Paradisul negocierilor

Publicat în Dilema Veche nr. 194 din 28 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Săptămîna trecută, la Lisabona, a avut loc o reuniune informală a şefilor de state şi de guverne din Uniunea Europeană, care s-a încheiat cu un acord asupra Tratatului european - o versiune "simplificată" a fostului proiect de Constituţie. După negocieri prelungite pînă spre dimineaţă (obicei devenit deja tradiţional...), liderii politici au prezentat rezultatul: 250 de pagini de text care reglementează funcţionarea Uniunii Europene cu 27 de membri. Nu este un text nou, ci o "ajustare" a celui realizat acum cîţiva ani în urma altor îndelungate negocieri, de către o comisie condusă de fostul preşedinte francez Valéry Giscard d’Estaing. Îmi amintesc că, la încheierea procesului de redactare a ceea ce trebuia să fie Tratatul constituţional european, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Romano Prodi, a declarat, plin de admiraţie faţă de rafinamentul şi complexitatea negocierilor, că "greu s-ar fi putut obţine un rezultat mai bun". Uite că s-a putut acum. Şi asta pentru că, atunci, deşi textul părea să fi devenit atît de stufos şi de complicat tocmai pentru a mulţumi pe toată lumea, au apărut imediat nemulţumiri, în primul rînd din partea unor politicieni din diverse ţări. Despre opinia publică, să nu mai vorbim: întrucît documentul era imposibil de explicat pe înţelesul cetăţeanului european mediu (lasă că nici nu prea s-au făcut eforturi în acest sens), mulţi oameni au rămas cu impresia că "li se pregăteşte ceva" neplăcut, un fel de supra-stat european birocratic, în care deciziile se vor lua la Bruxelles şi Strasbourg, iar identităţile naţionale şi locale se vor topi într-o incertă "cetăţenie europeană" existentă doar în documente, nu şi în viaţa de toate zilele. Supăraţi din motive politice şi economice naţionale, francezii şi olandezii au respins, prin referendum, ceea ce urma să devină actul fundamental al Uniunii Europene, astfel încît celelalte referendumuri programate deja în alte ţări au fost anulate, de teamă că exemplul franco-olandez îi va influenţa şi pe alţii. Pe de altă parte, criticile aduse proiectului de Constituţie, sondajele de opinie care arătau creşterea neîncrederii şi a scepticismului în unele ţări, precum şi schimbarea de lideri politici în unele state au contribuit şi ele la decizia de a institui o "perioadă de reflecţie" în legătură cu Tratatul şi de a lăsa subiectul la dospit. Noul preşedinte francez Nicolas Sarkozy a găsit formula "marketizabilă", care dă bine la public (un "tratat simplificat"), iar preşedinţia germană a UE a reuşit, în semestrul trecut, să urnească lucrurile de unde se împotmoliseră. S-ar părea că una dintre grijile celor care au reelaborat textul a fost să menajeze suspiciunile opiniei publice: a fost eliminată orice referire la elementele simbolice (drapelul şi imnul UE) care ar fi creat senzaţia de "supra-stat". Căci una dintre problemele serioase este, în continuare, aceea de a explica oamenilor "despre ce e vorba" în acest document complicat şi cum se va schimba în bine viaţa lor după adoptarea lui. Proiect al elitelor politice europene, Tratatul este rezultatul constatării că, după vechile reguli, o uniune cu 27 de state nu va mai putea funcţiona. Alegătorii se tem însă că oricum nu va funcţiona şi sînt deosebit de atenţi şi sensibili la semnele - reale sau închipuite, dar concrete - ale acestui impas. "Unitatea în diversitate" consemnată în documentele oficiale e greu de înţeles pentru cetăţenii din ţările cu o imigraţie masivă, în care resurecţia populismului tinde să pună toate neajunsurile pe seama străinilor şi a prea lejerei acceptări a diversităţii, după cum promisiunea unei Uniuni reformate pentru a răspunde mai bine provocărilor globalizării sună fals în urechile celor care îşi pierd locurile de muncă pentru că patronii îşi mută unităţile de producţie în China. Uniunea Europeană se află într-un moment paradoxal al existenţei sale: pe de o parte, pentru ca proiectul să meargă mai departe, e nevoie de reforme instituţionale serioase şi rapide; pe de altă parte, graba reformatoare riscă să creeze derută şi neîncredere în rîndul opiniei publice, dîndu-le astfel ocazia adversarilor proiectului european să cîştige voturi scoţînd din recuzita politicianistă "demnitatea naţională" şi manipulînd micul conservatorism temător al unor categorii de oameni (pe ideea "de ce ne trebuie nouă un bine nesigur mîine, cînd eram aşa de mulţumiţi cu binele de pînă ieri?"). Aşa încît, Uniunea Europeană trebuie să împace şi nevoia de schimbare rapidă (cel puţin în unele direcţii), şi necesitatea de răgaz şi de reflecţie. În plus, tocmai pentru că diversitatea este o valoare fundamentală a UE, trebuie asumate toate consecinţele sale, nu întotdeauna comode - în primul rînd capacitatea de a găsi soluţii satisfăcătoare pentru toate ţările membre. La Lisabona, s-a văzut foarte clar cum orice tentativă de a face un pas înainte poate fi blocată sau întîrziată de senzaţia unor ţări că li se face o nedreptate (sau măcar că nu sînt suficient băgate în seamă). Italia era nemulţumită că pierde un loc în Parlamentul European (şi, astfel, nu mai este la egalitate cu Franţa şi Marea Britanie), Austria - că normele UE nu îi vor permite să limiteze numărul de studenţi străini din universităţi, iar fraţii Kaczynski nu voiau să accepte Carta Drepturilor Omului. Toate aceste "subiecte" ar trebui să nu aibă de a face cu marile principii ale unui Tratat european, dar ele "dau bine" în ţările respective şi îi ajută pe politicieni să se întoarcă acasă făcînd cu ochiul propriilor alegători. Pînă la urmă, s-au găsit soluţii pentru toate obiecţiile şi nemulţumirile, ca şi cu alte ocazii cînd diverşi lideri politici declarau înainte de summit că "vor bloca totul". Aşa încît principala semnificaţie a întîlnirii informale de la Lisabona este o nouă lecţie despre importanţa negocierii. Uniunea Europeană a devenit un fel de paradis al negocierilor, cu mecanisme subtile şi sofisticate. Preţul plătit este o complicare enormă a lucrurilor. Dar cine spune că proiectul european este unul simplu?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.