Revoluţia - faza Conu' Leonida

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Ungaria are probleme mult mai mari decît România, deocamdată: este în pragul falimentului economic şi este criticată pentru derapaje democratice consistente. Comisia Europeană a lansat o triplă procedură de infringement împotriva guvernului ungar. Iar opozanţii lui Orbán încep să se organizeze. Martin M. Simecka (scriitor şi fost disident slovac) scrie în revista pragheză Respekt despre o nouă mişcare politică numită „Solidaritatea“ („după model polonez“), condusă de un fost militar care şi-a dat demisia din armată pentru a conduce această nouă organizaţie, tot mai populară. 30% dintre maghiari trăiesc sub pragul sărăciei, iar pericolul falimentului economic îi face pe tot mai mulţi să nu mai creadă în sloganurile naţionaliste ale premierului. Martin M. Simecka crede că Orbán ţine, deocamdată, ferm frîiele puterii, dar nu pentru mult timp: „Dacă se va pleca în faţa presiunii internaţionale, îşi va slăbi poziţia de lider incontestabil al naţiunii, la care ţine atît de mult. Dacă nu o va face, va conduce Ungaria la faliment şi efectul bulgărelui de zăpadă îi va smulge oricum frîiele din mînă. El încearcă acum să menţină cît mai mult timp posibil acest calm ciudat dinaintea furtunii“. La Budapesta, 100.000 de persoane au manifestat în sprijinul premierului Viktor Orbán, iar Janos Mártonyi, ministrul de Externe, a declarat că guvernul poate „scoate de zece ori mai multe persoane în stradă“. Pe 2 ianuarie, la o manifestaţie organizată de opoziţie şi de societatea civilă au participat „doar“ 70.000 de persoane. Asta înseamnă că, în Ungaria, puterea este iubită şi lucrurile merg bine? Evident, nu.

Numărul participanţilor la protestele de stradă nu „măsoară“, în sine, dimensiunea problemelor unei ţări, dar nici nu e lipsit de semnificaţie. Restul e interpretare. La noi, televiziunile de ştiri au „construit“ lungi emisiuni de dat cu părerea şi breaking news pe ideea că „România a ieşit în stradă“. S-au spus la televizor vorbe mari – Revoluţie, dictatură, „ţara fierbe“ şi altele –, a fost invocat „spiritul Pieţei Universităţii“ de odinioară, unii au făcut chiar comparaţia între decembrie ’89 şi ce se întîmplă acum. În stradă însă n-au fost mai mult de zece mii de persoane în toată ţara. Unele au ieşit spontan, altele au fost organizate. Mitingul USL n-a reuşit nici el să scoată mai mulţi oameni din case. Nu sîntem nici pe departe la nivelul de mobilizare şi de impact din Ungaria. Şi nici nu ne putem compara cu mişcările de stradă care au avut loc în urmă cu cîteva luni în Italia sau Franţa, de pildă, unde au protestat sute de mii de oameni. Sigur, într-un peisaj civic adormit de multă vreme, în care nici măcar la tăierea salariilor sindicatele n-au reuşit să scoată în stradă mai mult de 10.000 de oameni, faptul că oamenii protestează zile la rînd (şi încă în mai toate oraşele mari) e notabil. Şi e o veste bună: oamenii au căpătat glas.

Dar mă tem că e singura veste bună într-un desiş de veşti proaste. Vestea cea mai proastă, după gustul meu, este că manifestanţii exprimă, de fapt, o tristă stare de confuzie. Sînt obosiţi de minciuni, de lipsa de reforme adevărate, de „stilul“ agresiv al actualei puteri (care e incapabilă de dialog şi de comunicare decentă cu cetăţenii), de sărăcie şi de lipsa de perspectivă. Se strigă „Jos Băsescu!“ şi „Jos Guvernul!“, se fac propuneri idealiste sau lipsite de perspectivă, precum revenirea la monarhie (deşi toate sondajele mai vechi şi mai noi arată că marea majoritate a cetăţenilor vrea republică). Se cere – şi în piaţă, şi pe unele bloguri sau în ziare – un „guvern de tehnocraţi“, de parcă tehnocraţii ar avea soluţia bunăstării generale în buzunar. (Guverne de tehnocraţi au, acum, Grecia şi Italia, care stau mai prost ca noi în materie de „datorii suverane“, economie şi finanţe.) Şi, mai ales, se exprimă sila faţă de politică în general („nu mai vrem partide!“). Oamenii – nu numai puţinii care ies în stradă – s-au săturat, ce-i drept, de acest fel de politică practicat în România de tranziţie. Dar soluţiile sînt tot politice, nu pot fi altfel. Problema e că, acum, politicienii nu sînt capabili să ofere un alt tip de a face politică. Nu pot ieşi din logica de clan după care administrează ţara, înlocuindu-i mereu pe „ai lor“ cu „ai noştri“. Nu pot scăpa din chingile sistemului clientelar pe care l-au construit de atîta timp. Iar mişcările de stradă din ultimele zile sînt prea firave pentru a-i speria cu adevărat pe guvernanţi. Societatea civilă nu arată că ar fi în stare să se organizeze şi să insufle în spiritul public energii noi. Cu atît mai puţin să scoată oamenii în stradă. E adevărat, oamenii se solidarizează (mult mai repede şi mai comod) şi pe reţelele de socializare ori pe bloguri. Dacă i-am pune la socoteală şi pe cei care se implică civic online, numărul participanţilor la proteste ar fi mult mai mare. (Şi, dacă sîntem riguroşi, ar trebui să-i socotim şi pe nemulţumiţii online: dacă Guvernul vrea să introducă votul electronic, atunci trebuie să ia în seamă şi „opoziţia online“). Numai că protestul online nu duce la altceva decît la discursuri, comentarii, alte cuvinte mari (dictatură, Revoluţie etc.) şi solidarizări simbolice.

La toate acestea, Guvernul răspunde în stilul lui Ceauşescu care mai promitea o sută la salariu: îl dă afară pe ministrul de Externe că „a vorbit urît“, o mai scaldă un pic cu taxa auto şi aşteaptă să obosească protestatarii.

Cînd scriu acest articol (marţi), în Piaţa Victoriei e o manifestaţie a sindicatelor. Subţire. Se pune muzică patriotică, se recită din Adrian Păunescu, se strigă lozinci. (Inclusiv din acelea mitocăneşti care fac referire la faptul că premierul e mic de statură, iar preşedintele are o problemă la un ochi; pentru aşa ceva nu se autosesizează Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării?). Mă întreb cum ar fi reacţionat puterea dacă în stradă ar fi fost o sută de mii de oameni sau mai mult. Dar mă întreb degeaba. Mă tem că, deocamdată, sîntem încă la „faza Conu’ Leonida“: „Miţule, îmbracă-te degrab’ şi hai şi noi pe la revuluţie“.  

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.