Provincia unică şi capitalele culturale

Publicat în Dilema Veche nr. 206 din 26 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 15 ani, Dilema veche s-a hotărît să aplice sistematic vechea deviză (pentru tineri: "deviză" e un fel de slogan în versiune comunistă) "Tinere, cunoaşte-ţi ţara!". Cu alte cuvinte, ne-am hotărît să avem întîlniri periodice cu cititorii dilematici din diverse oraşe. Să "luăm pulsul dilemelor" de pe cuprinsul patriei şi - de acord - să ne facem şi ceva promovare. Toate aceste întîlniri poartă denumirea "DilemAgora 2008" şi sînt planificate pe tot anul. Prima a avut loc la Sibiu, pe 17 ianuarie, la Biblioteca "Astra", şi a dezbătut tema "capitalei culturale europene" - ce a fost, ce a rămas. Adică tema numărului trecut al revistei. Pot să spun de la început că "a rămas" un oraş cu faţă europeană, care are toate şansele să-şi păstreze statutul dobîndit (şi datorită evenimentelor din 2007) de centru cultural important al României. Cele cîteva manifestări de anvergură din Sibiu (Astra Film Fest, Festivalul Internaţional de Teatru, cel de jazz) puseseră de mult oraşul pe harta punctelor unde se întîmplă ceva semnificativ, an de an. Dar statutul de capitală culturală europeană i-a conferit în plus un prestigiu greu de negat ori de combătut. În plus - aşa cum au observat şi participanţii la discuţie - evenimentele culturale din 2007 au "scos oamenii din case", i-au făcut pe sibieni să redescopere nu doar cultura, dar şi viaţa comunitară. Cineva spunea că anul 2007 a reînviat "patriotismul local" al sibienilor. Am citit şi eu, pe forumurile unor ziare, reacţii indignate ale sibienilor atunci cînd, în vreun articol, era criticat vreun eveniment organizat de "capitala culturală". Explicabil, aş spune. Dar mi se pare că a generaliza expresia "patriotism local" este neadecvat. Cred că mai degrabă locuitorii Sibiului şi-au redescoperit, la adevăratul lui potenţial, oraşul, cu tot ce implică acest lucru: nu doar "monumente istorice", nu doar muzee şi clădiri renovate, ci viaţă comunitară, cu toate ale sale. De aici provine - cred - şi una dintre "dilemele" de viitor ale administraţiei şi ale cetăţenilor din Sibiu: ceea ce s-a redescoperit în 2007 trebuie păstrat şi de acum înainte - fără festivisme, fără dorinţa de neapărată mediatizare, ci în modul cel mai firesc cu putinţă, aşa cum se cuvine unei comunităţi umane care ştie pe ce poate conta. Primarul Klaus Johannis - care ne-a făcut onoarea de a pariticipa la dezbaterea de la Biblioteca "Astra" - spunea că a încercat, pentru ducerea la capăt a "aventurii" anului 2007, să susţină cultura "prin act administrativ". A fost, fără îndoială, un mod eficient de a provoca ieşirea din letargie, a fost impulsul iniţial care a pus lucrurile în mişcare, dar nu va mai fi suficient de acum înainte. Fără susţinerea şi participarea comunităţii, a societăţii civile, nu se poate păstra o efervescenţă culturală reală. Cred că ceea ce s-a întîmplat în 2007 a demonstrat suficient de clar acest lucru: cultura (sau, dacă preferaţi, Cultura) poate fi şi ceva bun de pus pe soclu întru revigorarea patriotismului local, poate fi şi un bun pretext pentru beneficiile de imagine ale unui oraş sau ale unei ţări, dar este - mai ales - o expresie vie a participării oamenilor la ceea ce li se pare că "are sens" pentru viaţa lor. Dezbaterea de la Sibiu extinde, astfel, problema "capitalei" şi "periferiei" culturale la nivelul întregii ţări. În fapt, pe plan cultural funcţionează o descentralizare efectivă şi benefică. "Se întîmplă" tot felul de lucruri interesante la Cluj, Timişoara, Iaşi şi în alte locuri. Există instituţii culturale de bună calitate, creatori de toate felurile (scriitori, actori, plasticieni, muzicieni etc.) şi în provincie. Şi există, mai ales, un public consistent şi activ care vrea să citească, să vadă spectacole, să asculte muzică. Cu toate acestea, avem în continuare năravul de a privi excesiv spre Bucureşti, de a ne ridica privirile şi indignările în primul rînd către Ministerul Culturii. Greşit. Greşit şi, mai cu seamă, provincial ca atitudine. Cultura "se face" oriunde există oameni capabili să o pună în valoare şi un public dispus să o recepteze. Nu mă pot opri să nu dau un exemplu pe care îl cunosc bine: Italia. Care este "capitala culturală a Italiei"? Nu există aşa ceva şi nu se pune problema. În foarte multe oraşe italiene se organizează manifestări culturale de mare anvergură şi există un anume stil decomplexat al autorităţilor şi al comunităţilor locale în a aborda aceste evenimente. "Maggio musicale fiorentino" (un festival de muzică clasică desfăşurat la Florenţa), Festivalul de jazz din Umbria, Festivalul benzilor desenate de la Bologna şi cîte altele aduc publicul de peste tot, despre ele se scrie în toată presa. Alt exemplu: Salzburg - un oraş austriac de provincie, nu mai mare decît Sibiul. Dar Festivalul care se desfăşoară acolo are o anvergură internaţională greu de egalat. Da, ştiu reacţia: "ei" sînt mai bogaţi ca noi, au manageri eficienţi şi n-au cunoscut comunismul. De acord. Dar "ei" au şi bunul obicei de a se pune pe treabă şi de a nu cîrcoti prea mult şi fără rost. "Noi", în schimb, avem prea multe hachiţe balcanice: ne urnim greu din loc, convinşi că "oricum n-o să iasă nimic", iar după ce "iese", comentăm interminabil şi bănuitor că "primarul a furat", că "banii s-au cheltuit aiurea". Să zicem că am avea motive de bănuială, căci sîntem păţiţi. Dar nu mergem niciodată pînă la capăt: nu reuşim să dovedim că X ar fi furat, nu socotim riguros cum s-au cheltuit banii; ne mulţumim cu comentariile şi tragem concluzia "păi, nu e clar?". Nu e. Una peste alta, "DilemAgora" la Sibiu a fost interesantă pentru noi. Ne-a dat de gîndit. Apoi ne-am întors în Capitală şi am dat drumul la televizor să vedem ce mai zice Băsescu şi cum îi stă lui Becali cu mustaţă. Între timp, cultura îşi creează propriile capitale peste tot unde există oameni care ştiu ce şi cum să facă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.