O ţară, două sisteme

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Titlul – după cum v-aţi dat seama – este o preluare a sloganului folosit atunci cînd China a recuperat Hong Kong-ul capitalist de la britanici. Ca simplu cetăţean, mi se pare că ideea sloganului arată raţionalitate şi pragmatism. Şi mi-am amintit de el pe caniculă, într-o împrejurare banală, fără legătură cu China.

Mi s-a întîmplat în ultima vreme să am nevoie de niscaiva acareturi casnice şi gospodăreşti, başca oarece materiale de construcţie. Aşa că m-am dus 1) în magazine de specialitate aparţinînd unor lanţuri/reţele occidentale şi 2) în prăvălii/magazine/depozite româneşti (sau chinezeşti?...). Am fost mulţumit şi de unele, şi de celelalte. Dar am observat, în ele, două lumi diferite. Două sisteme, dacă preferaţi. La „occidentali“, cumperi marfa, ţi se facturează, ţi se dau tot felul de hîrtii şi ţidule. Dacă marfa e mai grea şi ai nevoie de transport la domiciliu, eşti îndrumat către „desk-ul“ de relaţii cu clienţii, unde – pe baza altor hîrtii şi ţidule – ţi se asigură transportul, gratuit sau contra cost (în funcţie de adresă, promoţii etc.). Aşa că semnezi contractul cu firma transportatoare (care îşi asumă obligaţia de a-ţi aduce marfa pînă la uşă şi numai pînă la uşă, îşi asumă riscuri pentru eventuale deteriorări – mă rog, în general îşi asumă, iar tu, simplu client, semnezi bucuros văzînd că cineva e dispus să-şi asume ceva). Totul e făcut după proceduri, încheiat la toţi nasturii, încliftat, garantat. Apoi, „băieţii“ de la firmă te sună pentru confirmare, iar în ziua şi la ora stabilite, vin frumuşel la uşă cu marfa şi cu procesul-verbal de predare-primire. Mai semnezi ceva şi te simţi în lumea civilizată, „occidentală“, făcută după reguli clare, predictibilă carevasăzică, şi care îţi asigură – s-o recunoaştem – un oarece confort interior: la cîte hîrtii ai semnat, nu poţi pentru ca să te aştepţi la vreo surpriză neplăcută, nu? Adică să-ţi aducă marfa aiurea sau cu defecte sau mai ştiu eu cum... Căci ai – conform contractului – nişte opţiuni „în caz de ceva“: returnezi marfa (dacă nu corespunde), îi reclami la „protecţia consumatorului“, dacă nu merge nici aşa, te adresezi unui avocat şi îi tîrăşti în justiţie. Dar asemenea cazuri sînt mai degrabă excepţii: firmele sînt serioase, şi-au „treinuit“ (parcă aşa se zice în româna nouă, nu?) angajaţii să fie amabili – şi chiar sînt! – şi să ştie clar că salariul lor depinde de satisfacţia clienţilor.

Dincolo, la „ai noştri“, e altfel. Intri în prăvălie (magazin, depozit, ce-o fi) şi te întîmpină un şef – şi el amabil, dar totodată cu o căutătură prudentă, pînă se lămureşte ce vrei. Tocmai e ocupat cu alt client, aşa că strigă la Nelu, aflat în capătul celălalt al stabilimentului: „Nelule, ia tu comanda lu’ domnu’“. Ceea ce Nelu execută imediat, după un „da, şefu’“ rostit cu glas mic, mai mult pentru sine. Îi spui lui Nelu ce-ţi trebuie, el notează totul pe un bileţel, adaugă preţurile, apoi se duce la „şefu’“ (şi, dacă eşti atent, îi observi în priviri o mică satisfacţie profesională). Şefu’ se uită repede pe bileţel, îi confirmă că a pus preţurile corect – „e bine, dă-i drumu’“ – şi te lasă cu Nelu, pe care-l întrebi: „Şi transportul? Se plăteşte separat?“. „Nu“ – zice Nelu – „îl cinstiţi pe şofer cînd vine cu marfa“. Laşi adresa şi pleci. Pe drum, îţi dai seama că n-ai nici o hîrtie „la mînă“ cum că ai comandat o marfă şi că urmează s-o primeşti la domiciliu „într-o oră jumate, cînd vin maşinile de pe teren“. Te încearcă, scurt, o întrebare neliniştitoare: „şi dacă nu vin sau nu vin la timp?“. Dar îţi trece repede: în definitiv, n-ai plătit nimic, căci şefu’ ţi-a spus clar că poţi plăti cînd vrei, „acum sau cînd primiţi marfa“, şi ai ales să plăteşti la primire. Iar peste o oră jumate fix te trezeşti cu Nelu la uşă – căci el de fapt era şoferul – şi se rezolvă totul: Nelu îţi duce marfa unde vrei (nu doar „pînă la uşă“, cum scria în contractele şi procesele-verbale de la marile reţele de magazine), mai face şi conversaţie cu tine sau îţi dă sfaturi utile („să fiţi atent cu adezivul, să-l ţineţi într-un loc uscat“). Aşa că plăteşti, îl cinsteşti – conform înţelegerii – şi el îţi lasă, cu un gest solemn, bileţelul cu marfa şi preţurile aferente, pe care găseşti un scris stîngaci, de elev care n-a luat bacul nici din prima, nici din a doua...

Cam asta e mărunta poveste pe care o aveam de spus. Specialiştii n-au decît să facă studii şi sondaje despre „satisfacţia clientului“. Dar mă tem că, dacă le vor face serios, vor ajunge la concluzia „şi-şi“. Clientul a fost satisfăcut şi în varianta cu ţidule şi proceduri, şi în varianta bazată pe încredere şi pe „dat mîna cu şefu’, ceea ce înseamnă că ai perfectat afacerea“. Aaa, sigur: în primul caz statul şi-a încasat taxele, în al doilea – nu. Dar ambele cazuri funcţionează pentru că în România există o „economie de piaţă funcţională“, nu? Căci asta aşteptam noi de la UE înainte de aderare: să ne spună verde în faţă că avem o „economie de piaţă funcţională“! La un moment dat, ne-au spus-o. Se cheamă că o avem. Funcţionează. Chiar şi în vremuri de criză, cînd ni se anunţă – macroeconomic vorbind – falimente, mii de firme închise, mii de „Nelu“ rămaşi fără locuri de muncă. Plus creşterea cursului faţă de euro şi dolar. Mă întreb însă, ca simplu cetăţean, pornind de la cele două exemple nerelevante statistic, dar expresive în sine: nu cumva trăim în continuare „între două lumi“, aspirînd către ţidulele de tip occidental, dar mulţumiţi (şi) cu pertractările & tranzacţiile mai degrabă orientale şi tradiţionale, bazate pe o strîngere de mînă şi pe o încredere indicibilă şi inexprimabilă în tabele Excel şi procese-verbale cu clauze?

Dar adevărata întrebare este dacă nu cumva şi în materie de politică, stat de drept, democraţie, lucrurile stau la fel. Unii vor reguli şi proceduri democratice ca-n Occident – adică predictibile –, iar alţii vor adaptabilitate, vor „şi-şi“, vor să schimbe regulile de la caz la caz, vor să renunţe la serviciile preşedintelui la fel cum ar renunţa la Nelu, şoferul-cinstit cu bileţel, în cazul că n-ar ajunge cu marfa la timp şi „în mod corespunzător“. Las dilema pe seama specialiştilor, că de experţi şi strategii nu ne putem plînge...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.