Opinia publică se retrage la o bere

Publicat în Dilema Veche nr. 287 din 13 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Enciclopediile şi cărţile de specialitate se mai contrazic pe ici, pe colo, în părţile esenţiale, cu privire la originea şi definiţia expresiei, dar e şi normal pentru un concept atît de mult vehiculat. Este vorba despre "opinia publică". Fie că pornesc de la Montaigne sau Adam Smith (situaţi în "preistoria" utilizării termenului), fie de la Charles Horton Cooley ori Walter Lipmann ("clasicii" definirii moderne), fie de la primele sondaje din America anilor ’30, sociologii şi politologii ajung la nuanţe şi controverse atunci cînd, în cercetările lor, trebuie să dea o utilizare riguroasă acestei expresii. Ea a devenit însă între timp un bun comun al societăţilor democratice şi a intrat în limbajul curent: o folosesc politicienii, funcţionarii publici şi chiar cetăţenii înşişi, care ştiu sau măcar "simt" că fac parte din opinia publică. (O foloseau şi comuniştii, într-o versiune ideologizată, dar asta e altă discuţie...) Cu emfază sau doar tehnic, sincer sau demagogic, orice om politic sau demnitar public anunţă că "doreşte să informeze opinia publică..." despre una sau alta. Şi orice jurnalist simte impulsul de a-i lua la întrebări pe sus-numiţii "în numele opiniei publice". Dar, dincolo de uz şi abuz, dincolo de definiţii şi nuanţări ale specialiştilor, uneori mă întreb pur şi simplu " precum poetul care voia să "pipăie" şi "să urle: este!" " unde e dumneaei, zisa opinie publică? Care mai e "ocupaţiunea sa mintală" şi cum se exprimă, la o adică, în societatea românească atunci cînd interesele, valorile sau convingerile îi sînt atinse? De exemplu, una dintre primele întrebări din sondajele realizate de The American Institute of Public Opinion în anii ’30 suna aşa: "credeţi că cheltuielile federale pentru asistenţă socială sînt prea mari, prea mici sau atît cît trebuie?". Pe o temă atît de importantă pentru cetăţeni, li se solicita opinia. În SUA, unde au apărut, sondajele de opinie au devenit o practică obişnuită pentru multe instituţii ale Statului " de la Trezorerie la Departamentul pentru Agricultură, dar şi la Departamentul Apărării în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu de puţine ori, decizii politice majore au fost luate în politica americană şi a ţărilor Europei Occidentale ţinînd cont de ceea ce arătau sondajele. Alteori, tocmai pentru că guvernanţii nu ţineau cont de opiniile lor, cetăţenii au găsit alte căi de a se exprima, inclusiv prin ample manifestaţii de stradă care au dus la căderi de guverne, la adoptarea unor legi etc., etc. În fine, exemplele sînt cunoscute. La noi, "opinia publică" e pe buzele tuturor, dar nu pare a se exprima cu adevărat. Preşedintele ţării şi-a luat obiceiul de a da, o dată la cîteva săptămîni, cîte un interviu la televiziunea publică. Evident, pentru a-i ţine la curent cu activitatea sa. Mai nou, şi premierul a căpătat acest obicei (chiar lunea trecută a fost prezent la o "ediţie specială"). Deşi aceste interviuri sînt realizate de obicei de excelentul jurnalist Luca Niculescu, opinia publică românească nu pare foarte interesată să fie "ţinută la curent": audienţa nu e foarte mare. (Poate pentru că aceste interviuri sînt prea frecvente? Posibil. În Italia, unde şeful statului are mult mai puţine puteri şi apare extrem de rar la TV, prin anii ’90, o intervenţie în direct a preşedintelui de atunci Oscar Luigi Scalfaro a adunat în faţa micului ecran peste jumătate din populaţia ţării). Sondaje se fac şi la noi, adesea conţin şi întrebări legate de anumite politici publice, dar jurnaliştii nu prea comentează asemenea probleme, ci se reped exclusiv asupra "topurilor" de încredere în politicieni şi asupra intenţiilor de vot. În numele sfintei audienţe, storc la infinit "faptul" că X a crescut cu trei procente şi Y a scăzut cu patru, ceea ce demonstrează că n-au priceput mare lucru din logica şi sensul sondajelor, care măsoară o realitate în veşnică schimbare şi reflectă doar situaţia la un anumit moment, asupra căreia nu trebuie speculat prea mult. Politicienii, la rîndul lor, sînt atenţi şi sensibili la aceleaşi intenţii de vot şi nu-şi dau seama că ar putea exploata în folosul lor opiniile cetăţenilor despre anumite probleme generale ale societăţii, astfel încît să-şi construiască discursurile şi intervenţiile publice nu pe ideea de a-l "rade" pe adversarul care tocmai a crescut cu 2%, ci pe ideea constructivă de a-i face pe oameni să înţeleagă că sînt atenţi la problemele care îi preocupă. Despre alte forme de manifestare ale opiniei publice " ce să mai vorbim? Sindicatele negociază "tehnic" cu ministerele (mai puţin cu patronatele!) probleme specifice fiecărui domeniu, studenţii îşi văd de obţinerea diplomelor, şomerii îşi caută de lucru, pensionarii îşi plimbă nepoţii prin parc, muncitorii concediaţi de prin vreo fabrică mai fac, eventual, vreo manifestaţie spontană etc., etc. Vreau să spun că fiecare categorie ori grup pare a face, minimal, ce "scrie în fişa postului", în funcţie de interesele sale imediate. Dar pentru problemele generale ale societăţii nu se coagulează nimic, nu se adună om cu om şi opinie cu opinie, nu mai iese nimeni în stradă. Între timp, jurnaliştii au ajuns să scrie mai mult pe bloguri decît la ziar, să se citească şi comenteze între ei şi să creadă că, dacă au cîteva sute de comments pe blog, au luat cunoştinţă de "ce vrea opinia publică". Iar cititorii arşi de impulsul de a-şi da cu părerea se răcoresc pe forumuri că " de exemplu " sîntem un popor "fără spirit civic", după care se retrag blazaţi să se mai răcorească o dată. La o bere.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.