Noul antiintelectualism român

Publicat în Dilema Veche nr. 139 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dl Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, a declarat recent într-o emisiune la Realitatea TV că uniunile de creaţie ar trebui să ceară de la CNSAS dosarele membrilor lor şi să-i "demaşte" pe scriitorii şi artiştii colaboraţionişti (cei care au scris, compus, pictat despre PCR, despre "tovarăşul şi tovarăşa"). În concepţia domniei sale, un asemenea act ar face parte din procesul de curăţenie morală a societăţii româneşti. N-am nici un motiv să mă îndoiesc de bunele intenţii ale dlui ministru. Nici nu sînt un oengist fervent, astfel încît să-i amintesc, eventual, că respectivele uniuni sînt organizaţii non-guvernamentale, deci nu se cuvine ca un reprezentant al Puterii să le "sugereze" ce au de făcut. Nici măcar nu mai iau în seamă că dl ministru însuşi a fost, destulă vreme, preşedintele unei astfel de uniuni (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor) şi a ratat ocazia (nu era momentul?) de a cere publicarea dosarelor compozitorilor, ori de a "curăţa" breasla de cei care ne-au împuiat auzul cu cîntece dedicate "eroului între eroi". Mai semnificativ pentru confuzia în care trăim - şi pe care dl ministru, cu siguranţă fără să vrea, a sporit-o - mi se pare impulsul de a cere dosarele pe categorii sociale: într-o chestiune complicată precum colaborarea cu Securitatea, în care vinovăţiile sînt individuale, dl Iorgulescu (liberal!) s-a alăturat corului care, trădînd un substrat marxist încă viu, solicită o curăţenie morală "pe clase sociale" şi ţinteşte, cu prioritate, spre persoanele publice: jurnaliştii, scriitorii, artiştii, sportivii. Dacă în cazul politicienilor tratarea "colectivă" are sens - pentru că ei, prin deciziile lor, ne influenţează viaţa, deci e important să ştim dacă şi în ce forme au colaborat cu Poliţia politică în trecut - în rest, solicitările de a face ordine în diverse categorii socio-profesionale exprimă o viziune cam "clasistă" asupra societăţii şi alimentează marxism-leninismul rezidual care încă dă tîrcoale prin spaţiul public. Mă străduiesc să înţeleg logica solicitărilor cu care a fost bombardat CNSAS-ul în ultima vreme: poporul îşi face modele dintre personajele publice (precum artiştii, sportivii, scriitorii etc.), deci ca să facem curăţenie, trebuie să arătăm care sînt adevăratele modele şi să le demascăm pe cele false. Deocamdată însă, poporul suveran pare insensibil la aşa ceva, din moment ce i-a votat de mai multe ori pe Adrian Păunescu şi pe Corneliu Vadim Tudor şi i-a făcut demnitari ai statului democratic, fără să ţină cont de cariera lor de poeţi de curte ai regimului comunist. Nici cei care îi comandă ample fresce lui Sabin Bălaşa - inclusiv pe bani publici - nu par deranjaţi de activitatea lui anterioară, cînd îi "înfrumuseţa" plastic pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. După cum nici cei care îi asigură audienţa TV lui Ion Cristoiu nu se mai întreabă la ce ziar a lucrat înainte de ’89 şi ce scria acolo. Fatalitate: poporul suveran, cu buletinul de vot sau cu telecomanda, "face ordine" într-o manieră în care "curăţenia morală" nu are loc. Cei care au colaborat pe faţă, deschis, cu vechiul regim, prin ceea ce au scris, sînt cunoscuţi, dar asta nu ajută la nimic. Cererile insistente de a dezvălui dosarele de colaboratori ai Securităţii pe categorii le dă însă apă la moară tocmai celor care au interesul să facă uitate manifestările lor publice de dinainte de 1989. Echipa de zgomote şi scenarii încă funcţionează, din fosta secţie de propagandă comunistă a mai rămas cîte ceva, astfel încît, pe fondul solicitărilor de a-i dezvălui pe scriitorii şi artiştii care au fost informatori ai Securităţii, se inventează poveşti otrăvite: disidenţii ar fi fost creaţi de Securitate, iar membrii societăţii civile de azi fac pe democraţii tocmai pentru că au ceva de ascuns. Pe scurt: elitele în curs de reconstrucţie în România de azi sînt pline de păcătoşi, nu sînt cu nimic mai prejos decît - să zicem - un fost redactor-şef la Scînteia tineretului, ori un autor de poezii dedicate partidului. Individualităţile nu mai contează, din moment ce categoria e pătată. După logica perversă utilizată masiv de propaganda comunistă, dacă un intelectual a călcat strîmb, atunci îi putem bănui şi pe alţii şi sfîrşim prin a-i blama pe toţi, la grămadă, cu perspectiva marxist-leninistă la îndemînă. Cei care livrează, prin ziare şi pe la televiziuni, asemenea construcţii ideologice, ţintesc nu atît "discreditarea societăţii civile", ci ponegrirea unor individualităţi care au ştiut, şi înainte de 1989, şi după aceea, să se respecte pe sine ca indivizi şi să îi respecte şi pe ceilalţi, ca oameni; au ştiut şi ştiu să nu cînte în corurile de toate felurile, ci să aibă voci personale şi distincte; au ştiut, pe scurt, să-şi păstreze demnitatea şi umanitatea. Din toată această peltea în care dorinţa de senzaţionalism a presei se combină cu abilitatea unora de a "strecura" subiecte pe agenda publică rezultă un fel de nou antiintelectualism. După ce aiureala tranziţiei a marginalizat ideea de intelectual şi a desconsiderat valorile intelectuale, felul haotic în care ne jucăm de-a dosarele face restul: le dă apă la moară celor care, din frustrări sau din interese nu tocmai curate, vor să acrediteze ideea că în ansamblu intelectualii sînt nişte mincinoşi şi nişte lepre, de care trebuie să ne lipsim, aşa cum la începutul anilor ’90 discursul oficial era că intelectualii sînt plătiţi de străinătate, deci trădători. În timp ce noi înghiţim toate aceste zgomote, despărţirea de comunism e ratată din nou: nu sîntem capabili să demontăm mecanismul perfid prin care sistemul comunist a supus, vreme de decenii, o ţară întreagă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.