Papucii lui Nostradamus şi cei şapte pitici

Gata. Sîntem pe cale de a lămuri pe deplin chestiunea democraţiei, a alegerilor libere (mai ţineţi minte că în decembrie 1989 lumea voia, între altele, „alegeri libere“?) şi a leadership-ului (ca să folosesc un cuvînt la care, în decembrie 1989, nu cred că se gîndea cineva). Totul depinde de „flacăra violetă“. Mă rog, şi de alte cîteva farafastîcuri...

Să recapitulăm. În seara alegerilor, s-a anunţat că dl Mircea Geoană a cîştigat, la o diferenţă foarte mică (sub marja de eroare a exit poll-urilor). Într-o asemenea situaţie, orice politician cît de cît inteligent şi raţional ar fi declarat public că aşteaptă numărătoarea finală. Dl Geoană însă a ţopăit de bucurie în direct la TV, i-a mulţumit soţiei şi lui Crin Antonescu, s-a declarat învingător. Dl Traian Băsescu, fără ţopăieli şi fără mulţumiri adresate soţiei, dar cu aerul că ştia ceva mai mult, s-a declarat, de asemenea, cîştigător. Numărarea voturilor a schimbat ordinea. După care, alegerile au devenit „lung prilej de vorbe şi de ipoteze“. Dacă privim cifrele, toată lumea a cîştigat. Traian Băsescu a obţinut încă un mandat, Crin Antonescu i-a adus PNL-ului cel mai mare procent realizat vreodată, iar Mircea Geoană a înregistrat performanţa de a pierde „la mustaţă“ şi, oricum, a crescut pe parcursul campaniei, trăgînd şi partidul după sine, căci – să ne amintim – la începutul toamnei sondajele îi acordau procente mult mai mici decît a obţinut în final.

Dar politica românească nu dă două parale pe fapte, cifre şi argumente. În schimb, se omoară după datul cu părerea. Aşa încît nici nu se uscase bine tuşul ştampilei pe hotărîrea Curţii Constituţionale de a valida alegerile că a şi început show-ul opiniilor. Eram obişnuiţi cu asta. Dar acum a apărut marea noutate: „flacăra violetă“, o vorbă aruncată de Viorel Hrebenciuc, a devenit Marea Explicaţie pentru pierderea alegerilor. Imediat, televiziunile şi ziarele s-au apucat să numere cîte pulovere, cămăşi, eşarfe şi alte obiecte de vestimentaţie de culoare violetă au apărut pe lîngă preşedinte ori la televizor. După care – bomba: dna Geoană a spus că soţul dumisale a suferit „atacuri energetice“ în campania electorală, ceea ce soţul a confirmat, dînd de înţeles că prin pivniţele Cotrocenilor s-ar afla niscaiva inşi încălţaţi cu papucii lui Nostradamus care au moştenit de la Împărăteasa cea Rea globul fermecat şi mărul otrăvit – instrumente cu care i-au făcut rău preşedintelui PSD, acest Albă-ca-Zăpada al politicii româneşti. Vreo şapte pitici din PSD şi încă pe atîţia din presă s-au pus pe „investigat“ şi au descoperit că da, dl Băsescu are un „parapsiholog“ alături. Flacăra violetă s-a transformat în vîlvătaie mediatică: nici nu spera presa română înnebunită după audienţă să-i pice un asemenea porumbel în plasă! Dl Crin Antonescu – omul cu care dl Geoană voia să împartă bucuria victoriei – s-a gîndit să nu-şi abandoneze fostul aliat la greu, aşa că s-a hotărît să împartă cu el penibilul situaţiunii: a spus că atacuri energetice n-a suferit, dar în timpul campaniei „nu putea controla pronunţia unor cuvinte“. (Sper ca printre ele să nu se fi aflat „democraţie“, „economie de piaţă“, „integrare europeană“ şi alte cîteva pe care dl Antonescu ar fi de dorit să le pronunţe în continuare cît mai corect.) Colac peste pupăză, dl Adrian Năstase a evocat alegerile prezidenţiale din 2004, pe care crede că le-a pierdut şi din cauza implicării „yoghinilor lui Bivolaru“: aşa i-au spus „serviciile“.

Timp de cîteva zile, politichia şi mass media de la noi şi-au dat iar peste cap poalele superficialităţii şi ignoranţei. N-o să spun „ca la noi, la nimeni“, căci aş fi contrazis de realitate. Sau măcar de ipotezele de prin alte părţi: cică şi Berlusconi s-ar fi sfătuit cu astrologi, paranormali, parapsihologi şi ghicitoare, despre Brejnev se zice că avea o paranormală permanentă (în ciuda materialismului său dialectic şi istoric) şi mai găsim şi alte exemple. Apoi, chestiunile acestea – parapsihologie, ezoterism şi altele – sînt cît se poate de serioase: există tone de cărţi şi studii şi o grămadă de oameni serioşi care s-au ocupat de ele. Dar ridicolul românesc politico-mediatic provine din lejeritatea cu care devin „cazuri“ şi „subiecte de dezbatere“ pe la televiziunile autointitulate „de ştiri“: totul se transformă în „vînătoarea“ de oameni cu cravată sau eşarfă violetă. Nu-i nevoie să-l citeşti pe René Guénon, nu e cazul să fi auzit nici măcar de Vasile Lovinescu, la parapsihologie oricum ne pricepem toţi de cînd citim tabloidele. Aşa că – politicieni, jurnalişti şi public – ne învîrtim cu toţii (cît o ţine) în jurul unui „mare“ subiect: dacă în România puterea „se ia“ şi se exercită normal sau paranormal. Modernizarea statului, buna guvernare, schimbarea Constituţiei pentru a o pune de acord cu Tratatul de la Lisabona, rolul Parlamentului naţional în raport cu cel al Parlamentului European, politica agricolă comună a UE? Plictiseală! Astea-s subiecte de interes public?...

Dacă va pierde şi conducerea PSD, dl Geoană va avea ocazia să-şi ia o perioadă de răgaz şi să se pună pe citit ezoterism şi parapsihologie. N-o să-i strice: ar putea reveni apoi în forţă în politica românească. Ceilalţi, cîştigătorii, pot rămîne cu concluzia că, într-o democraţie originală ca a noastră, „diferenţa“ o fac purtătorii de cravate mov. Pentru un popor superstiţios, care îşi duce Dacia nouă la stropit cu apă sfinţită ca s-o ferească de accidente şi amenzi, politicienii obsedaţi de flacăra violetă sînt cît se poate de reprezentativi.