Poveşti cu bani din UE

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Mi-a povestit cineva că, într-un proiect cu fonduri europene care se desfăşura în creierii munţilor (unde telefonia mobilă nu prea ajunge), solicitantul trecuse în buget cîteva staţii de emisie-recepţie, cu ajutorul cărora cei care urmau să lucreze ar fi putut comunica între ei şi/sau cu „baza“ aflată mai la vale. Mai-marii care se ocupau de avizarea proiectului au lăsat – cu vigilenţa din dotare – doar o staţie de emisie-recepţie. Una bucată. Grija pentru banii contribuabilului european împinge, atunci cînd nu e însoţită de cuvenita doză de gîndire, la vorbitul de unul singur.

Mai sînt şi alte poveşti despre asemenea absurdităţi riguroase – au scris şi ziarele, e plin şi Internetul, The Economist a făcut acum cîţiva ani un mic dosar pe această temă, inventariind sute de milioane de euro tocate aiurea. „Grija faţă de banul public“ a devenit un stereotip de limbaj pe care, cînd ţi-e lumea mai dragă, îl auzi rostit cu o oarecare evlavie, cu o încruntătură din sprînceană ori cu un zîmbet naiv. E firesc. Democraţiile au nevoie de cetăţeni responsabili, aşa încît e bine, în principiu, ca orice om să fie conştient de necesitatea ca banii publici să fie gospodăriţi cu folos şi cu măsură. Ceea ce nu împiedică abuzurile ori aiureala. Nici la noi, nici în UE. Ziarul italian La Stampa a publicat pe 14 noiembrie o ştire despre un raport recent al Curţii de Conturi din Germania. Pe scurt: Curtea de Conturi germană a găsit cheltuieli fără rost în valoare de un miliard şi jumătate de euro. Reiau aici exemplele culese de La Stampa, expresive în absurditatea lor. Armata germană a cheltuit 20 de milioane de euro pentru a-şi construi o fabrică unde se produc creme solare, unt de cacao şi spray-uri nazale pentru soldaţii germani aflaţi în Irak şi Afganistan (deşi ar fi fost mai ieftin să le cumpere de pe piaţă; oricum, doar 10% din producţie ajunge la soldaţi). Un institut federal de fizică are 1800 de angajaţi şi 4350 de computere („Institutul nu a putut explica surplusul de 2550 de computere“ – scrie în raport cu un soi de „umor“ tipic german). Autoritatea federală pentru asigurări nu a putut explica de ce a fost nevoie, pentru cei 10 angajaţi pe care îi are la departamentul IT, de 27 de contracte de telefonie mobilă cu Internet. Noul sediu al autorităţii federale pentru mediu, construit în 2005, trebuia să fie un exemplu de clădire ecologică (alimentată cu energie solară şi alte înzestrări „verzi“); dar costurile de întreţinere sînt cu 50% mai mari decît ale unei clădiri tradiţionale, aşa încît ce se economiseşte datorită energiei solare se duce pe apa sîmbetei. Bundeswehr a mai făcut şi altele: de 12 ani, se străduieşte să se doteze cu vehicule pe pernă de aer; a cumpărat două (peste un milion de euro fiecare), n-au mers, aşa că a comandat un al treilea, din Australia, prin intermediul unei firme de maşini second hand (care, evident, nu avea nici o experienţă în materie de vehicule pe pernă de aer). S-a stricat la prima ieşire pe teren. Autorităţile fiscale ale statului şi ale landurilor se străduiesc de 23 de ani să elaboreze un soft unic pentru gestionarea impozitelor; au cheltuit 400 de milioane de euro pe un proiect care în 2005 a fost casat şi au iniţiat altul, pe care au dat deocamdată 75 de milioane. Aşadar, Germania – conchide Curtea de Conturi – ar trebui să fie mai atentă la deficitul public, să taie din cheltuieli şi să facă economii.

Sigur că aceste „scăpări“ i-au răcorit un pic pe cititorii ziarului La Stampa (căci şi ei, şi ceilalţi „sudici“ – grecii, spaniolii, portughezii – sînt ţinta predilectă a „tunetelor“ venite dinspre nord pe tema cheltuielilor iresponsabile de la buget). Sigur că nu poţi compara mere cu pere – deşi unele exemple se potrivesc mănuşă pe cazuri de la noi (de exemplu, cheltuieli aiuristice ale armatei sau soft-uri de milioane care nu funcţionează). Dar, la proporţii diferite, se întîmplă cam aceleaşi fenomene, există cam aceleaşi tipuri de fraude sau de cheltuieli prosteşti. (Mă întreb dacă nu s-ar putea elabora un model matematic al bramburelii statelor europene...) O bună parte a cheltuielilor aberante sau a fraudelor e stimulată – paradoxal – tocmai de procedurile extrem de complicate şi de birocraţia enormă izvorîtă din creierele funcţionarilor de la Bruxelles, care vor atît de mult să prevină neregulile încît, inventînd tot felul de complicaţii, nu fac decît să stimuleze creativitatea umană: solicitanţii de fonduri ajung să inventeze şi ei tot felul de căi pentru a fenta acreala birocratică. Mai ales în Sud, unde fantezia e stimulată de climă şi de tradiţiile culturale... (Aşa s-a ajuns la exemplul legendar al fermierului care a luat bani europeni pentru o plantaţie de măslini şi a plantat pomişori de plastic, ca să vadă inspectorii din avion...)

Aşa că – vorba aceea – ce-i de făcut? Să dăm vina pe „natura umană“? E prea la îndemînă şi riscăm să eşuăm în filozofare de doi bani. Să cerem mai multă rigoare şi mai multe controale, aşa cum le tot spune dna Merkel sudicilor? Să cerem. Cetăţenii tre’ să fie vigilenţi. Mă tem însă că vigilenţa îşi are limitele ei: aşa cum ne arată tot felul de întîmplări de la începutul crizei încoace, oamenii ies în stradă nu pentru a le cere guvernelor mai multă rigoare în cheltuieli, ci mai mulţi bani pentru salarii, pensii ori sănătate. În Grecia, unde clasa politică i-a „cumpărat“ ani la rînd pe cetăţeni asigurîndu-le tot felul de venituri şi sporuri care au dus statul la faliment, oamenii se revoltă abia acum (cînd acele venituri le-au fost tăiate) şi se „răzbună“ pe politicieni votînd partidele extremiste. În mai multe ţări europene (Spania, Portugalia, Italia, Franţa) au avut loc de curînd puternice manifestaţii de stradă, cu încăierări şi arestări, în timpul cărora manifestanţii s-au răzbunat pe bănci, distrugîndu-le sediile, dar nu prea s-au arătat înfuriaţi că guvernanţii şi funcţionarii publici au cheltuit peste măsură... Şi – parcă pentru a sublinia demonstraţia că UE veghează şi e vigilentă – a doua zi am primit un comunicat de la Comisia Europeană, care începea aşa: „Comisia Europeană şi-a intensificat eforturile pentru combaterea pescuitului ilegal la nivel internaţional, avertizînd opt ţări terţe asupra faptului că riscă să fie identificate drept ţări pe care le consideră necooperante în lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN). Ţările în cauză sînt Belize, Cambodgia, Fiji, Guineea, Panama, Sri Lanka, Togo şi Vanuatu“. Despre manifestaţiile propriilor cetăţeni, Comisia nu ştiu să fi zis ceva. Dar dacă e vigilentă cu Vanuatu şi Togo, ne-am liniştit. À propos: de ani întregi, DG Comunicare a Comisiei are bugete mari – căci, nu-i aşa, tre’ să comunice cu cetăţenii europeni...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.