Războiul europeano-european

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Premiul Nobel pentru pace acordat Uniunii Europene a stîrnit controverse. Am parcurs o bună parte a comentariilor din presa europeană pe această temă şi m-am pierdut cu totul în peisaj tocmai din cauza „diversităţii opiniilor“. Nu spun că diversitatea nu e bună sau că aş fi vrut o bucurie unanimă şi solemnă de-a lungul şi de-a latul continentului. Dar ce şi cum se spune despre acest premiu arată mai degrabă impasul Uniunii decît contribuţia sa la pace şi armonie.

Cel mai simpatic mi s-a părut titlul din Libération: „Uniunea Europeană ratează Premiul Nobel pentru economie“: cu un pic de maliţie, spune că, de fapt, alta e problema UE în acest moment. Süddeutsche Zeitung se miră: „Uniunea Europeană a luat Premiul Nobel pentru pace? Această adunătură de state aflate mai mult sau mai puţin în faliment şi în ceaţă, al căror proiect major, uniunea monetară, este în pragul exploziei? Este un exces din partea Comitetului norvegian, care trebuie să ţină cont de faptul că deciziile sale vor fi luate în serios pe termen lung“. Dar, evident, ziarul german recunoaşte că Uniunea a menţinut pacea pe continentul european. Doar că „europenii nu sînt uniţi în momentele decisive şi sînt mai ataşaţi intereselor naţionale decît celor europene“. Cam la fel scrie şi La Tribune: „popoarele rămîn ataşate în continuare cadrului naţional, lucru demonstrat de reticenţa cetăţenilor ţărilor din nord, în frunte cu Germania, de a plăti pentru statele din sud“. În La Stampa accentul cade pe „consens“ şi, chiar dacă integrarea cunoaşte unele sincope, „meritele UE nu trebuie subevaluate“. Editorialul din The Guardian face comparaţia cu premiul pentru pace acordat în 2009 lui Barack Obama: „în esenţă, a fost premiat pentru că nu era George Bush“; acum, UE a primit premiul „pentru că nu e altceva“ şi pentru a i se reaminti că problemele Europei de azi sînt mult mai mici decît cele „de dinainte de UE“. În schimb, ziarele britanice de centru-dreapta au scris că premiul e „păcăleală de 1 aprilie“ sau „o parodie“.

Politicienii au avut, şi ei, reacţii diverse. Fostul cancelar german Helmut Kohl a declarat că „e o decizie înţeleaptă şi clarvăzătoare“. Euroscepticul preşedinte ceh Václav Klaus a spus că „e o glumă“. Lord Lamont consideră premiul „ridicol şi absurd“, atîta timp cît „grecii manifestează îmbrăcaţi în nazişti pe străzile Atenei“. Mai mulţi politicieni din diverse ţări au spus că acordarea premiului ar fi fost mai potrivită în urmă cu 20 de ani, nu acum. Alţii au amintit de războaiele din fosta Iugoslavie – contraargumentînd astfel motivaţia principală a Comitetului Nobel, aceea că timp de 60 de ani pe continentul european a fost pace.

Paradoxal, controversele în jurul premiului au mai degrabă un efect pozitiv: reaprind dezbaterea identitară despre „ce este UE“. Pe site-urile ziarelor europene, fiecare articol despre premiu e urmat de sute de comentarii din partea cititorilor. Pour une fois, un subiect despre UE „face rating“ şi aprinde spiritele. Asta nu e rău. Numai că mica dezbatere identitară riscă să fie scufundată în atmosfera generală de pesimism comunitar. Dinspre diverse ţări ale continentului, vin veşti proaste şi mai degrabă anti-integraţioniste. În Ungaria, o nouă lege va interzice cumpărarea terenurilor agricole de către străini. În Cehia, partidul comunist a cîştigat 20% la alegerile regionale şi ar putea reveni la guvernare după alegerile parlamentare. (La moartea lui Havel, cînd în Parlament s-a păstrat un moment de reculegere, patru deputaţi ai partidului comunist au ieşit din sală.) În Marea Britanie, premierul Cameron insistă să facă un referendum despre „noul rol“ al ţării sale în UE, fără să se refere la o eventuală ieşire din Uniune, dar secretarul său pentru educaţie spune că britanicii ar trebui să-şi asume părăsirea UE pentru că „ar putea prospera singuri“, asemenea elveţienilor sau norvegienilor. Iar grecii au manifestat masiv împotriva doamnei Angela Merkel evocînd simbolurile naziste, ceea ce un editorialist şi blogger francez, Jean Quatremer, numeşte „un act nedemn şi imbecil“, pentru că grecii tocmai au trimis în Parlament, prin alegeri, o formaţiune neonazistă.

În acest balamuc vesel european, bineînţeles că argumentul Comitetului Nobel – 60 de ani de pace pe continent – e întru totul valabil. Dar e cam singurul. Un comentator scria pe Presseurop, nu fără ironie, că Nobelul pentru pace „e un premiu pentru întreaga carieră“ acordat unei Uniuni aflate în impas. Sigur, cetăţenii uită uşor, iar criza economică provoacă reacţii de refugiu în graniţele naţionale şi în iluzia că „ne putem descurca mai bine singuri“. Nordicii nu mai vor să plătească pentru sudici, grecii îşi amintesc brusc că Germania are o datorie de război de 162 de miliarde, sondajele din diverse ţări arată o creştere a euroscepticismului şi o dorinţă împărtăşită de tot mai mulţi de a reveni la vechile monede naţionale. E greu să-i pui pe oameni, în aceste împrejurări, să calculeze cît i-ar costa propriul trai dacă s-ar reveni nu doar la monedele naţionale, dar şi la taxele vamale între ţările europene. Şi la controalele la frontieră. E greu să le spui celor rămaşi fără loc de muncă în Franţa, Spania sau Italia că, bunăoară, dacă industria auto şi-ar concentra activitatea doar pe plan naţional, renunţînd la fabricile „delocalizate“ din alte ţări europene sau de pe alte continente, atunci maşinile ar fi mai scumpe. În general, foarte multe lucruri au devenit greu de explicat şi de înţeles raţional în timpul acestei crize producătoare mai cu seamă de stări emoţionale negative. Şi colective.

Aceste stări însă au legătură cu „clasa politică europeană“ şi cu lipsa ei de orizont. Pînă la urmă, importanţa Premiului Nobel pentru pace este aceea că le reaminteşte liderilor europeni faptul esenţial: Europa unită e un proiect care a pornit din dorinţa de a instaura pacea. A reuşit. Aşa că ar fi păcat să continue – fără arme, ce-i drept; doar prin discursuri nepotrivite, politici contradictorii şi lipsă de adecvare – războiul simbolic europeano-european. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.