Spanac din Germania

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

În anii de criză generalizată a comunismului – cei care au trăit atunci îşi amintesc, cu siguranţă – nu prea mai ajungeau în România mărfuri din import. Nici măcar din „ţările vecine şi prietene“. Aşa încît maximum de „performanţă“ în materie de cumpărături făcute în comerţul socialist era să te pricopseşti cu vreun produs românesc „refuzat la export“. Să cumperi haine ori încălţăminte despre care vînzătoarea îţi şoptea că sînt „pentru nemţi“ sau „pentru italieni“, dar refuzate de aceştia, era un motiv de mare mulţumire: nu conta că străinii le refuzaseră pentru că aveau oarecari defecte, ci că, fiind „făcute pentru ei“, se presupunea că au avut parte de materiale mai bune şi de o anume grijă suplimentară în procesul de fabricaţie. Ajunseserăm, la un moment dat, să fim fericiţi şi cu lucruri respinse de colegii noştri de lagăr socialist: un prieten care îşi cumpărase un Oltcit prin 1988 mi-a spus, cu bucurie în glas, că maşina fusese „făcută pentru cehi“. Cîrcotelile care mai apăreau în discuţii prieteneşti („am ajuns să ne bucurăm de ce refuză alţii!“) păleau în faţa satisfacţiei de a cumpăra ceva „mai deosebit“, într-o societate total dezmembrată, în care pînă şi actul de a-ţi procura cele necesare traiului avea un „ce“ subversiv. Bineînţeles că, atîtea cîte mai erau, mărfurile importate stîrneau momente de deplină fericire. Ca să nu mai vorbim despre obiectele din import care ajungeau la noi pe căi paralele (sau, dacă preferaţi, „alternative“): trimise de rubedenii sau prieteni din Vest, erau accesibile doar unor „privilegiaţi“. Sau creau un fel de piaţă liberă, fiind puse în vînzare prin anunţuri de mică publicitate în România liberă, mai ales cele care aveau o anume încărcătură tehnologică inaccesibilă producţiei interne: casetofon, video-player, robot de bucătărie etc.

Importul însă avea – dincolo de stricta sa funcţionalitate comercială – şi o semnificaţie simbolică. Nu numai marfa în sine conta, dar şi „ideea de import“. Pentru o ţară închisă precum România comunistă, prezenţa unor obiecte „de afară“ – cu ambalajele, etichetele, culorile şi cuvintele lor cu tot – întreţinea o legătură cu lumea. În timp, această obsesie cotidiană a micilor lucruri de provenienţă străină (presupuse ca mai bune şi avînd un iz de libertate şi normalitate) a contribuit la construcţia întregului set de stereotipii pozitive despre „Occident“ care, închişi cum eram în curtea bine păzită a regimului totalitar, ne-au făcut să visăm cu ochii deschişi, cu frustrări şi cu speranţe, la „lumea liberă“.

Tranziţia a scos foarte repede la vedere sumedenia de produse şi obiecte de uz cotidian resimţite înainte ca „interzise“. După 1990, sumedenii de prăvălioare şi chioşcuri improvizate aparţineau unor firme care îşi exhibau cu mîndrie, în titulatură, perechea de cuvinte „import-export“ (cu varianta scurtă „impex“) ca pe un semn de nobleţe. Nu conta că aduceau, pe şest, săpunuri din Turcia. Ori luau portocale de la vreun intemediar. (Cînd, în februarie 1990, am cumpărat portocale de la un magazin de pantofi, mi-am făcut prima idee concretă despre ce înseamnă comerţul capitalist.) Important e că ne familiarizau cu o străinătate despre care pînă atunci aveam doar impresii vagi, prejudecăţi, informaţii după ureche. Dacă la nivel „macro“ tranziţia a însemnat importul modelului european – în legislaţie, organizarea instituţiilor, transformările sociale –, la nivel „micro“ europenizarea a trecut prin coşul de cumpărături. A însemnat un fel de „răzbunare a importului“. Acum, avem reţele întregi de supermarketuri străine, care vin aici cu (o bună parte din) mărfuri cu tot, iar statisticile arată că românii petrec în medie cam 4 ore pe săptămînă la cumpărături. Am devenit o naţie de consumatori şi s-ar părea că vechile spaime şi frustrări ale crizei generalizate din anii ’80 ai secolului trecut încă ne mai dau tîrcoale. Economiştii mai dezbat uneori chestiunea relaţiei dintre import şi export, se străduiesc să explice că devenim tot mai dependenţi de importuri şi asta nu e bine, că balanţa comercială a ţării e negativă ş.a.m.d. Aşa o fi. Dar nu se discută deloc despre componenta culturală şi identitară a importurilor. Obiectele, mărfurile, produsele, tipurile de magazine şi „buticuri“ pe care le-am îmbrăţişat atît de repede construiesc în timp anumite obiceiuri, practici şi valori simbolice. Formula „un comerţ civilizat“ (clişeu foarte puternic în limbajul de azi) exprimă deschiderea noastră pentru importul de civilizaţie. Care nu e nouă. S-a dezbătut îndelung despre ea în perioada interbelică, în termenii opoziţiei nete între „importul de civilizaţie“ şi „importul de cultură“. Acum, trăncăne despre ea pe la televizor nişte băieţi care n-au auzit de revistele Gândirea şi Sburătorul şi nişte fete care au învăţat la repezeală (şi le-a plăcut) ce e aia „aspiraţional“ într-ale marketingului.

Noua noastră identitate se construieşte, am impresia, mai degrabă prin practicile de consumatori decît prin atributele cetăţeniei democratic-europene. Rămîne de văzut în ce măsură acestea vor construi – poftim, fac şi eu un import lingvistic – un fel de „Romanian way of life“ şi cum va fi acela. În orice caz, în materie de importuri, comunismul a căzut de mult. „Străinătatea“ ne-a ajuns la îndemînă într-un asemenea grad, încît importăm pătrunjel din Italia. Şi spanac din Germania. Ceea ce, să recunoaştem, pentru o ţară „eminamente agrară“ ca a noastră, e o performanţă. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.