Roma mea

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

Pe 2 iunie este sărbătoarea naţională a Italiei. Ceea ce îmi dă ocazia să public cîteva fragmente dintr-un articol mai amplu (care va apărea în Lettre Internationale, ediţia de vară) despre experienţa mea în/cu această ţară. 

Am ajuns la Roma în ianuarie 1994, ca lector de limba şi literatura română. Am descoperit Italia cu ajutorul prietenilor mei Luisa Valmarin (profesoară la Universitatea „La Sapienza“ din Roma) şi Bruno Mazzoni (profesor la Universitatea din Pisa şi decan al Facultăţii de Limbi străine). Sînt filologi de mare clasă şi predau româna, de decenii, în Italia. Iar Angela Tarantino, pe atunci asistentă la Roma, acum profesoară de română la Universitatea din Firenze, cu care împărţeam biroul şi trăncăneam despre orice – de la modă la politică – a editat un text românesc de secol XVIII cum puţini în România ştiu s-o facă, a tradus din Lena Constante şi din alţi autori şi a fost întotdeauna un fel de angelo custode al colocviilor, conferinţelor, seminarelor cu invitaţi din România (fie ei scriitori, universitari sau artişti).

Mi-au fost la început „mediatori culturali“, cum se spune acum. Cînd am reuşit „să mă descurc singur“, mi-am făcut de cap: m-am apucat să conversez, după obiceiul locului, cu il giornalaio (vînzătorul de ziare), am cutreierat Roma în lung şi-n lat şi am umblat prin Italia „cealaltă“, aceea care nu apare în ghidurile turistice – de fapt, cea reală. N-am nimic de spus despre Domul din Milano, despre muzeele Vaticanului, despre Galleria Uffizi sau alte asemenea locuri celebre; nimic mai mult şi mai bun decît au spus o sumedenie de oameni înaintea mea. Dar pot să spun că la Polli, un orăşel din apropierea Romei, urcat pe o stîncă, m-am învîrtit o seară întreagă printre casele vechi săpate în piatră (şi încă locuite, desigur) şi n-aş mai fi plecat din acest „joc al timpului“ care, la adăpostul întunericului, mă făcea să simt „aerul vechimii“. Pot să spun, de asemenea, că la Vigevano, un oraş în Lombardia (nu-l găsiţi în ghidurile pentru turismul de masă, poate doar în cele mai sofisticate – dar mai bine căutaţi pe Google) există o Piazza Ducale (construită în 1492-1496 de Lodovico il Moro Sforza) mai frumoasă şi mai armonioasă decît celebra Piazza San Marco din Veneţia. Pot să spun – contrariindu-i pe unii – că Bologna îmi place mai mult decît Firenze şi că mă simt ca la mine acasă în centrele vechi din Padova şi Udine (deşi ghidurile turistice recomandă să nu ratăm Siena ori Assisi – şi nici măcar n-am de gînd să le contrazic...). Pot să mai spun că „spaţiul deal-vale“ din Toscana prelungeşte viaţa şi e cel mai bun leac antistres (dacă mi se permite o asemenea frivolitate). Şi pot să mai spun că, şi acum, lucrul cel mai bun care mi se poate întîmpla este să bat Roma cu piciorul, „ca atunci“, rememorîndu-mi micile episoade de extracomunitar adoptat de Urbe...


Roma. Capitoliul, desigur; Colosseum; pisicile din Forurile romane; monumentele, bisericile, muzeele, catacombele şi toate celelalte; Vaticanul, evident. Dar, dincolo de toate acestea, Roma mea e făcută mai ales din pieţe – în primul rînd Navona – şi din cartierul Trastevere. În Parioli îmi plăcea să mă plimb cînd eram îngîndurat sau prea serios – căci aerul său de burghezie aşezată şi elegantă mă remonta. În mercati (adică pieţele agro-alimentare, cum s-ar zice pe la noi) mă duceam ca să aud limba vie şi să văd umanitatea profundă a Italiei: oameni senini şi binedispuşi, curtenitori şi amabili, cu care e plăcut să schimbi două vorbe pentru că ştiu să schimbe două vorbe potrivite cu un client grăbit care pleacă apoi la ale lui. Prin centrul vechi mă duceam, după o vreme, pentru a observa diferenţele dintre turişti şi non-turişti, ca să-mi confirm că sînt „de-al locului“; şi ca să citesc încă şi încă o dată numele străzilor neschimbate de sute de ani – via del Leone, via del Leoncino, via dei Banchi Vecchi, via dei Banchi Nuovi (adică străzile pe care cămătarii stăteau la tejghea şi îşi aşteptau clienţii; banco = tejghea; de aici denumirea unei instituţii fundamentale a capitalismului modern, banca...). Pe via del Corso îmi plăcea să mă duc sîmbătă seara, cînd e o aglomeraţie de nedescris, tocmai pentru a înţelege de ce ies oamenii ăia „pe Corso“. În EUR (cartier modern, început de Mussolini şi continuat în anii ’60, cu clădiri din beton şi sticlă) am fost de vreo două ori şi nu mai vreau, e oribil. Iar cînd n-aveam nici o stare mai specială şi aveam chef pur şi simplu de-o plimbare, mă duceam prin cartierele construite la sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, în care nu e nici un „obiectiv turistic“ şi poţi să te confunzi omeneşte cu locuitorii, poţi să intri într-un bar sau o pizzerie fără turişti.

Dar la toate aceste mici „subtilităţi“ am ajuns tîrziu, după ce m-am străduit să înţeleg Roma şi pe oamenii ei. Stagiul mi s-a încheiat în 1997, iar de atunci am fost în Urbe de mai multe ori, dar niciodată n-am stat mai mult de cîteva zile. Cel mai reconfortant sentiment – care mă scuteşte, cred, de o retorică pretenţioasă pe tema „ce a însemnat Roma în viaţa mea“ – este că, de cîte ori revin acolo, am senzaţia că relaţia mea cu Roma e ca mersul pe bicicletă: chiar şi după întreruperi mai lungi, nu se uită.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?