O trăsnaie a d-lui Prigoană şi una a mea

Poate că n-ar merita atîta atenţie şi ar trebui trecută pur şi simplu la categoria „trăsnăi de tranziţie“: propunerea deputatului Silviu Prigoană de a acorda Consiliului Naţional al Audiovizualului anumite competenţe în materie de presă scrisă şi online, asta este – o trăsnaie făcută după ureche de un nepriceput. Dar tocmai l-am auzit azi-dimineaţă pe dl deputat Prigoană la RFI spunînd: „În toată comunitatea europeană există reglementare pentru funcţionarea presei. Presa funcţionează reglementat în Germania, în Franţa, în Anglia. Proiectul de lege este inspirat din legea Marii Britanii. Nu este vorba de cenzură“. Şi apoi, debitînd ca o morişcă: „Noi sîntem într-un trend al Uniunii Europene, sîntem o ţară membră a Uniunii Europene, nu trebuie să mai aşteptăm să ne ceară Europa să facem anumite lucruri, trebuie să pornească de la noi“. Cam aşa îşi motiva dumnealui trăsnaia. 

Care va să zică, invocarea Europei pentru a justifica orice prostie este în continuare o practică obişnuită a politicienilor români. Inutil de subliniat că dl Prigoană a spus doar neadevăruri şi aiureli: nu există nicăieri în UE vreo reglementare ca aceea propusă de domnia sa (şi anume, atribuirea unor „licenţe de funcţionare“ de către CNA pentru presa scrisă şi online, asemenea celor pentru radio-tv). Cît despre trend, dimpotrivă: tendinţa este mai degrabă către „dereglementare“ în presa scrisă (şi cu atît mai mult online) sau către „autoreglementare“, nu către legi ale Statului. Chiar şi ţările unde exista o lege a presei (de exemplu, Italia, unde o asemenea lege a funcţionat începînd din anii ’50-’60) au trecut în ultima vreme la aplicarea unor măsuri mai simple şi mai eficiente. De altfel, la RFI a explicat clar acest lucru Ioana Avădani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, iar Răsvan Popescu, preşedintele CNA, purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei, şi alţi oficiali au reacţionat şi ei (http://www.rfi.ro/stiri/politica/Prigoana-vrea-presa-scrisa-reglementata-de-CNA.html). 

E inutilă însă orice încercare de a combate raţional „ideile“ d-lui Prigoană. În expunerea de motive vorbeşte despre necesitatea de a „curăţa“ spaţiul public, dar nu i se poate pretinde să ştie – iar dacă nu ştie, să înveţe – că în materie de presă nu e totuna cu „păstraţi curăţenia oraşului!“ (domeniu la care se pricepe). Propunerea sa legislativă nu este decît una dintre multele răbufniri ridicole prin care diverşi parlamentari frustraţi au încercat să „facă ordine“ în domeniul liberei exprimări, după chipul şi asemănarea lor: adică prin restricţii şi pedepse. (Vă mai amintiţi de „legea dreptului la replică“ de pe vremea PSD?). Cu asemenea gogoşi sîntem obişnuiţi, şi ele arată deficitul de gîndire democratică al unor parlamentari. Dar „motivarea“ cu nu ştiu ce trend european şi înşirarea „ca pe apă“ a unor bazaconii arată excedentul de bla-bla din politica românească. Pînă în 2007, orice spanac naţional sau judeţean era motivat de parlamentari, miniştri, prefecţi ori primari cu sloganul menit să închidă toate gurile: „aşa ne cere UE“. Credeam că tipul ăsta de păcăleală s-a mai uzat între timp, dar m-am înşelat: se recurge la el în continuare, pentru orice. Pe lîngă demagogia stupidă, această „fluturare“ a UE pe la nasul alegătorilor mai arată însă ceva, în defavoarea celor care o practică: incapacitatea cronică a politicienilor de a convinge cu argumente, în mod raţional, despre necesitatea de a promova o lege sau de a lua nu ştiu ce măsură. Dacă e vorba de „curăţarea spaţiului public“, pe lîngă prostiile, calomniile sau insultele care apar în presă (şi care pot fi rezolvate în justiţie, fără o lege specială), ar trebui sancţionate şi aburelile politicienilor, nu? Întrucît am şi eu dreptul la o trăsnaie, aplicînd „logica“ d-lui Prigoană, aş propune o lege care să stabilească pedepse pentru promisiunile făcute de politicieni în campania electorală şi neonorate ori pentru gogomănii de genul „ne cere UE“. (Pedepsele ar fi mai degrabă simbolice: de pildă, aruncarea „în efigie“ la tomberon – căci despre curăţenie e vorba...). Pe lîngă declaraţia de avere şi interese, la începutul şi la sfîrşitul mandatului preşedintele, parlamentarii şi miniştrii ar trebui să completeze şi un formular simplu, cu două rubrici: „am promis“ şi „am realizat“. Nu-i aşa că am „întors frumuşel condeiul“? Îi livrez gratuit această propunere d-lui Prigoană, să facă o lege din ea: se încadrează perfect în „non-gîndirea“ domniei sale. În plus, am fi primii din UE cu o asemenea reglementare. N-am fi „într-un trend“, ci am da tonul în Europa! Păi cînd s-a mai văzut aşa ceva pe la noi?!...