Prohodul ziarelor

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

S-o luăm binişor, de la cîteva ştiri recente. Newsweek a anunţat oficial că în 2013 va închide ediţia tipărită şi va rămîne doar online. The Telegraph a scris despre The Guardian acelaşi lucru: în curînd va apărea doar online. (Patronul lui The Guardian a dezminţit – dar a făcut-o pe contul său de Twitter, adică o dezminţire cu jumătate de gură...) Aceste ştiri au făcut înconjurul globului, poposind pînă şi în ţărişoara noastră, ale cărei ocupaţiuni mintale majoritare sînt de cu totul altă natură...

Alte ştiri. În SUA, de cîţiva ani încoace, cotidiene vechi, cu tradiţie şi prestigiu (din Boston, Chicago şi alte oraşe), au rămas deja doar cu varianta online, întrerupîndu-şi glorioasa carieră de ziare tipărite. Pînă şi marele The New York Times a anunţat de cîtva timp că s-ar putea ca din 2013 să renunţe la ediţia tipărită. În Europa (iar aici intru în categoria „ştiri nebăgate în seamă“), mai precis în Franţa, sora noastră mai mare, cele două mari ziare – Le Monde şi Le Figaro – au lipsit de la chioşcuri în cîte-o zi, în vara asta, oferindu-le cititorilor – de nevoie – accesul deplin la varianta online. Cotidianul economic La Tribune apare doar online încă de la sfîrşitul lui ianuarie. În Grecia au dispărut ziare, dar nu le-a cîntat nimeni prohodul la nivel european sau planetar, căci avînd în vedere datoria enormă a Greciei şi problemele conexe, cui îi mai pasă de nişte amărîte de ziare? În ţările nordice, în schimb, lucrurile sînt stabile; Aftenposten – principalul cotidian norvegian – face chiar planuri de dezvoltare, iar acum vreun an şi ceva a lansat un nou supliment tipărit, eminamente cultural, cu apariţie lunară, care s-a vîndut peste aşteptări. În Germania, e aşa şi-aşa: marile ziare încă nu au temeri, cele mai mici da, se dezbate problema, dar încă nu e „fatal“... Dacă ieşim din ograda lumii occidentale, descoperim că în India ori Brazilia (şi alte state în plină ascensiune economică) există un boom al presei tipărite: vînzările au crescut considerabil în ultimii ani. Dar asta pentru că acolo are loc – pe repede-înainte – un proces prin care lumea occidentală a trecut de mult: accesul tot mai multor oameni la educaţie, deci şi la citit presa.

Rezum: ajuns cuţit os. Ceea ce se discută, prezumă, prevesteşte, pregăteşte, de cîţiva ani, devine tot mai mult realitate. Cotidienele tipărite îşi trăiesc, în lumea occidentală, asfinţitul. Pe ici-pe colo, şi cîte-o revistă săptămînală (dar deocamdată mai degrabă ca excepţie). Sigur, e la îndemînă să dai vina pe invazia Internetului – iar prezenţa lui pe noile dispozitive mobile nu face decît să grăbească trecerea presei pe suporturi electronice. Dar moartea lentă a ziarelor „aşa-cum-le-ştiam“ a început de mult, dinainte de Web 2.0, de bloguri şi reţele sociale. E surprinzător pentru mine cum de este uitat, în multe dezbateri care se străduiesc să explice de ce mor ziarele, marele duşman: televizorul. Acţiunea sa tenace de a transforma receptorul (de ştiri, de divertisment, de idei, de imagini) într-unul pasiv, care ia ce i se dă, la pachet cu reclamele care-i întrerup şirul privirii & gîndirii, a început de mult şi a creat efecte pe termen lung. E uşor să acuzi „tineretul din ziua de azi“ că nu mai cumpără presă tipărită, căci e tot timpul conectat la Internet; dar tineretul se conectează (şi) pentru a citi nişte „chestii“ care pînă mai ieri se numeau ziare, acum se numesc altcumva, dar cam tot aia sînt. În schimb, adulţii ajunşi la maturitate în Europa Occidentală sînt prima generaţie trăită cu telecomanda în mînă şi cu ochii aţintiţi pe oferta bogată de posturi TV comerciale. (Căci televiziunea a fost, în ţările europene, doar publică pînă acum vreo două-trei decenii; liberalizarea – şi, prin urmare, apariţia posturilor comerciale – a avut loc abia prin anii ’80.) E de meditat: cine „trădează“ cu adevărat ziarele? Generaţia celor de 20 de ani, care au crescut cu mouse-ul la îndemînă şi li se pare natural să dea click în loc să meargă pînă la chioşc? Sau oamenii de 40-50 de ani, care s-au dezvăţat treptat de ziare moţăind în faţa televizorului, iar acum renunţă la ele de tot?

Asemenea mici dileme şi reflecţii sînt valabile pentru ţările occidentale, care au trăit firesc, natural, în succesiunea lor normală, toate vîrstele presei libere. În România, am ars etapele. Ba chiar le-am pîrlit cu fulgi cu tot. În două decenii, ne-am „conectat“ direct la vîrsta pe care o trăiesc SUA şi Europa Occidentală. Ba chiar le-am luat-o înainte: ziarele noastre vor rămîne fără ediţii tipărite înaintea celor din Vest. Nu vorbesc de tabloide (deşi nici ele nu se mai vînd ca acum trei-patru ani), ci de aşa-numitele ziare „quality“: cifrele lor de vînzări au început să coboare sub 20.000 de exemplare. Într-un an, o să le cîntăm prohodul, individual sau în grup. Parţial, e vina jurnaliştilor: n-au reuşit să „ţină“ publicul cîştigat în anii ’90 spunînd poveşti interesante despre oameni şi vieţile lor ori investigînd o societate care, într-o aiuritoare tranziţie fiind, îţi oferă subiecte interesante la tot pasul. Parţial, e vina managerilor: s-au lăcomit, au crezut că ziarul e doar „un produs“ ca toate celelalte, vandabil prin marketing agresiv şi prin studii care să arate „comportamentul consumatorului“. O fi, dar cititul presei presupune practici culturale şi sociale pe care nu le-a studiat nimeni în România. Iar celor mai mulţi manageri de presă nici nu le-a păsat de asta, deşi aici e una dintre cheile problemei: dincolo de „comportamentul de consum“ – ca s-o simplificăm – ziarele apar pentru că nişte oameni vor să citească ce scrie în ele; aşa că trebuie răspuns la cîteva întrebări simple – ce, cum, cît, de ce citesc, ce discută cu nevasta ori cu prietenii la o bere despre ce au citit, în ce locuri citesc... (Sînt şi altele mai nuanţate, sînt tone de studii despre asta în lumea occidentală; unele se potrivesc la realitatea românească, altele nu.) Problema e că, mutate online, ziarele încep să facă aceleaşi prostii pe care le-au făcut în ultima vreme şi pe hîrtie: vor audienţă cu orice preţ. Ceea ce nu e rău în sine. Dar în loc să-şi construiască răbdător o audienţă, se zbat între trucuri ieftine, uitaţi-vă un pic la „tehnica“ titlurilor de pe site-urile ziarelor: „Cutărică a făcut nu-ştiu-ce. Click aici să aflaţi“. Click-urile fac audienţă. Dar audienţa ce face? În nici un caz nu aduce banii necesari pentru a ţine ziarul/site-ul în viaţă.

Dar va mai dura un pic pînă cînd ziarele online (sau cum se vor numi ele de aici înainte) vor conştientiza propriile probleme. Deocamdată, să ne pregătim să cîntăm prohodul cotidienelor tipărite. Doar n-o să fim în afara „lumii civilizate“, nu? Numai că „lumea civilizată“ a ajuns aşa şi datorită ziarelor pe care le-a inventat, crescut şi ţinut vreme de zeci şi zeci de ani. Nu-i nimic, noi avem televiziuni. O să aflăm de acolo ce ni se întîmplă. Sau, mai bine zis: o să ni se întîmple ce aflăm de acolo. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.