O ţară, două sisteme

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Titlul – după cum v-aţi dat seama – este o preluare a sloganului folosit atunci cînd China a recuperat Hong Kong-ul capitalist de la britanici. Ca simplu cetăţean, mi se pare că ideea sloganului arată raţionalitate şi pragmatism. Şi mi-am amintit de el pe caniculă, într-o împrejurare banală, fără legătură cu China.

Mi s-a întîmplat în ultima vreme să am nevoie de niscaiva acareturi casnice şi gospodăreşti, başca oarece materiale de construcţie. Aşa că m-am dus 1) în magazine de specialitate aparţinînd unor lanţuri/reţele occidentale şi 2) în prăvălii/magazine/depozite româneşti (sau chinezeşti?...). Am fost mulţumit şi de unele, şi de celelalte. Dar am observat, în ele, două lumi diferite. Două sisteme, dacă preferaţi. La „occidentali“, cumperi marfa, ţi se facturează, ţi se dau tot felul de hîrtii şi ţidule. Dacă marfa e mai grea şi ai nevoie de transport la domiciliu, eşti îndrumat către „desk-ul“ de relaţii cu clienţii, unde – pe baza altor hîrtii şi ţidule – ţi se asigură transportul, gratuit sau contra cost (în funcţie de adresă, promoţii etc.). Aşa că semnezi contractul cu firma transportatoare (care îşi asumă obligaţia de a-ţi aduce marfa pînă la uşă şi numai pînă la uşă, îşi asumă riscuri pentru eventuale deteriorări – mă rog, în general îşi asumă, iar tu, simplu client, semnezi bucuros văzînd că cineva e dispus să-şi asume ceva). Totul e făcut după proceduri, încheiat la toţi nasturii, încliftat, garantat. Apoi, „băieţii“ de la firmă te sună pentru confirmare, iar în ziua şi la ora stabilite, vin frumuşel la uşă cu marfa şi cu procesul-verbal de predare-primire. Mai semnezi ceva şi te simţi în lumea civilizată, „occidentală“, făcută după reguli clare, predictibilă carevasăzică, şi care îţi asigură – s-o recunoaştem – un oarece confort interior: la cîte hîrtii ai semnat, nu poţi pentru ca să te aştepţi la vreo surpriză neplăcută, nu? Adică să-ţi aducă marfa aiurea sau cu defecte sau mai ştiu eu cum... Căci ai – conform contractului – nişte opţiuni „în caz de ceva“: returnezi marfa (dacă nu corespunde), îi reclami la „protecţia consumatorului“, dacă nu merge nici aşa, te adresezi unui avocat şi îi tîrăşti în justiţie. Dar asemenea cazuri sînt mai degrabă excepţii: firmele sînt serioase, şi-au „treinuit“ (parcă aşa se zice în româna nouă, nu?) angajaţii să fie amabili – şi chiar sînt! – şi să ştie clar că salariul lor depinde de satisfacţia clienţilor.

Dincolo, la „ai noştri“, e altfel. Intri în prăvălie (magazin, depozit, ce-o fi) şi te întîmpină un şef – şi el amabil, dar totodată cu o căutătură prudentă, pînă se lămureşte ce vrei. Tocmai e ocupat cu alt client, aşa că strigă la Nelu, aflat în capătul celălalt al stabilimentului: „Nelule, ia tu comanda lu’ domnu’“. Ceea ce Nelu execută imediat, după un „da, şefu’“ rostit cu glas mic, mai mult pentru sine. Îi spui lui Nelu ce-ţi trebuie, el notează totul pe un bileţel, adaugă preţurile, apoi se duce la „şefu’“ (şi, dacă eşti atent, îi observi în priviri o mică satisfacţie profesională). Şefu’ se uită repede pe bileţel, îi confirmă că a pus preţurile corect – „e bine, dă-i drumu’“ – şi te lasă cu Nelu, pe care-l întrebi: „Şi transportul? Se plăteşte separat?“. „Nu“ – zice Nelu – „îl cinstiţi pe şofer cînd vine cu marfa“. Laşi adresa şi pleci. Pe drum, îţi dai seama că n-ai nici o hîrtie „la mînă“ cum că ai comandat o marfă şi că urmează s-o primeşti la domiciliu „într-o oră jumate, cînd vin maşinile de pe teren“. Te încearcă, scurt, o întrebare neliniştitoare: „şi dacă nu vin sau nu vin la timp?“. Dar îţi trece repede: în definitiv, n-ai plătit nimic, căci şefu’ ţi-a spus clar că poţi plăti cînd vrei, „acum sau cînd primiţi marfa“, şi ai ales să plăteşti la primire. Iar peste o oră jumate fix te trezeşti cu Nelu la uşă – căci el de fapt era şoferul – şi se rezolvă totul: Nelu îţi duce marfa unde vrei (nu doar „pînă la uşă“, cum scria în contractele şi procesele-verbale de la marile reţele de magazine), mai face şi conversaţie cu tine sau îţi dă sfaturi utile („să fiţi atent cu adezivul, să-l ţineţi într-un loc uscat“). Aşa că plăteşti, îl cinsteşti – conform înţelegerii – şi el îţi lasă, cu un gest solemn, bileţelul cu marfa şi preţurile aferente, pe care găseşti un scris stîngaci, de elev care n-a luat bacul nici din prima, nici din a doua...

Cam asta e mărunta poveste pe care o aveam de spus. Specialiştii n-au decît să facă studii şi sondaje despre „satisfacţia clientului“. Dar mă tem că, dacă le vor face serios, vor ajunge la concluzia „şi-şi“. Clientul a fost satisfăcut şi în varianta cu ţidule şi proceduri, şi în varianta bazată pe încredere şi pe „dat mîna cu şefu’, ceea ce înseamnă că ai perfectat afacerea“. Aaa, sigur: în primul caz statul şi-a încasat taxele, în al doilea – nu. Dar ambele cazuri funcţionează pentru că în România există o „economie de piaţă funcţională“, nu? Căci asta aşteptam noi de la UE înainte de aderare: să ne spună verde în faţă că avem o „economie de piaţă funcţională“! La un moment dat, ne-au spus-o. Se cheamă că o avem. Funcţionează. Chiar şi în vremuri de criză, cînd ni se anunţă – macroeconomic vorbind – falimente, mii de firme închise, mii de „Nelu“ rămaşi fără locuri de muncă. Plus creşterea cursului faţă de euro şi dolar. Mă întreb însă, ca simplu cetăţean, pornind de la cele două exemple nerelevante statistic, dar expresive în sine: nu cumva trăim în continuare „între două lumi“, aspirînd către ţidulele de tip occidental, dar mulţumiţi (şi) cu pertractările & tranzacţiile mai degrabă orientale şi tradiţionale, bazate pe o strîngere de mînă şi pe o încredere indicibilă şi inexprimabilă în tabele Excel şi procese-verbale cu clauze?

Dar adevărata întrebare este dacă nu cumva şi în materie de politică, stat de drept, democraţie, lucrurile stau la fel. Unii vor reguli şi proceduri democratice ca-n Occident – adică predictibile –, iar alţii vor adaptabilitate, vor „şi-şi“, vor să schimbe regulile de la caz la caz, vor să renunţe la serviciile preşedintelui la fel cum ar renunţa la Nelu, şoferul-cinstit cu bileţel, în cazul că n-ar ajunge cu marfa la timp şi „în mod corespunzător“. Las dilema pe seama specialiştilor, că de experţi şi strategii nu ne putem plînge...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.
Depeche Mode afiș turneu Foto depechemode.com jpg
Depeche Mode, concert la București în 2023. Este primul turneu mondial după moartea lui Andrew Fletcher
Depeche Mode anunță primele spectacole live după o pauză de cinci ani: turneul mondial „Memento Mori“, care începe pe 23 martie 2023, în California.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.