Omul, funcţia şi instituţia

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

„De ce protestează dl Patapievici, că nu vreau să-l schimb?“ Aşa a spus premierul Victor Ponta într-o discuţie amicală la Viena.

Dacă jurnaliştii au transcris şi reprodus corect declaraţia, atunci dl prim-ministru a săvîrşit un acte manqué sau, mai simplu spus, s-a dat de gol. Formularea „nu vreau să-l schimb“ pleacă de la presupoziţia că dl Ponta ar putea să-l schimbe pe preşedintele ICR, dar nu vrea. Carevasăzică, în mintea premierului nostru există ideea că, ajuns la putere, poate schimba oamenii din funcţii. (Ceea ce, de altfel, a şi făcut actualul guvern – cu prefecţii, directorii de întreprinderi de stat etc. Aşa cum a făcut şi PDL cînd era la putere, pentru că aşa e înţeleasă la noi politica: o luptă între găşti.) Numai că despre schimbarea legii de funcţionare a ICR dl Ponta a vorbit pînă acum doar în termeni de „ieşire din ilegalitate“, „democraţie“, „transparenţă“ şi alte asemenea valori. Ordonanţa prin care ICR este trecut în subordinea Senatului stabileşte clar cine numeşte conducerea instituţiei: nu premierul, ci Biroul Permanent al Senatului. Numai că dl Ponta s-a dat de gol şi a spus ce gîndeşte: „eu, premierul“, schimb ce vreau. Dacă vreau.

Prin această scăpare, şeful Executivului arată că, de fapt, nu e vorba de nu ştiu ce intenţii de schimbare a mecanismelor instituţiei, ci de persoana lui H.-R. Patapievici. Asta e, de fapt, miza esenţială. Şi nu atît pentru că ar fi „intelectualul lui Băsescu“ (nu mai cred în acest clişeu stupid nici măcar cei care îl tot repetă ca papagalii), ci pentru că enervează: gîndirea lui, viziunea lui, felul apăsat în care îşi afirmă liber ideile nu pot fi înghiţite de soldăţeii ieşiţi de sub pulpana lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Aşadar, mai întîi, jos Patapievici, căci restul vine de la sine: recucerirea ICR de către tipul de cultură atît de iubit în PSD, un partid care, din punct de vedere politic, s-a mai scuturat de „foştii“ regimului comunist (fie şi prin simpla schimbare generaţională), dar din punct de vedere cultural e încă acolo – iubitor de Adrian Păunescu, Dinu Săraru şi alţii, ejusdem farinae. Într-un stil pornit dintr-o gîndire – totuşi – totalitară, lăcrămoşii care deplîng faptul că „străinătatea nu ne apreciază valorile“ vor avea ocazia, după ce îl vor schimba pe H.-R. Patapievici cu o persoană desemnată „pe linie de partid“, să-i bage pe gît străinătăţii poeziile lui Păunescu, romanele lui Dinu Săraru şi celelalte preferinţe culturale ale corifeilor PSD. Vor avea un eşec zdrobitor, tocmai pentru că, în ultimii ani, prin activitatea ICR, „străinătatea“ ne-a cunoscut valorile: cele adevărate, care se adresează sensibilităţii şi ideilor contemporane.

Tot acest balet cu „depolitizarea ICR“ şi cu „trecerea sub control parlamentar“ e de fapt o fentă tipică: partidul lui Iliescu şi Năstase are metode verificate în vopsirea democratică a gardului pentru a ascunde pielea bătătorită de leopard pe care scrie „noi şi-ai noştri“. Ceea ce este oarecum surprinzător e că dl Ponta – care în destule ocazii a dat dovadă că e raţional şi bine temperat – se comportă, de cînd a devenit premier, ca şi cum singurul său scop este să refacă „modelul“ de guvernare al lui Adrian Năstase. Or, e prea mic pentru asta. Şi ar fi şi păcat, căci are înainte o carieră politică, iar liderii europeni cu care îşi doreşte atît de mult să se fotografieze nu prea apreciază datul cu bîta în baltă. Mai mult, socialiştii domniei sale sînt în general buni prieteni şi susţinători ai culturii şi ai artiştilor. Dacă PSD e frustrat că nu are „intelectualii săi“ (sau că nu a fost capabil în două decenii să-şi alăture nişte minţi luminate) nu înseamnă că trebuie să-şi propună în continuare să rămînă în orizontul cultural dintre „geniul“ lui Adrian Păunescu şi stilistica Antenelor. Ar fi cazul să se mai cizeleze – dacă nu să se modernizeze cu adevărat. Dacă singurul „conţinut cultural“ cu care a înţeles dl Ponta să se întoarcă din Occident e icon-ul Che Guevara, nu i-ar strica să-şi angajeze un consilier personal care să-i explice pe scurt şi pe înţeles care mai sînt trend-urile culturale prin Vest. Poate va înţelege astfel că, în mare măsură, ICR-ul „lui Patapievici“ a exportat o cultură foarte apreciată în mediile de stînga din Occident (de la muzici la arte vizuale, de la o anumită „tipologie“ de artişti la un anumit stil al evenimentelor). Dacă ar fi cu adevărat bine intenţionat şi ceva mai open minded decît predecesorii săi Iliescu şi Năstase, ar pune pe cineva să-i adune la un loc cine şi ce a scris în presa europeană despre activităţile ICR şi ar constata că are destule subiecte de conversaţie cu amicii săi socialişti înainte şi după pozele de grup.

Dl Ponta se poartă însă, uneori, ca şi cum ar mai fi încă în studioul Antenei 3, croind planuri din vorbe. Nu. E la putere. Are o înaltă demnitate a statului român. Ca atare, ar trebui să fie mai respectuos cu valorile şi instituţiile naţionale. Şi – dacă nu din convingere, măcar pentru că „dă bine“ în Occident – să respecte şi să înţeleagă valorile culturale. Or, dl Ponta nu e deocamdată în stare (şi probabil nici nu va fi vreodată) să facă în aşa fel încît să vorbească funcţia, demnitatea pe care o are. N-a înţeles – şi nici nu va înţelege vreodată – că premierul nu e un fel de vătaf sau de director administrativ care dă oamenii afară şi angajează alţii. Pornit, în tradiţia lui Iliescu şi Năstase (perpetuată prosteşte, ce-i drept, de PDL), să schimbe oamenii din funcţii, nu pricepe nimic despre instituţii şi despre construcţia lor. Gafează şi va mai gafa. În cazul ICR, şi-a ridicat în cap într-un mod stupid şi gratuit (doar din dorinţa de a-şi „servi“ partidul care l-a propulsat în funcţie) o bună parte a societăţii civile şi a lumii intelectuale. Dacă merge tot aşa, din gafă în gafă şi dintr-o mică aroganţă în alta (măcar Năstase era un arogant cu ştaif, cu cotă...), PDL şi preşedintele Băsescu îi vor mulţumi, la toamnă, că i-a ajutat să-şi ridice un pic cota din sondaje... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

phone booth pixabay jpg
Marea Britanie și-a desemnat cel mai fericit oraș. Cum arată Skipton „locul cel mai dorit”
Skipton, una dintre cele mai pitorești localități din North Yorkshire, a fost declarat în premieră cel mai fericit loc de trăit din Marea Britanie.
Magazin Hervis FOTO Shutterstock
Hervis se retrage din România și Ungaria. Cine va prelua cele 49 de magazine din țară
Retailerul austriac de articole sportive Hervis se retrage din România și Ungaria, urmând să își cedeze toate magazinele din cele două țări.
muraturi  jpeg
De ce ar trebui să incluzi murăturile fermentate în dieta zilnică. Aliatul surprinzător al imunității tale
Alimentele fermentate, precum murăturile tradiționale sau kimchi-ul, nu doar că adaugă savoare mesei, ci și sprijină sănătatea intestinelor și funcționarea optimă a sistemului imunitar.
Vizită de lucru a președintelui Nicolae Ceaușescu în unități agricole din județele Ilfov și Ialomița (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 167/1979)
Cum trăiau oamenii la țară la sfârșitul anilor 1980. Aspectele surprinse în dosarele Securității
La fel ca în mediul urban, viața oamenilor din satele României socialiste se afla sub lupa permanentă a Securității. Departe de a fi periferici în ochii regimului, țăranii și muncitorii agricoli beneficiau de o atenție informativă constantă, atent orchestrată de aparatul represiv al statului.
atac al armatei sua asupra unei nave suspectate ca transporta droguri X mp4 thumbnail png
Armata SUA, acuzată că a ucis naufragiați pe care i-a urmărit 40 de minute cum încearcă să se salveze
O operațiune americană din 2 septembrie, în care doi supraviețuitori ai unui vas răsturnat au fost uciși într-un al doilea atac, a stârnit controverse majore în Congres.
statie inteligenta baia mare jpg
Un oraș din România intră în era smart cu 30 de stații inteligente, pavaj tactil și WiFi gratuit
Un oraș din România intră într-o nouă eră. 30 de stații inteligente vor fi instalate pe cele mai circulate rute, inclusiv în cartierele periferice. Acestea vor fi echipate cu camere de supraveghere, pavaj tactil pentru nevăzători,
Melania Trump a aprins bradul național de Crăciun la Washington FOTO AFP
Moment rar cu Melania Trump: Prima Doamnă a aprins bradul național de Crăciun la Washington
Melania Trump a aprins joi seara bradul național de Crăciun, într-una dintre puținele sale apariții publice în cel de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump.
Nicușor Dan, conferință de presă la Palatul Cotroceni Inquam Photos / George Călin
Nicușor Dan retrimite Parlamentului Legea anti-extremism: „Unele articole pot fi interpretate abuziv”
Președintele României, Nicușor Dan, a transmis joi Parlamentului cererea de reexaminare a Legii privind combaterea extremismului, cunoscută sub numele de „Legea Vexler”.
adapost caini smeura foto denis grigorescu 6 webp
Locul din România cu cel mai mare adăpost pentru animale fără stăpân
La doar câțiva kilometri de Pitești, în satul Smeura din comuna Moșoaia, județul Argeș, se află un loc unic în lume: cel mai mare adăpost pentru câini fără stăpân, recunoscut încă din 2004 în Cartea Recordurilor.