Paris. Unda şoc în Europa
Am văzut cu toţii impresionanta manifestare de la Paris, cu replici în multe alte oraşe din Franţa şi din întreaga lume. Ce urmează, aşadar?
Mai întîi de toate, este provocarea pentru unitatea europeană. Bineînţeles că atentatele de la Paris au dat apă la moară extremei drepte. Pe de altă parte, răspunsul – cel real, nu cel populist – nu are cum să fie altfel decît unul la nivel european.
Constituirea unei puternice agenţii europene de informaţii sau întărirea cooperării pentru supravegherea frontierelor externe (inclusiv prin sprijinirea statelor mediteraneene, aflate în cea mai delicată poziţie) au revenit puternic pe agendă. O primă dezbatere a avut loc deja în Parlamentul European, la Strasbourg. Mai mult ca sigur, Comisia va fi chemată să propună instituţiilor europene o soluţie în acest sens. Într-un anumit fel, situaţia seamănă cu aceea din timpul crizei euro, atunci cînd unei ameninţări la scară europeană i s-a răspuns prin măsuri în sensul adîncirii integrării. Idei precum pactul fiscal sau – Doamne păzeşte! – uniunea bancară erau considerate, acum cîţiva ani, tabu, pe culoarele de la Bruxelles. Azi, după criza euro, sînt realităţi. Probabil că aşa se va întîmpla şi în domeniul securităţii comune.
Se poate şi altfel? Imediat după evenimentele de la Paris au apărut voci (şi nu neapărat de teapa lui Geert Wilders, dacă e să ne referim la ministrul de interne spaniol José Fernandez Diaz) au cerut reintroducerea controalelor la frontierele spaţiului Schengen. Mai întîi de toate, că asta nu foloseşte în condiţiile actuale. Duşmanul, ca să spunem aşa, e printre noi. Nu vine din altă parte pentru a comite atentate. Cei de la Paris erau fii ai Franţei.
Dar mai ales, a reveni la Europa anilor ’80 este o imposibilitate din punct de vedere practic. Circulaţia oamenilor şi a mărfurilor a crescut de atunci exponenţial. O întoarcere la ceea ce era odată nu doar că nu e o soluţie împotriva terorismului, dar ar bloca întreaga Europă. Nu poţi căuta răspunsuri din trecut pentru un prezent cu totul schimbat.
De altfel, pînă şi războiul împotriva terorismului ia o altă turnură, faţă de ceea ce ştiam după 11 septembrie 2001. Războiul declanşat atunci avea ţinte bine conturate, în Afganistan, în Irak şi în alte colţuri ale lumii; în Mali, de exemplu, unde armata franceză a luptat din greu în 2013 cu formaţiunile islamiste ce luaseră în stăpînire partea de nord a ţării.
Acum, războiul capătă un şi mai pronunţat caracter simbolic. Fiindcă, de fapt, atentatul de la Paris, cu mult mai mic ca amploare faţă de cel de acum 14 ani, asupra turnurilor gemene, a fost mai încărcat de simboluri.
Vorbim astăzi despre atacatori care pun la cale atentate „low cost“. Ei nu mai deturnează avioane pe care să le înfigă în clădiri. Ei caută să verse cît mai mult sînge cu mijloace simple, chiar rudimentare, folosind armament simplu, relativ uşor de procurat pe piaţa neagră. Impactul mediatic şi emoţional al acţiunilor este însă uriaş, la fel cu al marii lovituri de la 11 septembrie. Încărcătura de simboluri este imensă.
De data aceasta, atacatorii n-au primit instrucţiuni directe de la un centru, despre cînd şi cum să acţioneze. Probabil n-au primit nici bani – sau, în orice caz, nu în mod direct – pentru finanţarea acestei acţiuni. Dar au primit cu totul altceva: o motivaţie puternică, din partea unor lideri spirituali ce promovează violenţa şi intoleranţa, dispreţul faţă de viaţă.
Aceşti atacatori nu vin de undeva, nu există, în cazul lor, un centru de comandă bine definit, precum Afganistanul în cazul teroriştilor Al-Qaeda. Vorbim, de această dată, despre cetăţeni ai Europei, despre oameni de aici. Evident că un război, în sens clasic, împotriva propriilor cetăţeni este de neconceput. Nici nu pot fi trataţi drept prizonieri şi, eventual, lipsiţi de drepturi, precum cei de la Guantanamo. Războiul va căpăta cu totul şi cu totul alte valenţe.
Va fi un război al simbolurilor, un război care va viza centre de influenţare, un război pentru minţile oamenilor. Sîntem, pînă la urmă, în plină eră a războiului atipic.
Nu se ştie cum va arăta cu adevărat acest război, dar avem toate motivele să credem că va fi unul lung şi care va transforma profund lumea noastră.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.
