Pahar de stînga sau de dreapta?

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

Într-un weekend la Viena, stau la taclale cu un bun prieten despre ce şi cum se mai întîmplă. La un moment dat – eram într-un restaurant – cere un pahar cu apă de la robinet. La Viena, apa de la robinet vine din munţi, deci e foarte bună. Şi, pornind de aici (şi pentru că e un vechi cititor dilematic), îmi spune că problema apei de la robinet e, mai nou, un subiect de dezbatere. În unele localuri, ţi se aduce, dar o plăteşti; în altele, nu plăteşti, dar chelnerul te invită să ţi-o iei singur; în fine, există şi localuri în care ţi se aduce la masă şi nu plăteşti. Nu prea înţeleg ce e de dezbătut aici: fiecare patron sau şef de local hotărăşte cum crede mai bine şi ţine seama de reacţiile clienţilor. Dar prietenul – care stă de douăzeci de ani acolo – îmi explică: nu numai că, dacă deschizi subiectul într-un cerc de prieteni, descoperi că oamenii au păreri diferite şi le argumentează cu convingere, dar au apărut şi unele comentarii în ziare pe tema asta. Pentru că problema e complexă: comportă aspecte de marketing (cei care cer 20 de cenţi pe paharul cu apă şi îi trec pe nota de plată ar putea să-i includă în preţ altfel şi să-ţi „prezinte“ paharul cu apă drept gratuit), de eficienţă a muncii (dacă fiecare client îl trimite pe chelner după cîte un pahar cu apă, acesta nu-şi mai poate face alte treburi mai importante), de tradiţie (să-i oferi un pahar cu apă oaspetelui care-ţi calcă pragul e un semn de elementară ospitalitate). Etc. Patronatele, sindicatele şi consumatorii au, cu siguranţă, opinii diferite pe această temă. Cădem de acord, prietenul meu şi cu mine, asupra unui fapt: disponibilitatea austriecilor către dezbatere e mare, din moment ce pot „scoate“ atîtea fineţuri şi nuanţe dintr-un pahar cu apă. Şi schimbăm subiectul. 

Mă gîndesc însă că, dincolo de aparenţa unei chestiuni fără importanţă, exemplul acesta spune ceva despre exerciţiul de a dezbate, de a susţine opinii şi de a te confrunta cu opiniile altuia. E esenţial pentru democraţie. Ar trebui să devină aproape un reflex pentru orice bun cetăţean: indiferent de subiect, trebuie făcut exerciţiul confruntării de opinii, trebuie încercat cît mai des gestul de a te pune în pielea (sau în pantofii, cum se spune pe la alţii) altcuiva. 

Povestea cu paharul de apă e expresivă tocmai pentru că în ea este vorba despre oamenii care ştiu să facă acest exerciţiu. Poate uneori îl fac în exces: dezbat tot felul de probleme nerelevante sau pentru care soluţiile sînt la îndemînă. În spaţiul public occidental, există adesea un exces de dezbateri chiar şi pe subiecte mari, importante. Iar în mediile intelectuale, predispoziţia către exprimarea propriilor opinii e încă şi mai mare decît printre clienţii unui restaurant care vor un pahar cu apă. În general, după evenimente importante sau după incidente majore ziarele se umplu de comentarii şi polemici. Ceea ce e foarte bine, pentru că asta contribuie la efortul societăţii de a-şi explica ce i se întîmplă. Partea proastă este că în joc intră ideologiile şi, adesea, dezbaterile o iau pe lîngă drum. Multe teme ajung într-un adevărat blocaj pentru că, în locul confruntării argumentelor şi opiniilor în logica şi relevanţa lor, se confruntă opiniile de stînga cu opiniile de dreapta, care devin relevante „pentru că sînt de stînga“ sau „pentru că sînt de dreapta“ (depinde de perspectivă...). În special în ţările de „giantă latină“, mai emoţionale din fire, unde partidele comuniste au fost puternice şi au lăsat urme adînci (şi, uneori, nelămurite) în viaţa publică, orice episod care generează comentarii ajunge un pretext pentru o luptă între stînga şi dreapta; sau, de multe ori, o ocazie pentru stînga de a lansa un atac la baionetă asupra dreptei. (Căci în ţările cu pricina, în speţă Franţa şi Italia, intelectualitatea e mai ales de stînga, ca şi mediile care produc şi întreţin dezbaterea.) Bunăoară, intervenţia americană în Afganistan şi Irak a fost îndelung explicată prin faptul că Bush jr. era „neocon“, reprezenta interesele dreptei etc. Acum, că Obama se apropie de încheierea mandatului şi soldaţii americani tot în Afganistan şi Irak sînt, mulţi sînt dezamăgiţi de preşedintele american (pentru că nu e destul de „la stînga“, cum în mod naiv se aşteptau unii), dar mai nimeni nu repune în discuţia relevanţa şi validitatea argumentaţiei de genul „americanii au intervenit în Irak pentru că Bush era de dreapta“. Ceva asemănător se întîmplă acum în siajul crimelor în masă din Norvegia. Se comentează mult, în Europa, despre ideologiile de dreapta şi se brodează în jurul faptului că Breivik era un „produs“ al acestor idelogii. Sigur că era şi asta; dar nu era nevoie să apară un criminal în masă pentru a dezbate prezenţa populismului în Europa, cu un limbaj adoptat şi de stînga, şi de dreapta, mişcîndu-se vioi într-un public dezamăgit şi dezorientat de lipsa acută de soluţii care se manifestă şi la stînga, şi la dreapta. Însăşi această ofensivă a stîngii intelectuale de a-i găsi bube în cap dreptei moderate (au apărut şi la noi comentarii despre discursul „fascistoid“ al anticomuniştilor) are un aer populist şi stilul unei dezvăluiri de presă. Căci în felul acesta se pierde din vedere adevărata problemă: populismul şi intoleranţa sînt în creştere în Europa de multă vreme, în dauna moderaţiei – fie ea o moderaţie „de stînga“ sau „de dreapta“. 

Sînt sigur că, pînă la următoarea mea vizită la Viena, dezbaterea pe tema paharului cu apă va ajunge la un rezultat. Poate se va şi reglementa cumva chestiunea. Doar dacă nu cumva, între timp, unii sau alţii îşi vor pune problema dacă paharul e de dreapta sau de stînga. În felul acesta, toată lumea va uita că, de fapt, era vorba despre apa din pahar...

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.