Noul război al brînzei

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aderarea României la Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă fără bătaia la cap sistematică şi consecventă pe care ne-au administrat-o chiar instituţiile europene. E limpede că, dacă eram lăsaţi de capul nostru, am fi tărăgănat la nesfîrşit orice idee de reformă, am fi pierdut vremea cu tot felul de ciorovăieli politice, am fi rămas poate la ideea dlui Iliescu că proprietatea "e un moft", iar parlamentarii noştri ar fi găsit tot felul de reglementări "originale" în tot felul de domenii. Avînd însă traseul fixat de legislaţia europeană pe care trebuia să o adoptăm, drumul a fost scurt şi (relativ) drept. Există însă o consecinţă perfidă a acestei aderări ghidate de Comisia de la Bruxelles. Politicienii şi administratorii noştri - de la parlamentari pînă la tot felul de şefi de instituţii publice, de la miniştri pînă la viceprimari de comună - s-au obişnuit să invoce Uniunea Europeană pentru a explica tot felul de reglementări şi măsuri. "Aşa ne cere UE" a devenit un refren des auzit prin conferinţe de presă, atunci cînd jurnaliştii le cer demnitarilor explicaţii pentru vreo reglementare. "Aşa ne cere UE" sînt cuvintele magice care pun capăt oricărei discuţii, oricărui dubiu, oricărei încercări de a înţelege "de ce" şi "cum": facem aşa pentru că ne cere UE, şi nu putem face altfel. De la autorităţi, refrenul a trecut în popor, aşa încît auzim în jurul nostru foarte des, în legătură cu tot felul de fleacuri, că "aşa or fi vrînd ăştia din UE". În minţile oamenilor, ideea de reglementare a devenit sinonimă cu "UE", astfel încît pe seama Bruxelles-ului sînt puse vrute şi nevrute, mai ales interdicţiile sau regulile care schimbă obişnuinţele şi practicile de pînă acum. Din această serie fac parte "euromiturile negative" de tipul "nu mai avem voie să facem ţuică", care au stîrnit vii dezbateri din cauză că au fost greşit înţelese. Poticnelile autorităţilor şi iureşul presei au făcut adesea ca informaţiile legate de normele europene să circule prost şi să creeze inutil panici. Cazul cel mai gogonat a fost cel care "interzicea" telemeaua: o proastă înţelegere a termenului "piaţă locală" (care, în documentele europene, se referă la piaţa dintr-o ţară) a determinat autorităţile române să decreteze că ciobanii nu mai au voie să-şi vîndă telemeaua decît în localitatea lor şi pe o rază de nu ştiu cîţi kilometri. Absurdul situaţiei a fost rezumat cu umor de un cioban din Mărginimea Sibiului: "în toate satele din jur, toţi facem brînză; ce să facem, să ne-o vindem unii altora?". După repetate bîlbîieli, Agenţia Sanitar-Veterinară a lăsat-o baltă; dar ideea că "UE interzice" se înfiripase deja în mintea poporului nostru de păstori şi agricultori. Recent, o altă furtună a început să bîntuie pieţele agroalimentare ale patriei: producătorii nu vor mai avea voie să vîndă produsele decît ambalate şi etichetate. Concret, asta înseamnă (de exemplu) că brînza nu va mai putea fi luată "pe gustate", tăindu-se după pofta clientului din bucata mare de telemea sau din roata de caşcaval sau din burduf; autorităţile noastre pretind că fiecare "porţie" de brînză trebuie ambalată separat şi etichetată. Ca la supermarket, adică. Putinica de telemea - după care tînjea Caragiale cînd era la Berlin, solicitîndu-le prietenilor din ţară să-i aducă un asemenea produs naţional, în trecerea lor prin Germania - riscă să treacă în amintire: nu se mai pune la socoteală ca "ambalaj", după cum au înţeles autorităţile noastre veterinare. Şi totuşi... Nu trebuie să faci mari investigaţii în hăţişurile legislaţiei europene pentru a-ţi da seama că e ceva în neregulă: în pieţele din Italia, brînza se poate gusta, iar vînzătorul îţi taie cît vrei dintr-o bucată/roată mare de pecorino romano, de caciocavallo sau de provolone. După cum "bulgării" de mozzarella nu sînt ambalaţi individual, ci "colectiv", într-un recipient care nu este decît descendentul modern al putinii. Importante sînt etichetarea şi respectarea normelor de igienă şi de siguranţă alimentară. Iar acestea nu se obţin doar obligîndu-i pe producători să ambaleze telemeaua separat, în bucăţi egale, în pungi de plastic. (Dimpotrivă: ambalarea în pungă de plastic vidată a acestui tip de brînză este o ofensă adusă tradiţiei, bunului gust, normelor de siguranţă alimentară şi plăcerii de a trăi!) În ţările europene există, pentru brînzeturi (ca şi pentru vinuri), reglementări privind denumirile, respectarea reţetelor şi a modului de preparare, există consorţii ale producătorilor care au grijă ca pe piaţă să nu apară contrafaceri etc. O navigare pe cîteva site-uri dedicate brînzeturilor poate fi instructivă în acest sens (www.granapadano.it, www.mozzarelladop.it, www. pecorinoromano.net, www.univers-fromages.com, www.kaeseseite.de, www.rothkase.com, www.formaggio.it). Chestiunea este, aşadar, mai complexă. Dar autorităţile române s-au obişnuit să fredoneze "aşa ne cere UE" şi nimic mai mult, iar producătorii încă nu ştiu să se organizeze şi să-şi apere interesele, exprimînd un punct de vedere coerent. Sîntem în continuare mioritici, iar reglementările ni se par o fatalitate: între aplicarea cutărei directive europene şi "a căzut o stea" punem semnul egalităţii. De fapt, într-o Românie membră a UE, baciul vrîncean, cel ungurean şi cel moldovean ar trebui să se alieze în "consorţiul telemelei", să-şi înregistreze produsul la Bruxelles şi să facă un site de prezentare (se pare că www.miorita.ro nu e luat!). Mioriţa ar rămîne doar cu rolul de logo al brandului, iar steaua ar rămîne la locul ei, între cele 12...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.