Roma mea

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

Pe 2 iunie este sărbătoarea naţională a Italiei. Ceea ce îmi dă ocazia să public cîteva fragmente dintr-un articol mai amplu (care va apărea în Lettre Internationale, ediţia de vară) despre experienţa mea în/cu această ţară. 

Am ajuns la Roma în ianuarie 1994, ca lector de limba şi literatura română. Am descoperit Italia cu ajutorul prietenilor mei Luisa Valmarin (profesoară la Universitatea „La Sapienza“ din Roma) şi Bruno Mazzoni (profesor la Universitatea din Pisa şi decan al Facultăţii de Limbi străine). Sînt filologi de mare clasă şi predau româna, de decenii, în Italia. Iar Angela Tarantino, pe atunci asistentă la Roma, acum profesoară de română la Universitatea din Firenze, cu care împărţeam biroul şi trăncăneam despre orice – de la modă la politică – a editat un text românesc de secol XVIII cum puţini în România ştiu s-o facă, a tradus din Lena Constante şi din alţi autori şi a fost întotdeauna un fel de angelo custode al colocviilor, conferinţelor, seminarelor cu invitaţi din România (fie ei scriitori, universitari sau artişti).

Mi-au fost la început „mediatori culturali“, cum se spune acum. Cînd am reuşit „să mă descurc singur“, mi-am făcut de cap: m-am apucat să conversez, după obiceiul locului, cu il giornalaio (vînzătorul de ziare), am cutreierat Roma în lung şi-n lat şi am umblat prin Italia „cealaltă“, aceea care nu apare în ghidurile turistice – de fapt, cea reală. N-am nimic de spus despre Domul din Milano, despre muzeele Vaticanului, despre Galleria Uffizi sau alte asemenea locuri celebre; nimic mai mult şi mai bun decît au spus o sumedenie de oameni înaintea mea. Dar pot să spun că la Polli, un orăşel din apropierea Romei, urcat pe o stîncă, m-am învîrtit o seară întreagă printre casele vechi săpate în piatră (şi încă locuite, desigur) şi n-aş mai fi plecat din acest „joc al timpului“ care, la adăpostul întunericului, mă făcea să simt „aerul vechimii“. Pot să spun, de asemenea, că la Vigevano, un oraş în Lombardia (nu-l găsiţi în ghidurile pentru turismul de masă, poate doar în cele mai sofisticate – dar mai bine căutaţi pe Google) există o Piazza Ducale (construită în 1492-1496 de Lodovico il Moro Sforza) mai frumoasă şi mai armonioasă decît celebra Piazza San Marco din Veneţia. Pot să spun – contrariindu-i pe unii – că Bologna îmi place mai mult decît Firenze şi că mă simt ca la mine acasă în centrele vechi din Padova şi Udine (deşi ghidurile turistice recomandă să nu ratăm Siena ori Assisi – şi nici măcar n-am de gînd să le contrazic...). Pot să mai spun că „spaţiul deal-vale“ din Toscana prelungeşte viaţa şi e cel mai bun leac antistres (dacă mi se permite o asemenea frivolitate). Şi pot să mai spun că, şi acum, lucrul cel mai bun care mi se poate întîmpla este să bat Roma cu piciorul, „ca atunci“, rememorîndu-mi micile episoade de extracomunitar adoptat de Urbe...


Roma. Capitoliul, desigur; Colosseum; pisicile din Forurile romane; monumentele, bisericile, muzeele, catacombele şi toate celelalte; Vaticanul, evident. Dar, dincolo de toate acestea, Roma mea e făcută mai ales din pieţe – în primul rînd Navona – şi din cartierul Trastevere. În Parioli îmi plăcea să mă plimb cînd eram îngîndurat sau prea serios – căci aerul său de burghezie aşezată şi elegantă mă remonta. În mercati (adică pieţele agro-alimentare, cum s-ar zice pe la noi) mă duceam ca să aud limba vie şi să văd umanitatea profundă a Italiei: oameni senini şi binedispuşi, curtenitori şi amabili, cu care e plăcut să schimbi două vorbe pentru că ştiu să schimbe două vorbe potrivite cu un client grăbit care pleacă apoi la ale lui. Prin centrul vechi mă duceam, după o vreme, pentru a observa diferenţele dintre turişti şi non-turişti, ca să-mi confirm că sînt „de-al locului“; şi ca să citesc încă şi încă o dată numele străzilor neschimbate de sute de ani – via del Leone, via del Leoncino, via dei Banchi Vecchi, via dei Banchi Nuovi (adică străzile pe care cămătarii stăteau la tejghea şi îşi aşteptau clienţii; banco = tejghea; de aici denumirea unei instituţii fundamentale a capitalismului modern, banca...). Pe via del Corso îmi plăcea să mă duc sîmbătă seara, cînd e o aglomeraţie de nedescris, tocmai pentru a înţelege de ce ies oamenii ăia „pe Corso“. În EUR (cartier modern, început de Mussolini şi continuat în anii ’60, cu clădiri din beton şi sticlă) am fost de vreo două ori şi nu mai vreau, e oribil. Iar cînd n-aveam nici o stare mai specială şi aveam chef pur şi simplu de-o plimbare, mă duceam prin cartierele construite la sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, în care nu e nici un „obiectiv turistic“ şi poţi să te confunzi omeneşte cu locuitorii, poţi să intri într-un bar sau o pizzerie fără turişti.

Dar la toate aceste mici „subtilităţi“ am ajuns tîrziu, după ce m-am străduit să înţeleg Roma şi pe oamenii ei. Stagiul mi s-a încheiat în 1997, iar de atunci am fost în Urbe de mai multe ori, dar niciodată n-am stat mai mult de cîteva zile. Cel mai reconfortant sentiment – care mă scuteşte, cred, de o retorică pretenţioasă pe tema „ce a însemnat Roma în viaţa mea“ – este că, de cîte ori revin acolo, am senzaţia că relaţia mea cu Roma e ca mersul pe bicicletă: chiar şi după întreruperi mai lungi, nu se uită.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.