România şi Italia, două ţări cu probleme europene

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* Preşedintele Traian Băsescu a solicitat o sesiune extraordinară a Parlamentului, în vederea obţinerii avizului pentru continuarea cercetărilor în dosarele foştilor miniştri. Cererea vine la numai cîteva zile după ce Comisia Europeană a publicat raportul privind situaţia justiţiei din România, în care, printre altele, solicita şi finalizarea proceselor în care sînt implicaţi demnitari. Intră în "fişa postului" prezidenţial o asemenea solicitare, dar nu cred că trebuie să ne aşteptăm la vreo consecinţă. Sesiune extraordinară, în august, pentru a trimite în faţa instanţei pe cîţiva dintre "ai lor"? Aşa ceva e peste puterile parlamentarilor români. Lucrurile vor rămîne aşa cum sînt - adică se va amîna totul pentru septembrie. La ce concluzie va ajunge Parlamentul atunci, rămîne de văzut. Mi se pare însă interesant că politicienii români nu şi-au pierdut obiceiul de a reacţiona rapid cînd "ne cere UE". La întreţinerea acestui reflex contribuie nu numai raportul despre justiţie, dar şi diversele declaraţii publice ale unor politicieni europeni; de exemplu, preşedintele Comisiei de Afaceri Externe din Bundestag, Günther Krichbaum, a spus că Germania ar putea solicita activarea clauzei de salvgardare, iar alţi parlamentari europeni au criticat, de multe ori, sistemul judiciar din România. Apoi, diversele presiuni mai mult sau mai puţin diplomatice şi convorbirile din spatele uşilor închise au transmis cît se poate de limpede mesajul că "aşa nu se mai poate". Mă tem însă că "ai noştri" procedează aşa cum au fost învăţaţi: zicem ca ei şi facem ca noi, eventual le furnizăm un exemplu-două din care să tragă concluzia că lucrurile se mişcă, după care ne culcăm pe urechea cealaltă. Comisia Europeană a cerut, într-adevăr, finalizarea cazurilor de mare corupţie şi sentinţe în dosarele demnitarilor. Sensul acestei solicitări este de a vedea că România nu mai este un stat postcomunist, dominat de o garnitură de privilegiaţi, ci un stat de drept, în care legea se aplică pentru toţi, iar puterea judecătorească este independentă. Un fost ministru sau premier condamnat (sau achitat, dar după un proces corect, fără "influenţe") ar reprezenta testul că justiţia începe să funcţioneze. Doar testul, doar începutul, nu "victoria finală". Într-un fel, condamnarea unui demnitar ar face mai mult rău decît bine: ai noştri ar trîmbiţa zile în şir, cu ajutorul neprecupeţit al presei, că Justiţia română a înregistrat un remarcabil succes ("deci, tovarăşi, se poate!"), ar folosi acest exemplu prin toate cuvîntările, rapoartele, dările de seamă etc., atenţia opiniei publice s-ar îndrepta uimită spre acest act de mare curaj şi responsabilitate, timp în care sistemul şi-ar vedea de ale lui şi ar mai bate oleacă pasul pe loc, în dulcele stil neaoş. Spun asta bazîndu-mă pe felul în care presa noastră a comentat raportul Comisiei Europene: majoritatea ştirilor şi comentariilor s-a concentrat pe tema "dosarelor cu demnitari". Or, raportul conţinea mult mai multe lucruri, unele dintre ele mai importante pentru funcţionarea sistemului judiciar decît faptul în sine de a vedea doi-trei miniştri în zeghe. De exemplu, raportul constata că nu s-a întreprins nimic pentru combaterea corupţiei în Educaţie şi Sănătate (adică două domenii care fac parte din viaţa cotidiană a cetăţeanului). Raportul conţinea şi destule referiri la procesele "de rînd", care se desfăşoară greoi, cu soluţii neunitare şi adesea contradictorii, astfel încît omul obişnuit ajuns în faţa instanţei nu poate avea încredere că legea se aplică în mod corect. Mă tem că "ai noştri" vor să fluture pe la nasul Comisiei Europene şi pe sub ochii aburiţi ai opiniei publice două-trei cazuri răsunătoare şi atît. Tot ce putem spera este că instituţiile europene nu vor înghiţi hapul şi că ne vor monitoriza în continuare. Altfel reforma în Justiţie nu se va face. * În Italia, s-a declarat stare de urgenţă naţională din cauza afluxului mare de imigranţi. Armata va patrula pe străzi, alături de poliţişti şi carabinieri, mai ales "în locurile sensibile", a spus Ignazio La Russa, ministrul Apărării. Militarii vor fi de asemenea prezenţi în "centrele de identificare şi expulzare" (noua denumire a fostelor centre de primire a imigranţilor). Vor fi, desigur, şi alte măsuri. Pe scurt, autorităţile italiene recunosc, prin declararea acestei stări excepţionale, că sînt depăşite de problema afluxului de imigranţi. O problemă veche, mereu amînată, mereu cocoloşită, mereu împachetată în discursuri ideologice cu care stînga şi dreapta au jucat ping-pong ani la rînd, deşi esenţa chestiunii nu era de natură politico-ideologică, ci administrativă. Acum se dovedeşte că marele scandal în jurul "infractorilor români" şi al "romilor din România" nu a fost decît un mod inabil de a scoate în faţa opiniei publice un ţap ispăşitor. După ce îi vor amprenta pe romi, italienii se vor trezi că, prin asta, n-au rezolvat de fapt mai nimic. Doar că, între timp, şi-au pus pe cap Comisia Europeană, Parlamentul European şi cîteva ţări membre ale UE. Şi asta nu e totul. Neputinţa Italiei (care declară "urgentă" o problemă veche de cel puţin zece ani) este doar o prefaţă la neputinţa Uniunii Europene de a rezolva, într-un mod coerent, fenomenul imigraţiei. Nu e limpede cine pe cine ar trebui să monitorizeze în acest caz.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.