Politică, finanţe şi convalescenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

Mai toată presa care contează scrie, de cîteva săptămîni, despre „sfîrşitul monedei euro“. Oficialii europeni dau asigurări că au luat măsuri pentru susţinerea monedei europene şi pun la bătaie un fond de 750 de miliarde pentru acest scop. Dar comentatorii spun că deja s-au pierdut multe miliarde din cauza întîrzierii cu care s-a ajuns la un acord pentru salvarea Greciei. Se ştie, Germania s-a opus iniţial, deşi avea interese directe să nu lase Grecia să se scufunde: băncile germane aveau de recuperat de la cele elene vreo 40 de miliarde de euro. Dar „cultura germană a solidităţii şi a stabilităţii nu se negociază“, a spus Angela Merkel.

Complicaţiile abia acum încep, deşi declaraţiile liniştitoare curg ca pe bandă (preşedintele UE, preşedintele Comisiei Europene, premierul grec, şeful Băncii Centrale Europene etc. etc.). Probabil că moneda euro va fi salvată – cu costuri mari, însă –, dar asta devine mai degrabă o chestiune tehnică. Ce s-a întîmplat în ultimele luni arată fragilitatea construcţiei europene, distanţa enormă dintre vorbele frumoase din tratate şi realitatea concretă. UE este o asociaţie de state naţionale şi, în vremuri grele, diferenţele devin mai importante decît asemănările şi regulile de convieţuire. Mîndrindu-se atît de mult cu diversitatea culturală, Uniunea Europeană devine, la ceas de criză, prima victimă a propriei diversităţi. Pe bună dreptate Germania insistă asupra „culturii stabilităţii“ (şi a responsabilităţii, aş spune). Dar în Sud, unde clima e alta şi tradiţiile sînt diferite, rigoarea cu care se cheltuiesc banii publici e un veşnic deziderat, iar slujba sigură în instituţiile publice e un scop în viaţă pentru mulţi (vezi şi cazul României, unde aparatul funcţionăresc e supradimensionat). La „cultura stabilităţii“ din Germania (şi din Nord, în general), preşedintele Sarkozy răspunde încercînd să grupeze în jurul său un Club al ţărilor sudice. Cu alte cuvinte, la reguli nemţeşti răspundem cu emoţii mediteraneene şi climă solară, care îi face pe oameni mai senini şi mai permisivi. După ce a cedat pe tema ajutorului pentru greci, Germania pregăteşte însă reguli şi cerinţe suplimentare pentru disciplina financiară în zona euro. „Meciul“ va continua, prietenia franco-germană nu mai e ce-a fost, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy sînt, pentru cotidianul Die Welt, „această protestantă brandenburgheză şi acest francez neastîmpărat care nu mai au nimic a-şi spune“. Jose Manuel Barroso spune că din cauza crizei „s-au risipit în vînt“ zece ani de creştere şi de progres şi că „nu poate exista uniune financiară fără uniune economică; pieţele au înţeles-o, sper să înţeleagă şi politicienii“. Deocamdată, politicienii dau vina pe speculatori (care joacă la bursă împotriva monedei euro – dar nu era previzibil şi, pînă la urmă, normal, din moment ce vorbim de o economie de piaţă?) şi privesc mai degrabă spre interesele naţionale. Inclusiv electorale. E greu să-i explici alegătorului german, de pildă, că banii săi trebuie să meargă în Grecia pentru a salva moneda euro pe termen lung, şi să vrei să fii votat.


Marea problemă este, din acest punct de vedere, nu cum se va sfîrşi criza, ci cum mai poate fi construită Europa unită. Ernesto Galli della Loggia, istoric şi editorialist la Corriere della Sera, observă perfect unde e punctul slab: „Discursul despre Europa a scos în evidenţă cel mai bine lipsa de anvergură care caracterizează de cel puţin două decenii clasele politice şi guvernanţii continentului. O lipsă de anvergură care a luat două forme. Pe de o parte, incapacitatea de a merge împotriva curentului, de a înfrunta măcar o lipsă temporară de popularitate, pentru a depune mărturie asupra unui adevăr politic sau ideal. Nu cred că euro-optimismul a fost împărtăşit într-o măsură atît de mare, aproape generală, precum părea. Generală a fost dorinţa de a nu risca, de a nu părea izolaţi. Ca şi cum rutina şi conformismul intelectual ar fi de-acum singurele orizonturi posibile. A doua formă a lipsei de anvergură a claselor politice europene a fost, în tot acest timp, pierderea semnificaţiei politicii, a valorii deciziei politice în sensul cel mai înalt şi deplin al termenului. Cei care astăzi nu înţeleg asta sau nu au curajul s-o spună sau spun că priorităţile sînt altele – aceia sînt adevăraţii inamici ai Europei“ (Corriere della Sera, 23 mai 2010). Mai simplu spus, politica e mediocră, iar politicienii se tem să nu-şi piardă popularitatea. Nu mai e loc pentru idei şi adevăruri, ci doar pentru măsuri pe termen scurt, chiar dacă acestea pun statele europene pe poziţii contrare. Oamenii însă sînt azi interdependenţi, statele europene asemenea; e nevoie şi de o interacţiune a inteligenţelor şi a conştiinţelor, pe lîngă cea economică – spune însuşi Papa Benedict al XVI-lea: „O asemenea interacţiune, de exemplu, pare să fie prea slabă printre guvernanţii care, în faţa unor episoade de speculaţii iresponsabile împotriva ţărilor mai slabe, nu reacţionează cu decizii adecvate. Politica trebuie să primeze asupra finanţelor, iar etica trebuie să orienteze orice activitate“.

Toate bune şi frumoase în recursul la marile valori – fie că vine din partea editorialiştilor sau din partea Suveranului Pontif. Dar, aşa cum arată politica europeană astăzi – lipsită de viziune şi mult prea legată de interesele imediate –, astfel de cuvinte mari se pierd în gol. Euro va supravieţui, economia se va reface, dar politica va mai rămîne încă în convalescenţă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Odiseea unui tun imobiliar de milioane de euro. Zeci de păgubiți au depus plângere la DIICOT
Agitație mare azi dimineață în fața sediului central DIICOT. Peste 20 de persoane au venit să depună plângere împotriva unui dezvoltator imobiliar pe care îl acuză că le-a dat o țeapă de zeci de mii de euro.
image
Virgil Ianțu, enervat și dezamăgit: „Punem oameni veniți din închisoare în funcții, lipsa de educație la asta duce!” VIDEO
Cunoscutul realizator de televiziune Virgil Ianțu susține că este „enervat și dezamăgit” de cei care merg la vot și pun în funcții politicieni cu probleme penale, veniți din închisoare.
image
Dezvăluirile unui fost director FBI despre ucigașii în serie deghizați în camionagii de cursă lungă: sute de omoruri violente rămase nerezolvate
Într-o nouă carte, „Long Haul: Hunting the Highway Serial Killers”, fostul director adjunct al FBI Frank Figliuzzi dezvăluie în detaliu modul în care sute de camionagii criminali în serie vânează victime în locuri de popas, moteluri și restaurante de pe marginea drumului, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.