), iar elevii urmau să „aleagă“ şcoala din comuna cea mai apropiată, aflată la cîţiva kilometri distanţă, peste vreo două culmi (întîlnirea cu lupii iarna intrînd, ca bonus, în „preţul“ drumului la şcoală şi înapoi). Şi sînt nenumărate astfel de cazuri în ţara noastră încă rurală (deşi nu mai e de mult „eminamente agrară“). Deci, care „român“ e preocupat de educaţia copiilor? Acela care îi ţine acasă să aibă grijă de gospodărie? (Căci biata profesoară mi-a povestit, jenată, cum a mers din poartă-n poartă să-i roage pe părinţi să-şi lase copiii la şcoală în ziua aceea, ca să aibă cu cine-şi face orele la inspecţie...) Deşi mă prefac „socialist“ de dragul demonstraţiei, nu sînt stupid: nu pretind de la părinţii care pot alege o şcoală mai bună să se solidarizeze, uite-aşa, cu amărîţii acestei ţări şi să-şi lase baltă viitorul propriilor copii de dragul unei cauze mari. Foarte bine: dacă au găsit „ochiuri“ prin plasa legii, n-au decît să le folosească pentru binele copiilor lor – e şi aceasta o expresie a iniţiativei şi creativităţii necesare pentru a scăpa de „protecţia“ greoaie şi aberantă a Statului. Dar nu pot să nu observ că aceşti români „preocupaţi de educaţia copiilor lor“, care găsesc soluţii de moment în lupta cu birocraţia şi absurditatea Statului, nu par preocupaţi de gîndul că, dacă nu îşi pun energiile în mişcare şi pentru cauze aflate dincolo de interesul lor (legitim) imediat, copiii lor bine educaţi riscă să trăiască într-o societate de care vor fi, mîine, nemulţumiţi şi dezamăgiţi, aşa cum sînt părinţii lor azi.

Drept pentru care iau de bună promisiunea amicului Gabi Giurgiu că, din toamnă, va fi trup şi suflet „al nostru, al celor care dorim să construim în România un învăţămînt primar aidoma celui francez“ (deşi eu aş prefera unul suedez sau finlandez – dar astea sînt detalii). Sper că între timp Gabi Giurgiu a reuşit să-şi înscrie fiica la şcoala dorită. La rîndul meu, sînt tatăl unui fiu care, la toamnă, va fi student, deci nu voi mai avea „interese directe“ în sistemul educaţional preuniversitar. Sîntem, Gabriel Giurgiu şi cu mine, numai buni de puşi la treabă întru binele cauzei, şi cumva bine plasaţi: el (prin fiica sa), cu un întreg ciclu educaţional în faţă după noua lege, eu (prin fiul meu), cu un întreg ciclu educaţional îndărăt, după legea „a veche“ şi toate cîrpelile aferente. Dacă o punem de-o mişcare civică, s-ar putea să fim redutabili...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.