Răspundem la provocări?

Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă nu s-ar fi ajuns unde s-a ajuns, ar putea fi un exemplu bun de discutat la un seminar - ceea ce am şi făcut cu o grupă de studenţi: sînteţi într-o poziţie de decizie la un ziar european serios (sau "de referinţă", adică nu tabloid) şi vi se propun spre publicare nişte caricaturi cu Profetul Mahomed; ce decizie luaţi şi cum o argumentaţi? Din vreo 15, doar două studente au decis că desenele trebuie publicate (una dintre ele însă afirmînd că "ar mai pune ceva" pe lîngă ele, un comentariu sau un articol explicativ/justificativ), celelalte optînd pentru "nu". Motivul? Pentru că publicarea ar jigni sensibilitatea religioasă a musulmanilor, pentru că religiile trebuie să-şi păstreze "aura", iar modernitatea nu trebuie să meargă pînă acolo încît să "demitizeze" cu totul credinţa, pentru că "nu văd scopul şi rostul publicării", pentru că ar putea apărea consecinţe grave, date fiind tensiunile dintre Occident şi lumea musulmană. E posibil ca majoritatea să fi fost influenţată de ceea ce s-a întîmplat (căci "exerciţiul" studenţesc s-a desfăşurat după manifestaţiile violente din Iran, Siria, Liban şi alte ţări). Altminteri, "sondajul" improvizat n-are nici o relevanţă, în afară de modul cum o mînă de studente la Litere a argumentat o decizie: într-un fel sau altul, au ajuns la ceea ce spun multe manuale de mass-media, şi anume că există un "model al responsabilităţii sociale" în presă, care, în cazul ziarului danez, ar fi trebuit să primeze faţă de "modelul liberal". Cu siguranţă, jurnaliştii danezi ştiau manualul - şi chiar mai mult decît atît. De teamă că vor fi acuzaţi de autocenzură, au recurs la un "exerciţiu" al libertăţii de expresie fără grija pentru consecinţe. Şi, de fapt, la momentul respectiv (septembrie 2005), nici n-au fost consecinţe notabile, în afară de un protest verbal al unor lideri ai comunităţii musulmane din Danemarca. Aproape că nu mai e nevoie de probe pentru a afirma că devastarea amabasadelor occidentale şi toate celelalte violenţe au fost organizate "cu voie de la poliţie": Siria şi Iranul nu sînt nişte ţări în care cetăţenii cu bruşte avînturi civice să poată manifesta public de capul lor, iar autorităţile să nu reacţioneze... Dar răul s-a întîmplat şi a creat un amestec extrem de complicat între politica faţă de lumea arabă, trebuşoarele serviciilor secrete, tema "respectului faţă de alte culturi/religii", principiul fundamental al libertăţii de exprimare, etica şi estetica desenelor care reprezintă simboluri religioase etc., etc. Mi se pare că periculos pentru ceea ce ar putea urma este tocmai amestecul problemelor şi, mai ales, "capcana" întinsă de propaganda musulmană: "Vreţi libertate de expresie? Atunci să vă dăm noi nişte desene care îşi bat joc de Holocaust... Nu vă plac? Atunci revizuiţi principiul libertăţii de expresie...". E şi aceasta o specie perfidă de terorism, de astă dată ideologic, care poate duce rapid la marcarea liniei hotărîte, de netrecut, între "noi" şi "ei" şi la ipoteze emoţional-prăpăstioase: dacă-i aşa, "ăştia" vor cere în curînd ca femeile noastre să poarte şi ele burka, ori să nu mai vindem carne de porc în cartierele "lor" din Amsterdam ori din Marsilia... În virtutea unui asemenea potenţial pericol, unii decretează mobilizări simbolice, care să demonstreze solidaritatea Europei în jurul principiilor sale: în Italia, de pildă, caricaturistul Sergio Staino şi Adrian Sofri (fost lider al grupării de extremă stîngă "Lotta continua", actualmente în închisoare pentru implicarea în atentatele din anii '70) au propus ca, pentru a afirma cu tărie dreptul la exprimare liberă, toate ziarele europene să publice, în aceeaşi zi, caricaturile cu Mahomed. Emoţionant gest şi nobil scop, fără nici o îndoială; dar mă tem că punerea în practică a acestei idei ar plasa Europa într-o poziţie defensivă, "slabă", ca şi cum ar dori să-şi demonstreze ei înseşi că libertatea de exprimare e sacră, iar "noi, europenii" credem în continuare în ea. Credem, cu siguranţă, dar nu pentru că "ne împing" alţii ori pentru că "ei" ne cer să ne repunem în discuţie valorile. De altfel, dubiul sistematic, spiritul critic şi autocritic, capacitatea şi impulsul de a repune în discuţie valorile şi principiile (cînd e cazul) fac parte tot din inventarul cultural european. Şi, în orice caz, asemenea frumoase manifestări de solidaritate nu pot reconstrui sediile ambasadelor distruse, nici nu pot readuce la viaţă victimele violenţelor. Pe de altă parte, scenariul violenţelor şi al protestelor puse la cale în ţările arabe a arătat, într-o oarecare măsură, că Europa nu e tocmai pregătită pentru globalizare, pentru vecinătatea imediată cu "ceilalţi", pe care de secole întregi îi percepe ca fiind "departe": nu are la îndemînă procedurile diplomatice şi politice pentru a reacţiona rapid şi ferm la provocări şi "montaje" precum acestea (spre deosebire de Statele Unite şi, într-o oarecare măsură, de Marea Britanie). Ceea ce s-a întîmplat ar trebui să determine nu contra-reacţii şi contra-proteste, ci o construcţie mai limpede a identităţii europene şi o înzestrare cu instrumentele necesare pentru a o afirma. Nu în ultimul rînd, cred că emoţia şi tensiunea acumulată în urma acestor violenţe n-ar trebui să ducă, în lumea presei, nici la autocenzură (de teama eventualelor consecinţe), dar nici la o supralicitare a libertăţii de a spune sau desena orice (din teama de a nu fi cumva acuzat de autocenzură). Mai simplu spus, n-ar trebui să se publice nici mai puţine, dar nici mai multe caricaturi. Ci atîtea cîte trebuie şi, mai ales, cum trebuie: dacă se poate, să nu fie mediocre (precum acelea din ziarul danez - părerea mea!) şi, în virtutea bunului-simţ, nu al principiilor şi legilor scrise, să nu lezeze în mod gratuit sensibilitatea unor oameni sau a unor comunităţi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.