Pavăza Europei și Spațiul Schengen

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

Cînd a intrat în vigoare tratatul care crea Spaţiul Schengen, a lipsit din peisaj o ţară importantă: Italia, membră fondatoare a Comunităţilor Europene. Motivele au fost pur tehnice: infrastructura necesară încă nu era gata. Aşa încît Italia a aderat la Spaţiul Schengen cu o întîrziere de cîteva luni, deşi ar fi trebuit să intre de la început. Pe lîngă raţiunile de ordin tehnic, a existat, desigur, şi o consecinţă de ordin simbolic: tocmai un stat fondator să întîrzie, în timp ce membre mai noi ale UE au fost gata la timp? Dar efectul „de imagine“ a trecut, iar criticile presei şi ale partenerilor europeni pentru lentorile italiene sînt ceva obişnuit. La urma urmei, totul a fost o problemă de dotare cu tehnologie adecvată. De atunci încoace, Spaţiul s-a tot extins, incluzînd astăzi 25 de ţări. 

Acum, aderarea României devine subiect de controversă politică. S-ar părea că stăm bine din punct de vedere tehnic: experţi ai Comisiei Europene au venit în control şi s-au declarat mulţumiţi de felul în care au fost amenajate aeroporturile şi de noile dotări ale poliţiei de frontieră. Numai că România are de purtat după sine povara prostului renume în materie de luptă împotriva corupţiei. În Parlamentul European, mai întîi popularii şi apoi socialiştii s-au pronunţat pentru amînarea aderării. Dar marea problemă este că Franţa şi Germania se împotrivesc. E o „noutate“ în scurta şi agitata istorie a aderării noastre la lumea euroatlantică. De la jumătatea anilor ’90 încoace, de cînd am pornit spre Vest, Germania (ca şi Olanda sau Marea Britanie) juca rolul dirigintelui sever care ne scădea nota la purtare, ba chiar ne lăsa repetenţi. Rolul profesorului cumsecade care ne lua apărarea i-a fost rezervat multă vreme Franţei, în virtutea – desigur – relaţiei noastre speciale. Franţa, de pildă, a susţinut intrarea României în NATO din primul val al extinderii şi începerea negocierilor de aderare la UE odată cu celelalte ţări din Est. Ca să nu mai vorbim de alte forme de sprijin în diverse foruri europene. Acum însă, Franţa se opune chiar mai puternic decît Germania aderării noastre la Spaţiul Schengen. 

În discursul despre „relaţia specială“ şi despre „sora noastră mai mare“ era, desigur, şi multă retorică de umplutură. Dar realitatea era limpede: Franţa chiar a fost principalul sprijin al României, încă din 1991, cînd François Mitterrand a făcut o vizită la Bucureşti şi s-a întîlnit cu preşedintele de atunci, Ion Iliescu – pe care alţi şefi de state occidentale nu voiau nici măcar să-l întîlnească. La capătul dinspre noi al acestei prietenii, Nicholas Sarkozy n-a vrut să stea de vorbă cu preşedintele de acum, Traian Băsescu. Scena de la recentul summit al Uniunii Europene a fost reluată insistent la ştiri, comentată în fel şi chip, dar nu acel scurt „schimb“ de gesturi e important. El nu este decît semnul exterior al unei relaţii mai proaste ca niciodată cu „sora noastră mai mare“. Problema romilor – în care Franţa le reproşează autorităţilor române lipsa de cooperare – este o explicaţie. Dorinţa lui Sarkozy de a-şi recîştiga încrederea pierdută a electoratului este şi ea o explicaţie. 

„Stilul“ de a face politică al celor doi preşedinţi (amîndoi voluntari, repeziţi, slobozi la gură, voind să-şi impună punctele de vedere subiective asupra instituţiilor) contribuie şi el la neînţelegere. Dar, pentru noi, „răceala“ cu Franţa exprimă, mai ales, fundătura în care ne aflăm în materie de prezenţă europeană. Nu e vorba neapărat de „politica externă“ în ansamblul său, ci de absenţa noastră din dezbaterea publică europeană. 

Aşa încît semnificaţia politică a aderării la Spaţiul Schengen se explică şi prin această absenţă. Acceptate în UE printr-o decizie politică în 2007, România şi Bulgaria au parte în continuare de un tratament special. Mecanismul de monitorizare a Justiţiei a fost un fel de a „da semnale“ şi atît: nu dispunea de mijloace de constrîngere. Acum, amînarea intrării în Spaţiul Schengen este exact un astfel de mijloc de constrîngere. E pe bază de ori-ori. Spre deosebire de Italia la vremea sa (care stătea prost din punct de vedere tehnic), noi stăm prost din orice alt punct de vedere, numai tehnic nu. Avem o contribuţie originală la zestrea europeană: am reuşit să politizăm un acord care, prin însăşi esenţa sa, a funcţionat pînă acum doar tehnic. Tocmai cînd sîntem pe cale să devenim ceea ce afirmă unul dintre „miturile“ noastre istorice clişeizate („am fost pavăza Europei“), Europa n-are încredere în felul nostru de a sta de strajă...

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.