Normalităţile noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 190 din 27 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La începutul anilor ’90, cînd România se străduia să devină o societate democratică, în dezbaterea publică apărea foarte des, drept termen de referinţă, "Occidentul". Indiferent că scriau despre politică, despre funcţionarea administraţiei publice sau despre curăţenia din oraşe, editorialiştii se întrebau "cînd vom avea şi noi o societate normală?". Şi toată lumea înţelegea prin asta "o societate de tip occidental". Dar "Occidentul" era termenul de referinţă şi în viaţa cotidiană. La mica publicitate apăreau anunţuri de genul: "vînd apartament cu amenajări/dotări de tip occidental". Asta însemna că blocurile sumbre construite în vremea lui Ceauşescu începeau să fie "luminate" de tot felul de decoraţiuni şi accesorii importate din ţările vest-europene. Ceea ce - pe lîngă creşterea semnificativă a preţului - presupunea şi sugestia unui anume grad de confort, senzaţia unei "normalităţi" a locuirii în nişte apartamente concepute şi construite precar, în timpul unui regim care te obliga să supravieţuieşti, nu să trăieşti cu adevărat. Asemenea referiri la un "Occident" nediferenţiat excludeau diferenţele culturale: pentru noi, era prea puţin relevant în acea perioadă specificul cultural, urban şi social dintre Palermo şi Stockholm sau dintre Viena şi Marsilia; şi nu conta că între democraţia din Marea Britanie şi cea din Elveţia există deosebiri semnificative. Acestea erau "subtilităţi" prea puţin cunoscute celor mai mulţi dintre vînzătorii şi cumpărătorii de apartamente. "Normalitatea" însemna recuperarea unui anumit mod de viaţă specific societăţilor occidentale: şi instituţii democratice, şi o administraţie publică aflată în slujba cetăţeanului, dar şi dreptul de a locui cum vrei, de a citi ce cărţi vrei, de a călători liber sau de a spune ce gîndeşti, fără teama de un "Big Brother" atotputernic. Eram, probabil, naivi şi ignoranţi: într-o perioadă cînd în Occident se discuta tot mai mult despre diferenţele culturale, pentru noi erau mai semnificative valorile comune ale lumii occidentale. Dar, cu siguranţă, această redescoperire a Occidentului, după deceniile de izolare impusă de regimul comunist, a generat - în România şi în toate ţările din Estul Europei - sentimentul tonic al aspiraţiei către o lume căreia ştiam că îi aparţinem geografic şi cultural, dar ale cărei reprezentări concrete ajungeau la noi mai degrabă ca excepţii - sau abateri - de la normă. Între timp, desigur, lucrurile s-au schimbat şi s-au rafinat. Diferenţele culturale au ajuns, în sfîrşit, şi în anunţurile de mică publicitate, care acum sînt formulate cam aşa: "vînd apartament, gresie italiană, faianţă Spania, ferestre termopan Germania, instalaţii sanitare Austria". Faptul că un fost prim-ministru al României are un dosar penal pentru că ar fi primit drept mită, pentru vila sa, ferestre termopan "made in China" nu este decît încă o dovadă a globalizării... "Modul de viaţă occidental" prin care speram să ne regăsim normalitatea a prins contur, dar deocamdată mai degrabă în formele sale primitive: am adoptat plăcerile consumismului, stimulat de noile hypermarket-uri, cumpărăm mai multe maşini de import (după decenii de convieţuire cu Dacia, marca de automobile care ne-a însoţit supravieţuirea în comunism), ne facem vacanţele cu frenezie în Spania sau Grecia şi sîntem mari consumatori de programe TV (mai ales blockbusters, reality-shows produse în Occident şi emisiuni distractive). Cel puţin, acestea sînt comportamentele dominante în Bucureşti şi în marile oraşe. La ţară - 40% din populaţia României locuieşte în mediul rural - "Occidentul" pătrunde mai greu, modernitatea încă este o aspiraţie, se practică încă agricultura de subzistenţă şi mersul cu căruţa. Aşa încît "căutarea normalităţii" s-a mutat de pe axa spaţială Est-Vest, pe axa temporală: mergem la ţară ca să redescoperim farmecul unei vieţi de odinioară, alimentele naturale (nu cele de supermarket), liniştea naturii şi relaţiile simple şi prietenoase dintre oameni. În acest punct, probabil că ne-am sincronizat cu cetăţeanul mediu din Occident, care în fiecare week-end migrează dinspre marile oraşe spre locuri în care se poate "ascunde" de confortabila, dar tensionata civilizaţie tehnologică de astăzi. (...) După ce am idealizat decenii la rînd "normalitatea occidentală", redescoperim cît de utilă este normalitatea cu care sîntem obişnuiţi: normalitatea crizei, puterea de adaptare la schimbări, conservarea umorului chiar şi în împrejurări dramatice, simţul improvizaţiei şi "învăţarea lucrurilor din mers". Iar, de la căderea comunismului, am dobîndit avantajul de a fi o societate deschisă şi am intrat într-un dialog cultural fecund, care înainte nu era posibil. În ciuda tuturor lamentărilor, în România industria editorială înfloreşte, revistele culturale sînt vii şi interesante, sălile de teatru sînt pline, iar oraşele noastre sînt vizitate de artişti la care înainte nu îndrăzneam să visăm. Oraşul Sibiu este capitală culturală europeană, iar noi ne-am întîlnit aici pentru a discuta despre normalitate. Acum douăzeci de ani, aşa ceva nu era posibil. Astăzi, este normal. Dar este la fel de normal să avem dileme în legătură cu această normalitate. În definitiv, nu există normalitate, există normalităţi care trebuie să comunice între ele, să se completeze una pe alta, să se construiască împreună. Noi, esticii - şi poate românii în mod special - am "ratat" ideea de normalitate occidentală pe care am visat-o atîta timp. Dar ar trebui să fim bucuroşi că s-a întîmplat aşa: am ratat o iluzie, în schimb am devenit parte a unei realităţi europene care, în ciuda tuturor anomaliilor, continuă să rămînă fascinantă. Nu ne rămîne decît să o cunoaştem mai bine şi să o dezbatem împreună, cu valorile ei comune şi cu diferenţele culturale. Probabil că vom fi cu adevărat conştienţi de ea cînd, în ziarele din Londra, din Paris sau din Berlin vor apărea, la mica publicitate, anunţuri de genul: "vînd casă nouă, construită cu zidari români, instalatori polonezi şi electricieni bulgari".

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.