O anume oboseală

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

În anii ’90, cele mai pasionante dezbateri în presa noastră erau cele care priveau, într-un fel sau altul, Europa. Miza cea mare era direcţia spre care urma să se îndrepte România, iar după decenii de apartenenţă la lagărul socialist, Vestul părea singura opţiune pentru foarte mulţi. Unii însă o contracarau reluînd, într-o formă originală şi adaptată, sloganul „prin noi înşine“ al vechilor liberali. Mai nimeni nu îndrăznea să spună pe faţă că ar trebui (măcar) să avem în vedere şi relaţiile cu Rusia, pentru că era imediat taxat de comunist şi securist. Aşa încît dezbaterile se purtau în jurul apartenenţei noastre la Europa.

Despre valorile europene se discuta însă, de cele mai multe ori, în termeni generali şi abstracţi. Se invocau mai mult argumente istorice şi culturale, în timp ce reformele politice şi economice în sens european se mişcau încet. Victoria în alegeri a lui Emil Constantinescu şi a Convenţiei Democrate s-a datorat, într-o mare măsură, discursului pro-european al acestora. Pe de altă parte, în Europa Occidentală exista un mare interes pentru ţările ex-comuniste şi, în cazul special al României, o presiune substanţială în direcţia reformelor. Presa occidentală era şi ea plină de dezbateri pe marile teme ale „unităţii europene“, iar Vestul descoperea – cu destule naivităţi şi neadecvări de interpretare – „partea întunecată“ a Bătrînului continent. După ce, în ultimii ani ai regimurilor comuniste din Est, europenii din „lumea liberă“ îşi manifestaseră în diverse moduri solidaritatea cu cetăţenii oprimaţi ai regimurilor comuniste, acum priveau cu deschidere şi simpatie către noile democraţii est-europene. În ansamblu, curentul dominant era nobil şi optimist, iar posibilitatea de a vorbi şi scrie liber de la un capăt la celălalt al continentului le dădea celor mai mulţi senzaţia tonică a efortului de a construi un viitor comun. Chiar şi la noi – unde discursul nostalgicilor comunismului era încă puternic, iar gazetele naţionaliste aveau încă succes – disputele aveau tonul unor căutări identitare de care, după decenii de propagandă, lumea românească avea neapărată nevoie. 

Pe atunci, presa nu era privită în primul rînd ca o afacere – deşi s-au făcut bani din presă, pentru că se vindea foarte bine –, ci mai degrabă ca tribună de afirmare a opiniilor. Mult timp, de altfel, distincţia între informaţie şi opinie nu prea conta: ziarele „ambalau“ ştirile într-un înveliş ideologic propriu, în funcţie de orientarea fiecăruia. Spiritele se încingeau şi verva polemică se descătuşa (riscînd adesea să tragă cu tunul după muşte) pe marginea unor subiecte percepute ca majore, esenţiale, definitorii – fie ele politice sau culturale. Presa europeană dezbătea şi ea chestiuni importante pentru identitatea viitoare a continentului: moneda unică, intrarea ţărilor din Est în UE, consolidarea instituţiilor europene, accentuarea integrării politice şi altele. Sensibili la teme majore precum respectarea standardelor democratice ori drepturile omului, jurnaliştii, politicienii, intelectualii occidentali sancţionau rapid orice derapaj sau abuz din unele ţări estice care îşi găseau mai greu drumul spre democraţie. 

Astăzi, s-a pierdut iremediabil ceva din spiritul acelor dezbateri. Nu numai din motive – totuşi – conjuncturale, precum criza economică. Şi „la noi“, dar şi „la ei“. După nobleţea actelor de solidaritate cu oprimaţii din Est, cetăţenii occidentali s-au confruntat cu realitatea „instalatorului polonez“ şi a celorlalţi estici porniţi în masă spre ţările vestice „doar“ ca să cîştige mai bine, nu din motive de persecuţie politică. Imigranţii non-europeni au pus şi ei gaz pe focul mocnit al dorinţei de „închidere“ care a început să se manifeste tot mai mult în diverse ţări europene. Birocraţiile statale au început, aşadar, să caude tot felul de portiţe juridice şi administrative pentru a limita sau bloca accesul „celorlalţi“ în ţări care îşi făcuseră un bun renume tocmai pentru deschiderea lor către cei prigoniţi de soartă în alte părţi ale lumii. Iar mulţi politicieni cîştigă acum voturi tocmai prin discursuri „naţionale“, dacă nu de-a dreptul naţionaliste şi populiste. La noi, presa a devenit între timp o afacere şi vrea audienţă. Temele de dezbatere – dar mai ales abordarea lor – se pliază după ceea ce pare să „ceară“ publicul de masă. Spiritele se încing adesea pe teme identitare, dar nu – ca în anii ’90 – cînd vine vorba de valorile româneşti şi europene, de argumente istorice sau culturale. Fac audienţă şi declanşează roiuri de păreri referirile concrete la amplasamentul nostru „la coada Europei“, la felul în care ne percep „ceilalţi“, „cazurile“ unor infractori români din alte ţări UE ş.a.m.d. Plus măruntele daraveri ale politichiei interne. „Locul nostru în Europa“ nu mai creează pasiuni – nici în publicul larg, nici măcar printre intelectuali şi comentatori – aşa cum o făcea în primii ani de după căderea comunismului. 

Să fie „de vină“ doar faptul că, văzîndu-ne în interiorul UE, ne-am domolit temerile că vom fi „refuzaţi“ de Europa? Cred că nu. Mai degrabă sînt de vină o anume oboseală polemică şi insatisfacţiile provocate de lungii ani de false reforme şi eşecuri. Şi apoi, nici proiectul european nu mai pare atrăgător – nici pentru noi, nici pentru concetăţenii noştri din Uniune. Dinspre Bruxelles nu mai vin idei şi propuneri majore, ci doar hărţuieli birocratice şi confuzie instituţională. Aşa că s-a instituit un fel de cerc vicios: nu se mai dezbate pentru că „Europa“ nu mai furnizează proiecte nobile şi teme majore sau, dimpotrivă, stagnarea proiectului european e provocată (şi) de lipsa unor dispute de idei care să dinamizeze întreaga construcţie?

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
640px Bathing at Talloires (Bagnade à Taillores) (The Swim) MET DP834430 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.