Paradisul negocierilor

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Paradisul negocierilor jpeg

La sfîrşitul anului trecut, am fost invitat să scriu, pentru presseurop.eu şi Courrier International, un articol despre cum văd eu prezentul şi viitorul Europei. A apărut într-un dosar special, alături de alte nouă texte scrise de autori din diverse ţări europene (poate fi citit pe: http://www.presseurop.eu/ro/content/topic/450581-zece-viziuni-ale-europei). Reiau articolul aici, într-un moment în care UE este criticată pentru relativa ei pasivitate faţă de ce se întîmplă în Maghreb. 

De-a lungul timpului, Uniunea Europeană şi-a pus la punct un impresionant mecanism de negociere. Valurile succesive de extindere – şi mai ales integrarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est – au rafinat la maximum acest mecanism. Să aduci la un numitor comun – sau măcar acceptabil – orgolii politice, frustrări istorice, ambiţii economice şi slăbiciuni reale ale atîtor ţări care s-au tot războit între ele timp de sute de ani este o performanţă. Nu doar politică, dar şi – mai ales – culturală şi civilizatorie. Europa a ajuns la o subtilă stilistică a negocierii – ceea ce, într-o lume neliniştită şi imprevizibilă cum este cea de azi, trebuie salutat. Este, cred, una dintre marile victorii ale proiectului european. Există însă riscul ca, fascinată de paradisul negocierilor pe care l-a creat, Europa să devină incapabilă să ia decizii. Există riscul ca negocierile să devină un scop în sine: „N-am ajuns la nici o soluţie, am amînat problema pentru 2013 – dar ce frumos am negociat!“. Uniunea Europeană se confruntă astăzi cu ţări în care deciziile se iau rapid şi uşor, „la vîrf“, şi se execută imediat – de exemplu China. Se confruntă cu ţări în care democraţia are imperfecţiuni, dar demografia şi entuziasmul economic stau mult mai bine – de exemplu India sau Brazilia. Şi riscă – aşa cum antenţionează unii politologi – să piardă „umbrela protectoare“ a SUA, în numele „multilateralismului“. 

De aceea, UE nu este deocamdată o mare putere globală şi, după părerea mea, nu pare capabilă să devină. Apariţia în peisaj a unui preşedinte şi a unui „ministru de externe“ al UE este tot rezultatul unor îndelungi negocieri. Persoanele desemnate în aceste funcţii – absolut respectabile şi pline de calităţi – au parte de critici pentru că sînt low profile. Iar unele voci maliţioase au spus că intenţionat au fost alese astfel, pentru a nu-i eclipsa pe liderii statelor naţionale… 

Aşa încît Uniunea Europeană se află astăzi, cred, într-o mare dilemă. Pe de o parte, trebuie să conserve mecanismul complicat al negocierilor, care i-a asigurat succesul. Trebuie să nu renunţe la principiul „diferenţei culturale“, la ideea de a armoniza într-o identitate europeană (care rămîne încă un deziderat) o multitudine de identităţi naţionale şi locale. Pe de altă parte, trebuie să devină un jucător important în competiţia globală – deci să ia decizii rapide şi „să vorbească pe o singură voce“. 

Cum să iei decizii mai uşor şi mai pragmatic? Criza a arătat că se poate. Existenţa monedei euro a fost o adevărată binefacere, iar Banca Centrală Europeană a făcut ce trebuia. Sigur, apar voci care pun problema ieşirii (sau excluderii) din zona euro a unor ţări, ceea ce se poate discuta/negocia. E grav. Dar fără euro, cred că ar fi fost infinit mai grav: cîte dintre fostele monede naţionale ar fi putut rezista în faţa crizei? Cum să vorbeşti pe o singură voce? Aici lucrurile se complică. Liderii politici naţionali au de cîştigat voturi în ţările lor, aşa încît vor practica întotdeauna un dublu discurs. Pe de o parte, vor vorbi despre construcţia europeană, pe de altă parte vor face apel (mai ales în campaniile electorale) la interesele naţionale. Eventual – cum s-a întîmplat adesea –, cînd ceva nu merge bine în statele lor, vor da vina pe „birocraţii de la Bruxelles“. 

Nu numai că vor fi mai multe voci (adesea contradictorii), dar, după cîte îmi pot da seama privind la ce se întîmplă acum, ele vor cînta uneori în contratimp cu prim-soliştii care ar trebui să fie Preşedintele Consiliului European şi Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe. De altfel, cei doi înalţi demnitari apăruţi în urma aplicării Tratatului de la Lisabona au, deocamdată, misiunea de a da o identitate funcţiilor lor, de a le înzestra cu conţinut. Abia cei care vor veni după ei ar putea avea şansa de a face vizibilă în lume politica globală a UE şi de a cînta o partitură mai amplă. 

S-ar putea să fie prea tîrziu, s-ar putea ca pînă atunci dinamica globalizării să lase Europa pe un plan secund. S-ar putea să regretăm incapacitatea de a fi luat decizii rapide şi ferme. Dar acesta este preţul pentru păstrarea unui element esenţial pentru substanţa, eleganţa şi frumuseţea proiectului european: capacitatea de a negocia, de a armoniza interese diferite, de a respecta pînă la capăt diferenţele culturale şi identitare. 

Poate că UE va rămîne mereu în categoria soft power, dar puterea ei stă în primul rînd în cultură şi civilizaţie, în atmosferă, în stil. Şi nu este vorba doar de tezaurul cultural propriu-zis, nu este vorba de „inventarul“ de opere de artă, de arhitectură, de compoziţii muzicale ori scrieri literare. Ci, mai ales, de ideile care au construit lumea europeană şi care au inspirat apoi restul lumii. Printre ele, cultura convieţiuirii: cetăţenii unui continent cu o istorie plină de conflicte au ajuns astăzi să înveţe să trăiască în dialog şi toleranţă. 

Poate că Europa nu este încă o putere globală. Dar, dacă privim la diversitatea etnică europeană (incluzînd aici şi emigranţii din toată lumea), UE este, în sine, o metaforă a globalizării.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.