Să se dea o lege!

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Preşedintele Băsescu şi fatalitatea jpeg

De aproape 20 de ani guvernele şi miniştrii învăţămîntului ne-au tot spus că „se face reformă“, iar legislaţia în domeniul educaţiei s-a adoptat şi modificat de mai multe ori. N-am avut – totuşi – o reformă adevărată (deşi, prin 1997-1998, începuse bine), ci tot felul de schimbări mai mari sau mai mici, în funcţie de partidul la putere şi de ideile fixe ale fiecărui ministru. Comisia prezidenţială însărcinată să evalueze starea educaţiei a ajuns, în 2007, la concluzii amare: sistemul românesc de învăţămînt este „ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate“. Aşa încît, s-a decis elaborarea unei noi legi, „atotcuprinzătoare“.

Acum, legea a ajuns în Parlament şi se speră adoptarea ei pînă în iunie. Are peste 100 de pagini şi încearcă să adune la un loc cam totul – de la învăţămîntul primar la educaţia permanentă, y compris statutul personalului didactic (care fusese pînă acum o lege separată). Nu ştiu dacă o astfel de legiferare „totală“ e mai potrivită decît adoptarea unor legi mai simple şi mai clare, care să reglementeze separat şi specific fiecărui domeniu (căci, evident, problemele grădiniţelor sînt altele decît ale cercetării în universităţi, de pildă). Dar principalul ei defect mi se pare acela că încearcă să legifereze foarte multe, inclusiv chestiuni care ar putea fi lăsate la decizia fiecărei instituţii sau comunităţi locale ori pe seama ministerului. Un singur exemplu: elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la manifestările culturale organizate de instituţiile publice, scrie la art. 70. Dacă un teatru va dori, la un moment dat, să-i primească pe elevi gratis la anumite spectacole, nu va putea, căci legea a decis altfel. De ce asemenea detalii financiare trebuie puse în lege? Şi mai sînt şi alte exemple posibile... Nu insist. Dilema veche va realiza în curînd un dosar despre noua lege a educaţiei şi viitorul pe care ni-l pregăteşte...

M-am gîndit încă o dată la obsesia guvernanţilor şi politicienilor noştri de „a legifera totul“ (vorba lui Ceauşescu: „să facem totul!“...), de a face legi complicate şi greu de aplicat... Paradoxal, vrînd ca totul „să fie foarte clar“, deci neinterpretabil, şi să nu rămînă ceva „pe dinafară“, legislatorii noştri produc legi stufoase, pentru care e nevoie de enorme metodologii de aplicare, ajungîndu-se pînă la urmă la arbitrar: cutare funcţionar public, pierdut în atîta stufoşenie, „simplifică“ după propriul nivel de înţelegere şi aplică legea „în consecinţă“. Apoi, fiind vorba de un domeniu important precum educaţia şi de un sistem – învăţămîntul – care se reformează greu şi dă rezultate în timp îndelungat, mă tem că prea multe detalii prevăzute în lege (deci modificabile doar prin altă lege) vor bloca total lucrurile dacă, la un moment dat, se va simţi nevoia unei modificări. În ultimă instanţă, obsesia de a nu lăsa nimic nereglementat riscă să aibă un efect negativ: foarte multe lucruri vor fi „înţepenite“ irevocabil, iar textul stufos şi prea detaliat va genera lungi metodologii, explicaţii şi reveniri la explicaţii din partea ministerului, pentru că „în teritoriu“ nu s-a înţeles cum trebuie nu ştiu ce paragraf...


Dar o anchetă din Adevărul („Legea educaţiei împarte şcoala în cinci tabere“) pune cap la cap solicitările rectorilor, studenţilor, elevilor, profesorilor şi părinţilor: de la felul în care se plătesc bursele de doctorat ori taxele pentru cămin şi cantină pînă la problema violenţei în şcoli, de la disciplinele pentru bacalaureat pînă la felul în care trebuie făcut „portofoliul elevului“. Sînt sute de solicitări şi amendamente, iar parlamentarii vor veni cu ale lor...

Trag concluzia că obsesia de a legifera, negru pe alb, totul nu e doar a politicienilor, ci a societăţii în general. „Să se dea o lege!“ – cere poporul ori de cîte ori ceva nu merge. A ajuns un fel de tic verbal, un fel de slogan oricînd bun de scos la iveală, un refren valabil pentru orice – de la gropile din asfalt la marea corupţie. „Să se dea o lege!“, vrea poporul, uitînd adesea că nici legile pe care le avem nu se aplică întotdeauna cum trebuie...

Ce să fie la mijloc? O neîncredere generalizată în capacitatea noastră de a ne administra problemele încît simţim nevoia ca orice fleac să fie prevăzut prin lege? O dorinţă de a ne „acoperi“ cu prevederi legale, astfel încît să scăpăm de responsabilitate şi iniţiativă? Sau o experienţă de oameni care s-au „fript“ de prea multe ori cu felul în care se fac şi se aplică legile? Oricare ar fi explicaţia, nu cred că o Românie modernă se poate clădi prin legi complicate şi prea amănunţite, ci prin stimularea responsabilităţii indivizilor şi comunităţilor. Dacă batem în cuie legislative fiecare mărunţiş, o să ne pară rău cînd vom simţi nevoia să schimbăm ceva şi să ne adaptăm la cerinţe şi probleme noi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.