Oprim Codurile?

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adoptarea Codurilor (penal, civil, plus cele două Coduri de procedură) a devenit un fel de epopee comparabilă doar cu construcţia de autostrăzi. Se vorbeşte despre ele de mulţi ani, iar din timpul mandatului Monicăi Macovei a început să se şi lucreze ceva mai sistematic. S-ar părea că s-a ajuns la capătul drumului: proiectele de legi pentru adoptarea Codurilor au fost înaintate Parlamentului, iar şeful statului a solicitat votarea lor pînă pe 15 mai. Dar " ca şi la autostrăzi, după ce în sfîrşit s-au deschis şantierele " unele probleme au rămas. Iar de curînd, o coaliţie formată din 21 de ONG-uri a solicitat oprirea procedurilor de adoptare (http://www.opriticodurile.ro). Tocmai acum, "la spartul tîrgului"? " s-ar putea întreba cineva. Tocmai acum. Şi tocmai aici e problema. Codul Civil e cel instituit în secolul al XIX-lea (după model napoleonian, ceea ce poate fi, desigur, un motiv de mîndrie istorică) şi adăugit pe parcurs. Codul Penal e cel din 1968. Vechimea în sine n-ar fi neapărat o problemă: în ţări care au evoluat normal, e chiar o probă de stabilitate şi continuitate a sistemului juridic. România însă a cunoscut, în ultimul veac şi jumătate, sisteme politice diferite, iar o treime din această perioadă a stat sub semnul dictaturii. Intrată, după 1989, într-un proces de modernizare accelerată, trebuie să-şi adapteze aceste documente esenţiale pentru funcţionarea justiţiei la vremurile de acum şi, mai ales, să le refacă unitatea pierdută de-a lungul timpului prin diverse amendamente şi intervenţii. Odată adoptate, Codurile ar urma să rămînă în vigoare un timp îndelungat. Aşadar, redactarea şi votarea lor ar trebui să fie puse sub semnul unei responsabilităţi istorice. Dacă la redactare se lucrează de cîţiva ani şi " pînă la proba contrarie " putem avea încredere în competenţa specialiştilor, procesul de adoptare riscă să intre în zodia agitată şi superficială a actualităţii româneşti. Preşedintele Traian Băsescu solicită adoptarea rapidă, invocînd "angajamentele asumate de România la semnarea tratatului de aderare la UE" şi riscul de a avea, în iulie, un raport nefavorabil din partea Comisiei Europene: "România nu-şi poate permite în luna iulie un raport negativ pe Justiţie, care să nu constate progrese, care ar constata stagnare sau paşi înapoi şi care ar putea duce la suspendări ale fondurilor din partea UE". E adevărat, justiţia din ţara noastră este în continuare monitorizată de forurile europene. Dar UE nu ne-a cerut în mod explicit adoptarea Codurilor, ci " foarte pe scurt spus " funcţionarea eficientă a sistemului juridic, la standarde europene. Dl preşedinte cade în tentaţia lejeră a mai tuturor politicienilor şi guvernanţilor noştri de a invoca "sperietoarea UE" şi plasează în opinia publică o falsă problemă. Presupunînd că ar fi votate pînă pe 15 mai, Codurile ar intra în vigoare peste 2 ani, pentru a le da timp magistraţilor să asimileze noua materie. Ceea ce înseamnă că, pe 16 mai (sau, mă rog, în iulie), justiţia românească nu va deveni brusc mai eficientă în virtutea adoptării noilor Coduri. Ar rămîne doar faptul în sine că s-au adoptat. Crede preşedintele că, lăudîndu-ne cu asta la UE, am şterge cu buretele multele probleme ale justiţiei? Mă îndoiesc că oficialii europeni se pot lăsa păcăliţi atît de uşor de un mesaj propagandistic de genul "iată, noi ne dăm silinţa, avem Coduri noi, de aici înainte prin tribunalele româneşti vor curge laptele şi mierea dreptăţii şi eficienţei de tip european...". De partea lor, reprezentanţii societăţii civile grupaţi în Coaliţia "Opriţi Codurile!", primiţi recent în audienţă de preşedinte, reproşează nerespectarea legii transparenţei decizionale: respectivele proiecte nu au fost supuse cu adevărat dezbaterii publice, pentru a putea fi corectate eventualele erori. Iar un raport preliminar al coaliţiei semnalează mai multe asemenea erori (http://www.opriticodurile.ro/files/Raport%20preliminar%20Final.pdf), care cu siguranţă ar merita măcar discutate. Nu de "opinia publică" în ansamblu, desigur, ci de către cei care se pricep. Or, nu numai că propunerile de corectare nu au putut fi depuse, dar s-a produs şi o senzaţie falsă de dezbatere, din faptul că unele ziare şi televiziuni au consemnat, în grabă şi cu tam-tam, cîteva "noutăţi" din noile Coduri, dar numai pe acelea care permiteau o exploatare senzaţională, precum "legalizarea incestului" şi altele asemenea. În schimb, ONG-urile semnalează, cu argumente, că există probleme serioase în unele prevederi privitoare la chestiuni importante precum legitima apărare, viaţa şi demnitatea persoanei, pedepsele pentru corupţie (mai mici în noul Cod Penal), limitări ale dreptului de informare, expertiza din cadrul procesului penal şi altele. Despre acestea nu prea s-a discutat. Iar preşedintele a dat un răspuns în doi peri, cu totul nepotrivit funcţiei sale şi importanţei momentului: "Dezbaterea asupra Codurilor îmi este greu să mi-o imaginez ca o discuţie de masă. Rating la televizor face mai mult o dezbatere despre Gigi Becali, sau să-l chemi pe Florin Călinescu, decît să ai o dezbatere despre Coduri". Nu ratingul e scopul dezbaterii publice, ci aducerea la cunoştinţa cetăţenilor interesaţi a conţinutului unor legi care le vor afecta vieţile. Faptul că aceşti cetăţeni s-ar putea să fie destul de puţini e nerelevant în acest caz: importantă e respectarea procedurilor. Între graba de administrator eficient a preşedintelui, care vrea să "raporteze" la UE un nou "succes", şi soluţia radicală a ONG-urilor, care cer stoparea întregului proces, probabil că se va găsi o soluţie de compromis. Rămîne însă gustul amar că, în faţa unor legi atît de importante, prevalează, din partea guvernanţilor şi aleşilor noştri, atitudinea mediocră de genul "să le vedem noi adoptate că pe urmă ne descurcăm". Vrem, în continuare, să "ne vedem cu sacii-n car" şi să ne laude şi UE pentru asta...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.