Revoluţia - faza Conu' Leonida

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Ungaria are probleme mult mai mari decît România, deocamdată: este în pragul falimentului economic şi este criticată pentru derapaje democratice consistente. Comisia Europeană a lansat o triplă procedură de infringement împotriva guvernului ungar. Iar opozanţii lui Orbán încep să se organizeze. Martin M. Simecka (scriitor şi fost disident slovac) scrie în revista pragheză Respekt despre o nouă mişcare politică numită „Solidaritatea“ („după model polonez“), condusă de un fost militar care şi-a dat demisia din armată pentru a conduce această nouă organizaţie, tot mai populară. 30% dintre maghiari trăiesc sub pragul sărăciei, iar pericolul falimentului economic îi face pe tot mai mulţi să nu mai creadă în sloganurile naţionaliste ale premierului. Martin M. Simecka crede că Orbán ţine, deocamdată, ferm frîiele puterii, dar nu pentru mult timp: „Dacă se va pleca în faţa presiunii internaţionale, îşi va slăbi poziţia de lider incontestabil al naţiunii, la care ţine atît de mult. Dacă nu o va face, va conduce Ungaria la faliment şi efectul bulgărelui de zăpadă îi va smulge oricum frîiele din mînă. El încearcă acum să menţină cît mai mult timp posibil acest calm ciudat dinaintea furtunii“. La Budapesta, 100.000 de persoane au manifestat în sprijinul premierului Viktor Orbán, iar Janos Mártonyi, ministrul de Externe, a declarat că guvernul poate „scoate de zece ori mai multe persoane în stradă“. Pe 2 ianuarie, la o manifestaţie organizată de opoziţie şi de societatea civilă au participat „doar“ 70.000 de persoane. Asta înseamnă că, în Ungaria, puterea este iubită şi lucrurile merg bine? Evident, nu.

Numărul participanţilor la protestele de stradă nu „măsoară“, în sine, dimensiunea problemelor unei ţări, dar nici nu e lipsit de semnificaţie. Restul e interpretare. La noi, televiziunile de ştiri au „construit“ lungi emisiuni de dat cu părerea şi breaking news pe ideea că „România a ieşit în stradă“. S-au spus la televizor vorbe mari – Revoluţie, dictatură, „ţara fierbe“ şi altele –, a fost invocat „spiritul Pieţei Universităţii“ de odinioară, unii au făcut chiar comparaţia între decembrie ’89 şi ce se întîmplă acum. În stradă însă n-au fost mai mult de zece mii de persoane în toată ţara. Unele au ieşit spontan, altele au fost organizate. Mitingul USL n-a reuşit nici el să scoată mai mulţi oameni din case. Nu sîntem nici pe departe la nivelul de mobilizare şi de impact din Ungaria. Şi nici nu ne putem compara cu mişcările de stradă care au avut loc în urmă cu cîteva luni în Italia sau Franţa, de pildă, unde au protestat sute de mii de oameni. Sigur, într-un peisaj civic adormit de multă vreme, în care nici măcar la tăierea salariilor sindicatele n-au reuşit să scoată în stradă mai mult de 10.000 de oameni, faptul că oamenii protestează zile la rînd (şi încă în mai toate oraşele mari) e notabil. Şi e o veste bună: oamenii au căpătat glas.

Dar mă tem că e singura veste bună într-un desiş de veşti proaste. Vestea cea mai proastă, după gustul meu, este că manifestanţii exprimă, de fapt, o tristă stare de confuzie. Sînt obosiţi de minciuni, de lipsa de reforme adevărate, de „stilul“ agresiv al actualei puteri (care e incapabilă de dialog şi de comunicare decentă cu cetăţenii), de sărăcie şi de lipsa de perspectivă. Se strigă „Jos Băsescu!“ şi „Jos Guvernul!“, se fac propuneri idealiste sau lipsite de perspectivă, precum revenirea la monarhie (deşi toate sondajele mai vechi şi mai noi arată că marea majoritate a cetăţenilor vrea republică). Se cere – şi în piaţă, şi pe unele bloguri sau în ziare – un „guvern de tehnocraţi“, de parcă tehnocraţii ar avea soluţia bunăstării generale în buzunar. (Guverne de tehnocraţi au, acum, Grecia şi Italia, care stau mai prost ca noi în materie de „datorii suverane“, economie şi finanţe.) Şi, mai ales, se exprimă sila faţă de politică în general („nu mai vrem partide!“). Oamenii – nu numai puţinii care ies în stradă – s-au săturat, ce-i drept, de acest fel de politică practicat în România de tranziţie. Dar soluţiile sînt tot politice, nu pot fi altfel. Problema e că, acum, politicienii nu sînt capabili să ofere un alt tip de a face politică. Nu pot ieşi din logica de clan după care administrează ţara, înlocuindu-i mereu pe „ai lor“ cu „ai noştri“. Nu pot scăpa din chingile sistemului clientelar pe care l-au construit de atîta timp. Iar mişcările de stradă din ultimele zile sînt prea firave pentru a-i speria cu adevărat pe guvernanţi. Societatea civilă nu arată că ar fi în stare să se organizeze şi să insufle în spiritul public energii noi. Cu atît mai puţin să scoată oamenii în stradă. E adevărat, oamenii se solidarizează (mult mai repede şi mai comod) şi pe reţelele de socializare ori pe bloguri. Dacă i-am pune la socoteală şi pe cei care se implică civic online, numărul participanţilor la proteste ar fi mult mai mare. (Şi, dacă sîntem riguroşi, ar trebui să-i socotim şi pe nemulţumiţii online: dacă Guvernul vrea să introducă votul electronic, atunci trebuie să ia în seamă şi „opoziţia online“). Numai că protestul online nu duce la altceva decît la discursuri, comentarii, alte cuvinte mari (dictatură, Revoluţie etc.) şi solidarizări simbolice.

La toate acestea, Guvernul răspunde în stilul lui Ceauşescu care mai promitea o sută la salariu: îl dă afară pe ministrul de Externe că „a vorbit urît“, o mai scaldă un pic cu taxa auto şi aşteaptă să obosească protestatarii.

Cînd scriu acest articol (marţi), în Piaţa Victoriei e o manifestaţie a sindicatelor. Subţire. Se pune muzică patriotică, se recită din Adrian Păunescu, se strigă lozinci. (Inclusiv din acelea mitocăneşti care fac referire la faptul că premierul e mic de statură, iar preşedintele are o problemă la un ochi; pentru aşa ceva nu se autosesizează Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării?). Mă întreb cum ar fi reacţionat puterea dacă în stradă ar fi fost o sută de mii de oameni sau mai mult. Dar mă întreb degeaba. Mă tem că, deocamdată, sîntem încă la „faza Conu’ Leonida“: „Miţule, îmbracă-te degrab’ şi hai şi noi pe la revuluţie“.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.