Prima țară fără ziare

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Prima țară fără ziare jpeg

Se vorbeşte peste tot în lume despre criza presei şi despre felul în care noile tehnologii modifică faţa jurnalismului. Dar aceste schimbări nu se limitează la domeniul în sine, ci au implicaţii asupra democraţiei înseşi. 

Într-un articol publicat în revista Transit (editată de Institut fur die Wissenschaften vom Menschen din Viena) şi reluat de Eurozine , Paul Starr, profesor de sociologie la Princeton University, ne invită să luăm în serios ideea că „o presă independentă are o funcţie esenţială în democraţie“ şi arată că revoluţia digitală „a slăbit abilitatea presei de a acţiona ca un agent de control public, subminînd bazele economice ale jurnalismului profesionist şi fragmentînd publicul“. E adevărat, pe de altă parte, că revoluţia digitală a revitalizat jurnalismul: a permis intrarea în scenă a unor nume noi, a inovat în formă şi în conţinut, iar în ţările în care libertatea presei nu stă prea bine a dat un impuls nou libertăţii de exprimare. Numai că – spune Paul Starr – mai nimeni nu vrea să plătească pentru presa online, ceea ce afectează independenţa financiară a jurnalismului şi, astfel, subminează însăşi libertatea de exprimare. 

Presa tipărită este cea mai afectată: în ultimul deceniu, veniturile instituţiilor media au tot scăzut, iar numărul jurnaliştilor s-a redus (cu 53% în Norvegia, cu 41% în Olanda, cu 25% în Germania, de la 56.000 la 40.000 în SUA). Dincolo de cifre, are de suferit şi calitatea. Genurile jurnalistice care îi asigurau presei rolul de „cîine de pază al democraţiei“, precum marile anchete de interes public ori reportajele ample, consumă mulţi bani şi mult timp, aşa încît managerii de presă sînt tot mai puţin dispuşi să consume resursele (tot mai scăzute) pentru aşa ceva. E mult mai ieftin şi mai uşor (şi eventual cu o audienţă mai mare) să produci ştiri scurte, cu poze multe şi mari, pe subiecte la îndemînă, decît să plăteşti luni în şir reporteri de investigaţie pentru a documenta cine ştie ce caz încîlcit, asumîndu-ţi eventual riscul ca ancheta să nu iasă. Şi apoi, transpuse în variantă electronică, ziarele trebuie să se adapteze practicilor de lectură online – adică să livreze un alt fel de conţinut. Tehnologia a generat şi alte reguli ale competiţiei: varianta online a unui cotidian nu mai e la concurenţă doar cu celelalte ziare (ca în versiunea tipărită), ci şi cu portalurile de ştiri ori cu site-urile televiziunilor. Pentru a construi acest nou tip de conţinut s-au cheltuit bani care, deocamdată, nu se întorc în buzunarul investitorului. Nimeni nu prea e dispus să plătească pentru ce citeşte/vede online, chit că pe Internet primeşte un conţinut mai bogat şi mai variat decît pe hîrtie (pentru care, altminteri, nimeni nu are nici o ezitare să scoată bani din buzunar). Aşa încît ziarele tipărite (şi mă refer aici la cotidienele generaliste) rezistă tot mai greu (căci şi veniturile din publicitate au scăzut), se mută online pentru a fi în pas cu „trendul“ (dar nici de acolo nu-şi recuperează cheltuielile) şi aleargă disperate după un public în care schimbarea generaţională a adus şi modificări în practicile de lectură. Dar „viaţa“ textelor apărute doar online e mai scurtă, iar impactul e mai mic: goana după noutate e mai acerbă. Aşa încît ziarele nu mai au timp să construiască dezbateri de interes public, să urmărească în mod consecvent marile subiecte, să propună reflecţii asupra valorilor societăţii. Sînt preocupate de propria subzistenţă. Şi nici cetăţenii – seduşi timp de decenii de cîntecul de sirenă al televiziunii şi deprinşi rapid cu Internetul pe care mulţi îl consideră „un drept“ – nu mai par atît de dornici să dezbată chestiuni importante în ziare: e mai simplu şi mai plăcut să postezi comentarii rapide pe site şi să te laşi dus de infotainment-ul de toate zilele. Iar cu infotainment se formează consumatori, nu cetăţeni informaţi şi responsabili. 

Revenită la o presă liberă abia de 20 de ani, România e, într-un fel, în „avangarda“ trendului mondial. Dacă lăsăm deoparte tabloidele, observăm că primele ziare româneşti de calitate reuşesc să vîndă, fiecare, doar cîteva zeci de mii de exemplare. Ca să-şi scoată banii, de cîtva timp cotidienele livrează „la pachet“ cărţi, filme şi altele – ceea ce nu le asigură însă mai multă audienţă reală şi mai mult impact, ci doar mai mulţi cumpărători conjuncturali, care le abandonează imediat ce dispare chilipirul suplimentar. Una peste alta, dacă avem în vedere doar ziarul în sine, constatăm că primele trei cotidiene româneşti luate la un loc (România liberă, Adevărul, Jurnalul naţional) abia trec de o sută de mii de exemplare, conform ultimelor cifre BRAT. La o ţară de 20 de milioane de locuitori, o asemenea vînzare arată că ziarele „pe hîrtie“ deja nu prea mai există (în timp ce traficul lor pe Internet creşte constant, dar nu aduce bani). Despre impactul lor în societate nici nu e cazul să mai vorbim: publicul de masă e sclavul televiziunii, aşa că bietele ziare încearcă să „paraziteze“ posturile TV, făcînd ştiri din ce au declarat aseară la televizor vedetele şi politicienii. Ca să supravieţuiască financiar, ziarele organizează tot felul de evenimente şi campanii plătite de entităţi comerciale, ocupînd astfel cu subiecte „impuse“ sau cu autopromovarea spaţii care cîndva erau rezervate marilor subiecte de pe agenda publică. Despre politică se scrie nu pentru că e un domeniu esenţial al democraţiei, ci pentru că are potenţial de scandal (deci de audienţă). Confruntate cu serioase probleme de management şi finanţare, ziarele noastre tipărite sînt sub limita supravieţuirii. România are „şansa“ să devină, cît de curînd, prima ţară fără ziare. Cum vom sta după aceea cu democraţia – mai vedem. La televizor, desigur...

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.