Primarul călare pe un cal alb
La un an după ce a fost ales (doar de vreo 300.000 de bucureşteni; cam puţini, dar asta-i legea!), primarul Sorin Oprescu şi-a prezentat rezultatele şi şi-a reluat promisiunile. Ziarele le-au comentat în detaliu şi au tras concluzia: raportul între realizări şi promisiuni se menţine în continuare în favoarea acestora din urmă. Desigur, mai sînt încă trei ani din mandat, iar dl primar i-a invitat pe cetăţeni să aibă răbdare. Oricum, n-au încotro. Există însă o stilistică deşănţată a promisiunii în apariţiile publice ale dlui primar. Atît în campania electorală, cît şi după aceea, dl Sorin Oprescu a afişat o siguranţă de sine dusă pînă la aroganţă, inclusiv " sau mai ales " cînd promitea enormităţi. De exemplu, popularea unui spaţiu verde cu căprioare. Sau autostrăzi suspendate. Sau " la puţină vreme după preluarea funcţiei " desfiinţarea teraselor din Herăstrău. Căprioarele încă n-au apărut şi nici măcar respectivul spaţiu verde n-a fost amenajat. Autostrăzile suspendate au fost re-promise zilele trecute, deşi nimeni n-a dovedit pînă acum necesitatea/utilitatea lor, iar în unele oraşe europene care au construit astfel de "străzi tangenţiale" sau "inele interne", în anii ’60-’70, există proiecte de desfiinţare: sînt urîte, fac viaţa grea locatarilor din zonă, iar între timp dezvoltarea transportului public a descurajat deplasarea cu maşina în oraş. Cît despre "cazul Herăstrău", după ce dl primar a năvălit cu buldozerele peste o terasă şi şi-a arătat fermitatea la TV, s-a liniştit. Celelalte terase au rămas pe loc. Oricum, ideea ca în ditamai parcul să nu existe nici o terasă e o stupiditate, iar eventualele hibe contractuale pe care dl primar le reproşa patronilor terasei trebuiau puse deopotrivă pe seama funcţionarilor Primăriei. Probabil că dl Sorin Oprescu n-a mai găsit nimic de demolat la TV, căci chioşcurile fuseseră deja dărîmate în vremea mandatului lui Traian Băsescu (ce-i drept, cu mai multă consecvenţă). Acum, cu acelaşi aplomb şi repetînd tot timpul că funcţionarii incompetenţi şi corupţi din Primărie "vor fi nevoiţi să plece" (unii au plecat de bunăvoie " inclusiv dintre oamenii săi de încredere), dl primar promite din nou că vor fi terminate pasajul de la Băneasa şi cel de la Basarab, că se va încheia renovarea Centrului istoric etc. Toate sînt proiecte vechi şi întîrziate. Proiecte noi? Aceleaşi din campania electorală. Plus cîteva respinse de Consiliul General (o fîntînă arteziană cîntătoare, plantarea de arbori exotici şi altele asemenea). Ceea ce dl primar nu e capabil să prezinte " aşa cum nu au fost în stare nici predecesorii săi " este o viziune coerentă despre viitorul Capitalei: în ce fel de oraş vom trăi peste cîţiva ani? Mă îndoiesc că dl Oprescu personal ar putea da un răspuns (căci ceea ce a spus şi a făcut pînă acum în întreaga sa carieră politică demonstrează că nu e capabil de vreo viziune pe termen lung), dar dacă tot s-a străduit să-şi creeze aura de om independent, dedicat doar bucureştenilor, ar putea măcar să adune în jurul său o echipă de experţi independenţi, să intre în dialog cu organizaţiile civice care se ocupă de soarta oraşului şi să ţină cont de părerile şi de expertiza lor. Bucureştiul nu e în situaţia altor capitale europene, unde lucrurile funcţionează bine de multă vreme; este un oraş înapoiat din punct de vedere urbanistic, cu probleme grave moştenite şi tărăgănate de decenii, fără o reţea de transport public suburban, cu străzi neadecvate traficului actual şi cu cetăţeni tot mai indiferenţi. În acest peisaj, lăudăroşenia primarului e excesivă: degeaba tot numără şcolile pe care le va repara şi străzile pe care le va reasfalta " acestea nu sînt decît lucrări de rutină, fireşti pentru orice municipalitate. Dar viziunea politică şi administrativă a domniei sale nu pare să bată mai departe de cîrpeli. Între timp, Capitala devine cel mai mare inamic al locuitorilor săi. Reţeaua de transport public nu mai e nici măcar la nivelul din vremea lui Ceauşescu, traficul e sufocant, reţelele de utilităţi sînt învechite. Demolările de clădiri istorice continuă, în locul lor apărînd construcţii care, în cel mai bun caz, nu arată rău în sine, dar sînt total neadecvate în context (blocuri de sticlă între case vechi boiereşti). Primarii de sector se poartă ca nişte mici feudali şi îşi "ornamentează" moşia după gusturile lor primitive: Piedone a amplasat te miri pe unde animăluţe făcute din tufe ori din tuburi fluorescente, Onţanu a făcut fîntîni arteziene placate cu plăcuţe colorate de ceramică, de parcă ar fi băi publice, Vanghelie a colorat blocurile în stil "postmodern" etc. Şi, mai nou, toţi au o fixaţie cu parcările: dl Oprescu se chinuie să le ia de la firma Dalli, iar primarii de sector au făcut (în combinaţie cu firme private "prietene") o afacere frumuşică din ridicarea maşinilor "parcate ilegal". Dat fiind că în aglomeratele cartiere de blocuri nu există locuri de parcare, singurul efect al acestei "măsuri" este că oamenii şi-au urcat maşinile pe fiecare colţişor de trotuar liber şi au ajuns să se ia la bătaie pentru vreun pătrăţel de asfalt din spatele blocurilor. În "Capitala noastră europeană", ne tribalizăm pe zi ce trece, iar dl primar general pozează la televizor în cavaler fără pată şi fără prihană, care va face şi va drege. Ca să fie consecvent cu sine însuşi, îi sugerez să inaugureze viitoarele autostrăzi suspendate, călare pe un cal alb...
