Omul, funcţia şi instituţia

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

„De ce protestează dl Patapievici, că nu vreau să-l schimb?“ Aşa a spus premierul Victor Ponta într-o discuţie amicală la Viena.

Dacă jurnaliştii au transcris şi reprodus corect declaraţia, atunci dl prim-ministru a săvîrşit un acte manqué sau, mai simplu spus, s-a dat de gol. Formularea „nu vreau să-l schimb“ pleacă de la presupoziţia că dl Ponta ar putea să-l schimbe pe preşedintele ICR, dar nu vrea. Carevasăzică, în mintea premierului nostru există ideea că, ajuns la putere, poate schimba oamenii din funcţii. (Ceea ce, de altfel, a şi făcut actualul guvern – cu prefecţii, directorii de întreprinderi de stat etc. Aşa cum a făcut şi PDL cînd era la putere, pentru că aşa e înţeleasă la noi politica: o luptă între găşti.) Numai că despre schimbarea legii de funcţionare a ICR dl Ponta a vorbit pînă acum doar în termeni de „ieşire din ilegalitate“, „democraţie“, „transparenţă“ şi alte asemenea valori. Ordonanţa prin care ICR este trecut în subordinea Senatului stabileşte clar cine numeşte conducerea instituţiei: nu premierul, ci Biroul Permanent al Senatului. Numai că dl Ponta s-a dat de gol şi a spus ce gîndeşte: „eu, premierul“, schimb ce vreau. Dacă vreau.

Prin această scăpare, şeful Executivului arată că, de fapt, nu e vorba de nu ştiu ce intenţii de schimbare a mecanismelor instituţiei, ci de persoana lui H.-R. Patapievici. Asta e, de fapt, miza esenţială. Şi nu atît pentru că ar fi „intelectualul lui Băsescu“ (nu mai cred în acest clişeu stupid nici măcar cei care îl tot repetă ca papagalii), ci pentru că enervează: gîndirea lui, viziunea lui, felul apăsat în care îşi afirmă liber ideile nu pot fi înghiţite de soldăţeii ieşiţi de sub pulpana lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Aşadar, mai întîi, jos Patapievici, căci restul vine de la sine: recucerirea ICR de către tipul de cultură atît de iubit în PSD, un partid care, din punct de vedere politic, s-a mai scuturat de „foştii“ regimului comunist (fie şi prin simpla schimbare generaţională), dar din punct de vedere cultural e încă acolo – iubitor de Adrian Păunescu, Dinu Săraru şi alţii, ejusdem farinae. Într-un stil pornit dintr-o gîndire – totuşi – totalitară, lăcrămoşii care deplîng faptul că „străinătatea nu ne apreciază valorile“ vor avea ocazia, după ce îl vor schimba pe H.-R. Patapievici cu o persoană desemnată „pe linie de partid“, să-i bage pe gît străinătăţii poeziile lui Păunescu, romanele lui Dinu Săraru şi celelalte preferinţe culturale ale corifeilor PSD. Vor avea un eşec zdrobitor, tocmai pentru că, în ultimii ani, prin activitatea ICR, „străinătatea“ ne-a cunoscut valorile: cele adevărate, care se adresează sensibilităţii şi ideilor contemporane.

Tot acest balet cu „depolitizarea ICR“ şi cu „trecerea sub control parlamentar“ e de fapt o fentă tipică: partidul lui Iliescu şi Năstase are metode verificate în vopsirea democratică a gardului pentru a ascunde pielea bătătorită de leopard pe care scrie „noi şi-ai noştri“. Ceea ce este oarecum surprinzător e că dl Ponta – care în destule ocazii a dat dovadă că e raţional şi bine temperat – se comportă, de cînd a devenit premier, ca şi cum singurul său scop este să refacă „modelul“ de guvernare al lui Adrian Năstase. Or, e prea mic pentru asta. Şi ar fi şi păcat, căci are înainte o carieră politică, iar liderii europeni cu care îşi doreşte atît de mult să se fotografieze nu prea apreciază datul cu bîta în baltă. Mai mult, socialiştii domniei sale sînt în general buni prieteni şi susţinători ai culturii şi ai artiştilor. Dacă PSD e frustrat că nu are „intelectualii săi“ (sau că nu a fost capabil în două decenii să-şi alăture nişte minţi luminate) nu înseamnă că trebuie să-şi propună în continuare să rămînă în orizontul cultural dintre „geniul“ lui Adrian Păunescu şi stilistica Antenelor. Ar fi cazul să se mai cizeleze – dacă nu să se modernizeze cu adevărat. Dacă singurul „conţinut cultural“ cu care a înţeles dl Ponta să se întoarcă din Occident e icon-ul Che Guevara, nu i-ar strica să-şi angajeze un consilier personal care să-i explice pe scurt şi pe înţeles care mai sînt trend-urile culturale prin Vest. Poate va înţelege astfel că, în mare măsură, ICR-ul „lui Patapievici“ a exportat o cultură foarte apreciată în mediile de stînga din Occident (de la muzici la arte vizuale, de la o anumită „tipologie“ de artişti la un anumit stil al evenimentelor). Dacă ar fi cu adevărat bine intenţionat şi ceva mai open minded decît predecesorii săi Iliescu şi Năstase, ar pune pe cineva să-i adune la un loc cine şi ce a scris în presa europeană despre activităţile ICR şi ar constata că are destule subiecte de conversaţie cu amicii săi socialişti înainte şi după pozele de grup.

Dl Ponta se poartă însă, uneori, ca şi cum ar mai fi încă în studioul Antenei 3, croind planuri din vorbe. Nu. E la putere. Are o înaltă demnitate a statului român. Ca atare, ar trebui să fie mai respectuos cu valorile şi instituţiile naţionale. Şi – dacă nu din convingere, măcar pentru că „dă bine“ în Occident – să respecte şi să înţeleagă valorile culturale. Or, dl Ponta nu e deocamdată în stare (şi probabil nici nu va fi vreodată) să facă în aşa fel încît să vorbească funcţia, demnitatea pe care o are. N-a înţeles – şi nici nu va înţelege vreodată – că premierul nu e un fel de vătaf sau de director administrativ care dă oamenii afară şi angajează alţii. Pornit, în tradiţia lui Iliescu şi Năstase (perpetuată prosteşte, ce-i drept, de PDL), să schimbe oamenii din funcţii, nu pricepe nimic despre instituţii şi despre construcţia lor. Gafează şi va mai gafa. În cazul ICR, şi-a ridicat în cap într-un mod stupid şi gratuit (doar din dorinţa de a-şi „servi“ partidul care l-a propulsat în funcţie) o bună parte a societăţii civile şi a lumii intelectuale. Dacă merge tot aşa, din gafă în gafă şi dintr-o mică aroganţă în alta (măcar Năstase era un arogant cu ştaif, cu cotă...), PDL şi preşedintele Băsescu îi vor mulţumi, la toamnă, că i-a ajutat să-şi ridice un pic cota din sondaje... 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.
Romania Bosnia Hertegovina FOTO EPA EFE jpg
Liga Naţiunilor: România a învins Bosnia-Herţegovina, dar a retrogradat în Liga C
Naţionala de fotbal a României a învins echipa Bosniei-Herţegovina cu scorul de 4-1 (1-0), luni seara, pe Stadionul Rapid-Giuleşti din Bucureşti, în Grupa a 3-a a Ligii B din Liga Naţiunilor, dar a retrogradat în Liga C.
HUAWEI nova 10 Pro jpg
Huawei a lansat seria nova 10
Huawei a lansat în România HUAWEI nova 10 și HUAWEI nova 10 Pro, două smartphone-uri de ultimă generație destinate pasionaților de tehnologie, care îmbină designul cu performanța unei camere frontale cu autofocus și încărcare rapidă SuperCharge.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.