Patrie cu zurgălăi

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Franța, sora mijlocie jpeg

În fiecare an, de 1 decembrie, televiziunile sînt cuprinse brusc de-un elan patriotic. Fac programe speciale presărate cu petale de trandafiri şi udate din plin cu suc natural de zîmbete lăcrămoase, fără E-uri. De 1 decembrie, televiziunile se umplu brusc de ştiri „pozitive“, de reportaje despre români de succes, de pastile cu iz cultural (de genul „evocări ale unor mari personalităţi din istoria noastră“) şi de divertisment cald, uman, senin. Vedem ce nu prea ne este dat în restul anului: tineri cu studii strălucite în străinătate care se întorc acasă şi se pun pe treabă, liceeni deştepţi şi simpatici cărora le place cartea, fermieri care s-au luptat cu birocraţia europeană şi românească, dar au izbîndit şi acum culeg roadele, patroni de IMM-uri care au pornit „de jos“, de la încărcat brichete ori vîndut săpunuri turceşti, şi acum au pus pe picioare vreo făbricuţă ultra-tehnologizată şi super-ecologică, şi aşa mai departe. Ecranele patriei se umplu de vorbe frumoase, iar refrenul zilei este „mîndria de a fi român“.  

Bineînţeles, reporterii TV, fugăriţi în restul anului să găsească morţi, răniţi, bătuţi şi violate, sînt scoşi acum pe stradă să le pună trecătorilor întrebarea profund metafizică: „Ce înseamnă pentru dvs. a fi român?“. Apoi, editorii din studio aleg nişte răspunsuri care să conţină, totuşi, o oarecare diversitate: şi de-alea care amintesc de Enescu, Brâncuşi, istorie, tradiţii, şi de-alea care se referă la Băsescu, Boc, Iliescu, Năstase, corupţi, găurile din şosele şi capitaliştii care au furat glorioasa noastră industrie. O fi 1 decembrie, dar un pic de controversă tot e necesară, că aşa se cere la televiziune... Seara, după gust şi posibilităţi, televiziunile programează ori vreun spectacol „mai deosebit“, ori vreun film românesc (că totuşi...), ori (a douăşpea oară!) vreun blockbuster, ori (ca să nu moară de tot audienţa) un show special, aducător de publicitate, deci de bani. Că tot stă românu’ seara la televizor, dat fiind că sărbătoarea naţională pică iarna... 

Pentru că democraţia înseamnă dezbatere publică, iar nouă deja ne-a intrat în sînge democraţia (mai ales cea televizată), se invită în studiourile TV niscaiva persoane şi personalităţi pentru a-i da poporului – nu-i aşa? – şi o dezbatere. Temele vin pe tavă: „ce semnificaţie are ziua naţională?“, „cum stăm cu patriotismul?“ şi (evident?) „alte ţări cum îşi sărbătoresc ziua naţională?“. Sigur, dacă tot au fost chemaţi în studio, oamenii îşi dau cu părerea cum pot, aşa încît rezultă un amestec de teme din care telespectatorii pricep, şi ei, ce şi cum pot. Se vorbeşte, la grămadă, despre reformele lui Cuza, despre Alba Iulia, despre Regele Mihai („Ce bine era cînd ziua naţională pica pe 10 mai – putea omu’ să iasă la un mic şi-o bere şi să se bucure...“), despre Revoluţia din decembrie ’89 şi CPUN-ul din 1990. Şi despre altele... Se vorbeşte...  

Pe 1 decembrie, „a fi român“ capătă, la televiziune, un fel de aură făcută din vorbe frumoase, emoţii puternice, lacrimi în colţul ochiului şi „revelaţia“ că, totuşi, ne leagă ceva. În restul zilelor, „a fi român“ înseamnă, dacă vrem să căutăm răspunsul la televiziunile poporului, să inventariezi morţii de pe şosele, să te plîngi tot timpul că Guvernul e incompetent, că primarul e corupt (dar îl mai votezi o dată, că oricum sînt „toţi o apă şi-un pămînt“), înseamnă să spui mereu, la o bere cu prietenii (şi în rîsetele tuturor), „frumoasă ţară avem, păcat că-i locuită“, să numeri cîţi doctori, zidari ori cercetători „ne“ pleacă din ţară, să ajungi la concluzia că „nu-i nimic de făcut“, după care să te distrezi în faţa televizorului cu glume mediocre, fătuci nelămurite transformate peste noapte în „vedete“, vestitori de cutremure, paranormali de tot felul şi reporteri/moderatori înspăimîntaţi de E-urile din mîncare. 364 de zile pe an, televiziunile ne spun, într-un fel sau altul, că trăim într-o ţară prăpădită, de care se va alege praful, că la tot pasul ne pîndesc pericole, că sîntem conduşi de o „clasă politică“ mediocră şi n-avem ce-i face, că „pînă şi bulgarii ne-au luat-o înainte“ şi alte asemenea cireşe amare de pe tortul tranziţiei. 364 de zile pe an, televiziunile (cu excepţiile de rigoare, desigur) ne induc ideea că „a fi român“ e un soi de blestem, că e vai de capul nostru şi că „e fatal“. O zi pe an, aceleaşi televiziuni se căznesc să ne gîdile pe la urechi zurgălăii patriotismului şi să ne arunce în copaia „mîndriei de a fi român“. Şi, după ce întorc patriotismul pe toate feţele, îl proptesc într-un ungher şi-l lasă la dospit un an, pînă la 1 decembrie viitor, cînd din nou patria îşi recapătă zurgălăii retorici. 

În toate aceste zile (364 plus una – sau două, în anii bisecţi) nu prea am observat să pună cineva în dezbatere tema „normalitatea de a fi român“. Şi nici nu mi s-a părut că s-au repezit prea mulţi să-şi exprime părerile despre faptul că teme majore precum „patriotismul“ sau „mîndria de a fi român“  pot porni de la lucruri mici, dar utile: să nu arunci hîrtii pe jos, să nu umpli „natura patriei“ de pet-uri şi ambalaje de alimente (cu sau fără E-uri), să te îngrijorezi (eventual să iei atitudine) cînd în oraşul tău se demolează fără rost o clădire veche ori primarul instalează o „operă de artă“ după gustul lui îndoielnic, să te intereseze şi altceva decît ce îţi livrează seară de seară (ieftin, ce-i drept) televiziunile, să-ţi faci treaba cumsecade şi să îi admiri pe cei care – ca şi tine – îşi fac treaba cumsecade. Şi alte asemenea lucruri „mărunte“, dar care se pot petrece timp de 365/ 366 de zile pe an. 

De fapt, România e plină de patrioţi: de oameni care îşi fac treaba şi se simt normali, fireşti, cumsecade. Numai că, uitîndu-se la televizor, au impresia că România e „alta“, făcută din nenorociri, blesteme şi politicieni mediocri. N-ar fi cazul să nu mai ascultăm de zurgălăii televizaţi?...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Odiseea unui tun imobiliar de milioane de euro. Zeci de păgubiți au depus plângere la DIICOT
Agitație mare azi dimineață în fața sediului central DIICOT. Peste 20 de persoane au venit să depună plângere împotriva unui dezvoltator imobiliar pe care îl acuză că le-a dat o țeapă de zeci de mii de euro.
image
Virgil Ianțu, enervat și dezamăgit: „Punem oameni veniți din închisoare în funcții, lipsa de educație la asta duce!” VIDEO
Cunoscutul realizator de televiziune Virgil Ianțu susține că este „enervat și dezamăgit” de cei care merg la vot și pun în funcții politicieni cu probleme penale, veniți din închisoare.
image
Dezvăluirile unui fost director FBI despre ucigașii în serie deghizați în camionagii de cursă lungă: sute de omoruri violente rămase nerezolvate
Într-o nouă carte, „Long Haul: Hunting the Highway Serial Killers”, fostul director adjunct al FBI Frank Figliuzzi dezvăluie în detaliu modul în care sute de camionagii criminali în serie vânează victime în locuri de popas, moteluri și restaurante de pe marginea drumului, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.