Războiul europeano-european

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Premiul Nobel pentru pace acordat Uniunii Europene a stîrnit controverse. Am parcurs o bună parte a comentariilor din presa europeană pe această temă şi m-am pierdut cu totul în peisaj tocmai din cauza „diversităţii opiniilor“. Nu spun că diversitatea nu e bună sau că aş fi vrut o bucurie unanimă şi solemnă de-a lungul şi de-a latul continentului. Dar ce şi cum se spune despre acest premiu arată mai degrabă impasul Uniunii decît contribuţia sa la pace şi armonie.

Cel mai simpatic mi s-a părut titlul din Libération: „Uniunea Europeană ratează Premiul Nobel pentru economie“: cu un pic de maliţie, spune că, de fapt, alta e problema UE în acest moment. Süddeutsche Zeitung se miră: „Uniunea Europeană a luat Premiul Nobel pentru pace? Această adunătură de state aflate mai mult sau mai puţin în faliment şi în ceaţă, al căror proiect major, uniunea monetară, este în pragul exploziei? Este un exces din partea Comitetului norvegian, care trebuie să ţină cont de faptul că deciziile sale vor fi luate în serios pe termen lung“. Dar, evident, ziarul german recunoaşte că Uniunea a menţinut pacea pe continentul european. Doar că „europenii nu sînt uniţi în momentele decisive şi sînt mai ataşaţi intereselor naţionale decît celor europene“. Cam la fel scrie şi La Tribune: „popoarele rămîn ataşate în continuare cadrului naţional, lucru demonstrat de reticenţa cetăţenilor ţărilor din nord, în frunte cu Germania, de a plăti pentru statele din sud“. În La Stampa accentul cade pe „consens“ şi, chiar dacă integrarea cunoaşte unele sincope, „meritele UE nu trebuie subevaluate“. Editorialul din The Guardian face comparaţia cu premiul pentru pace acordat în 2009 lui Barack Obama: „în esenţă, a fost premiat pentru că nu era George Bush“; acum, UE a primit premiul „pentru că nu e altceva“ şi pentru a i se reaminti că problemele Europei de azi sînt mult mai mici decît cele „de dinainte de UE“. În schimb, ziarele britanice de centru-dreapta au scris că premiul e „păcăleală de 1 aprilie“ sau „o parodie“.

Politicienii au avut, şi ei, reacţii diverse. Fostul cancelar german Helmut Kohl a declarat că „e o decizie înţeleaptă şi clarvăzătoare“. Euroscepticul preşedinte ceh Václav Klaus a spus că „e o glumă“. Lord Lamont consideră premiul „ridicol şi absurd“, atîta timp cît „grecii manifestează îmbrăcaţi în nazişti pe străzile Atenei“. Mai mulţi politicieni din diverse ţări au spus că acordarea premiului ar fi fost mai potrivită în urmă cu 20 de ani, nu acum. Alţii au amintit de războaiele din fosta Iugoslavie – contraargumentînd astfel motivaţia principală a Comitetului Nobel, aceea că timp de 60 de ani pe continentul european a fost pace.

Paradoxal, controversele în jurul premiului au mai degrabă un efect pozitiv: reaprind dezbaterea identitară despre „ce este UE“. Pe site-urile ziarelor europene, fiecare articol despre premiu e urmat de sute de comentarii din partea cititorilor. Pour une fois, un subiect despre UE „face rating“ şi aprinde spiritele. Asta nu e rău. Numai că mica dezbatere identitară riscă să fie scufundată în atmosfera generală de pesimism comunitar. Dinspre diverse ţări ale continentului, vin veşti proaste şi mai degrabă anti-integraţioniste. În Ungaria, o nouă lege va interzice cumpărarea terenurilor agricole de către străini. În Cehia, partidul comunist a cîştigat 20% la alegerile regionale şi ar putea reveni la guvernare după alegerile parlamentare. (La moartea lui Havel, cînd în Parlament s-a păstrat un moment de reculegere, patru deputaţi ai partidului comunist au ieşit din sală.) În Marea Britanie, premierul Cameron insistă să facă un referendum despre „noul rol“ al ţării sale în UE, fără să se refere la o eventuală ieşire din Uniune, dar secretarul său pentru educaţie spune că britanicii ar trebui să-şi asume părăsirea UE pentru că „ar putea prospera singuri“, asemenea elveţienilor sau norvegienilor. Iar grecii au manifestat masiv împotriva doamnei Angela Merkel evocînd simbolurile naziste, ceea ce un editorialist şi blogger francez, Jean Quatremer, numeşte „un act nedemn şi imbecil“, pentru că grecii tocmai au trimis în Parlament, prin alegeri, o formaţiune neonazistă.

În acest balamuc vesel european, bineînţeles că argumentul Comitetului Nobel – 60 de ani de pace pe continent – e întru totul valabil. Dar e cam singurul. Un comentator scria pe Presseurop, nu fără ironie, că Nobelul pentru pace „e un premiu pentru întreaga carieră“ acordat unei Uniuni aflate în impas. Sigur, cetăţenii uită uşor, iar criza economică provoacă reacţii de refugiu în graniţele naţionale şi în iluzia că „ne putem descurca mai bine singuri“. Nordicii nu mai vor să plătească pentru sudici, grecii îşi amintesc brusc că Germania are o datorie de război de 162 de miliarde, sondajele din diverse ţări arată o creştere a euroscepticismului şi o dorinţă împărtăşită de tot mai mulţi de a reveni la vechile monede naţionale. E greu să-i pui pe oameni, în aceste împrejurări, să calculeze cît i-ar costa propriul trai dacă s-ar reveni nu doar la monedele naţionale, dar şi la taxele vamale între ţările europene. Şi la controalele la frontieră. E greu să le spui celor rămaşi fără loc de muncă în Franţa, Spania sau Italia că, bunăoară, dacă industria auto şi-ar concentra activitatea doar pe plan naţional, renunţînd la fabricile „delocalizate“ din alte ţări europene sau de pe alte continente, atunci maşinile ar fi mai scumpe. În general, foarte multe lucruri au devenit greu de explicat şi de înţeles raţional în timpul acestei crize producătoare mai cu seamă de stări emoţionale negative. Şi colective.

Aceste stări însă au legătură cu „clasa politică europeană“ şi cu lipsa ei de orizont. Pînă la urmă, importanţa Premiului Nobel pentru pace este aceea că le reaminteşte liderilor europeni faptul esenţial: Europa unită e un proiect care a pornit din dorinţa de a instaura pacea. A reuşit. Aşa că ar fi păcat să continue – fără arme, ce-i drept; doar prin discursuri nepotrivite, politici contradictorii şi lipsă de adecvare – războiul simbolic europeano-european. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.