Plagiocraţie sau dictatură?

Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
Plagiocraţie sau dictatură? jpeg

Un străin interesat de România îmi cere să-i explic, cît mai scurt, simplu şi clar care-i situaţia. A citit ce s-a scris în presa internaţională, a citit cîte ceva şi în presa noastră. Ştie limba română; dar citeşte relativ greu nu pentru că n-ar înţelege sensul cuvintelor, ci pentru că nu pricepe „dedesubturile“ presei româneşti „independente“ – cine cu cine ţine, ce e scris la comandă şi ce nu etc. Omul mă roagă, mai ales, să-i lămuresc chestiunea principală: care-i treaba cu dictatura? A fost într-adevăr o dictatură a lui Băsescu de care ne eliberează acum noua putere sau, dimpotrivă, abia acum începe ceva asemănător cu dictatura, dată fiind graba cu care Guvernul a schimbat instituţii esenţiale ale statului de drept (precum Curtea Constituţională) sau legi asupra cărora în orice democraţie se dezbate şi se meditează îndelung înainte de a se lua o decizie (precum Legea referendumului)?

Ce să-i spun „simplu şi clar“? Îi cer mai întîi să facă un exerciţiu, pornind de la răspunsul pe care i l-am dat unui asiduu comentator al articolelor mele pe dilemaveche.ro. Carevasă zică, dictatorul Băsescu îl numeşte premier pe şeful Opoziţiei; după nici două luni, şeful Opoziţiei, ajuns premier, îl suspendă pe dictator. După „logica“ asta, înseamnă că se poate scăpa foarte uşor de dictatură: dacă Ceauşescu îl numea, de pildă, premier pe Paul Goma în 1977-’78, după protestele minerilor din Valea Jiului, în două luni se putea convoca referendumul şi poporul l-ar fi dat jos pe dictator pe cale paşnică. Sigur că e aberant să facem o asemenea presupunere, dar atunci e la fel de aberant să vorbeşti despre „dictatura lui Băsescu“. Băsescu a făcut greşeli enorme, a făcut presiuni asupra instituţiilor statului vorbind la televizor despre ce au de făcut Justiţia, Guvernul, Parlamentul etc. A „dat indicaţii“ prin televiziune (e o altă discuţie de ce reprezentanţii acelor instituţii, cu puţine excepţii, nu i-au replicat ferm să nu se amestece unde nu are competenţe constituţionale, ci s-au străduit să pună în practică, oportunist, „ce-a zis şefu’“). A făcut şi lucruri bune – de exemplu, a lăsat Justiţia să-şi facă datoria. A făcut destule lucruri bune şi pe plan extern (deşi unele au fost mai puţin vizibile, pentru că ţin de apărare, servicii de informaţii şi altele asemenea). N-a fost chiar ce trebuia să fie un preşedinte (pentru că e lipsit de diplomaţie, hiperactiv, tăios, gureş), ci mai degrabă un fel de şef care s-a înhămat la treabă şi şi-a tras subalternii după el. A fost, ca şi predecesorii săi, un preşedinte de tranziţie. N-avea cum să fie un preşedinte al unei democraţii „de tip european“ atîta timp cît societatea noastră încă nu e o democraţie de tip european. Dar de aici pînă la dictatură e cale lungă. În împrejurări critice, Traian Băsescu a dovedit că are un simţ al instituţiilor statului. Chiar gestul de a-l numi premier pe şeful Opoziţiei, constatînd că s-a format o altă majoritate parlamentară – e adevărat, prin trădări şi manevre de culise, dar aşa funcţionează democraţia parlamentară românească de 20 de ani –, arată un astfel de simţ al instituţiilor.

Aceasta a fost însă cea mai mare greşeală a sa. Nu pentru că s-ar putea să-l coste mandatul (pe care oricum era dispus să-l cedeze în schimbul revizuirii Constituţiei). Ci pentru că noua majoritate parlamentară şi noul executiv se comportă amatoristic şi penibil, fără nici o responsabilitate a deciziilor. Victor Ponta şi Crin Antonescu n-au reuşit să se desprindă de statutul lor de invitaţi permanenţi în emisiunile de la Antena 3 şi nu arată că ar fi priceput ceva din politica europeană. Punînd cu mare precizie în aplicare planul de suspendare a lui Băsescu, au făcut tabula rasa prin ograda şi aşa neîngrijită a democraţiei româneşti. S-au străduit să păstreze aparenţa de democraţie prin chichiţe legislative şi avocăţeşti, au dovedit o anume abilitate în a manipula procedurile democratice, dar – evident – lumea s-a prins de manevră. Acum, cu toată presa mondială şi politicienii europeni pe cap, Victor Ponta reacţionează stupid: crede că toţi – de la Angela Merkel şi Frankfurter Allgemeine Zeitung pînă la parlamentarii europeni – sînt controlaţi de Băsescu. Şi, în acelaşi stil de miştocar deprins la emisiunile lui Mihai Gâdea, o „invită“ pe doamna Merkel să nu se mai amestece în „treburili interne“: „Ce sîntem noi, colonie?“. Aşadar, n-a aflat că sîntem o ţară membră a Uniunii Europene şi – conform tuturor tratatelor – celelalte ţări ale UE au nu doar dreptul, ci chiar datoria de a semnala derapajele dintr-un stat-partener.

Amicul meu străin îmi răspunde că unele dintre precizările mele le pricepuse şi singur, dar văzînd cu cîtă patimă se foloseşte termenul „dictatură“ la noi, nu mai ştia ce să creadă. Cel mai grav – îmi spune – este că lumea pare să uite de plagiatul premierului: „Trăiţi într-o plagiocraţie“, mai zice el, „într-o societate bazată pe minciună“. Îi mai explic că, din punctul meu de vedere, într-un fel trăim ceva mai grav decît dictatura: o manipulare a democraţiei în favoarea unor partide sau a unor grupuri care nu au pic de conştiinţă democratică, dar se pricep foarte bine la aranjamente pe sub masă. Una peste alta, „clasa politică“ de tranziţie şi-a cam trăit veacul. Atîta a putut. Vestea proastă e că n-avem ce pune în loc. „Cetăţenii ar trebui să-şi apere democraţia şi statul de drept, în ţara mea aşa s-ar întîmpla, ar ieşi mii de oameni în stradă“, îmi mai spune amicul. Ce să-i mai răspund? La noi, cetăţenii se uită la televizor. Iar tinerii – mai deschişi la minte, crescuţi cu Internetul la îndemînă, umblaţi pe la studii în străinătate – sînt mai degrabă apatici, mulţi dintre ei nici nu votează pentru că sînt dezamăgiţi de politică. Ar fi de aşteptat de la ei să susţină un alt fel de politică şi să „împingă“ în faţă figuri de genul Mihai-Răzvan Ungureanu (şi un „echivalent“ al lui pentru centru-stînga), astfel încît să terminăm cu „politicienii de tranziţie“. Dar n-o fac. „Atunci e rău pentru voi“ – îmi mai zice amicul – „pentru că nu se întrevede un viitor bun. Apropo, cum a fost bac-ul anul ăsta?“. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
Muniție  Foto ISU Hunedoara jpg
Descoperirea făcută de un hunedorean în timp ce demola o șură veche. Omul a alertat imediat pirotehniștii
Un localnic a chemat în ajutor pirotehniștii după ce a făcut o descoperire neașteptată, în timp ce lucra la demolarea unei șuri, în satul Homorod, din județul Hunedoara.
Foto Fb politia Romana
Va obţine Kovesi scalpul lui Iohannis? Afacerea BMW ajunge la Bruxelles
Mega-escrocheria pusă la cale de Klaus Iohannis, împreună cu Lucian Bode, este pe cale să producă un adevărat cutremur pe scena politică din România.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.