Noi și Dinicu Golescu

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

Una dintre atitudinile noastre cele mai persistente şi vizibile este obiceiul de a ne compara cu „Occidentul“. Uneori înţelept şi fatalist („niciodată n-o să-i prindem din urmă...“), alteori cu năduf („de ce n-avem şi noi, ceara măsii, un Versailles?“), de cele mai multe ori concret, privind către acele înlesniri ale vieţii cotidiene pe care ni le dorim atîta: ne plîngem că n-avem autostrăzi, spitale, parcuri, bune maniere, administraţie publică, legi, poliţişti, biciclişti, ferme, pieţe şi altele „ca la ei“. Ni se pare că astfel de comparaţii la îndemînă dau un sens şi o explicaţie frustrărilor şi neajunsurilor din viaţa noastră cea de toate zilele. 

Obiceiul de a ne compara cu „ceilalţi“ (firesc, explicabil, îndelung cercetat şi explicat de sociologi şi antropologi) este atît de puternic încît a creat un întreg limbaj. Mai întîi, pe la începutul anilor ’90, termenul de referinţă generic era „Occidentul“ (cu varianta „Vestul“). Confruntaţi cu atîtea noutăţi, cînd venea vorba să adoptăm vreo lege, vreo noţiune nouă, vreo tehnologie modernă şi nu ştiam exact cu ce se mănîncă, ne întrebam automat: „dar în Occident cum e?“. Apoi, cînd a început să se pună serios problema aderării la Uniunea Europeană, termenul a fost restrîns la „Europa“. (Nimic nou, de fapt, dat fiind că „Europa e cu ochii pe noi“ de la Caragiale încoace.) Pe măsură ce ocupaţiunea noastră mintală era să recuperăm decalajul faţă de „ei“, au apărut noi formule prin care ne raportam la outgroup: de la expresiile unui registru înalt, precum „democraţiile occidentale/vestice“, „democraţiile avansate“, pînă la formulele colocviale „lumea civilizată“ sau, pur şi simplu, „dincolo“ ori „afară“ (de ex., „X a făcut studii afară“ sau, cînd e vorba de vreo boroboaţă dîmboviţeană, „dincolo, aşa ceva e de neimaginat“). 

Am impresia – fără s-o fi verificat printr-un studiu mai sistematic – că în anii ’90 nemulţumirile noastre „comparative“ vizau mai degrabă aspecte ale civilizaţiei, chestiuni materiale (de ce n-avem şi noi bănci, tehnologie, trenuri, maşini „ca la ei“) sau teme politice (ne plîngeam că democraţia noastră e „fragilă şi originală“, spre deosebire de „democraţiile lor“). Mi se pare că, în ultimii ani – după ce foarte mulţi români au umblat prin ţările occidentale şi „au văzut cu ochii lor“ cum stă treaba –, discursul public a luat o altă turnură în materie: nu ne mai preocupă atît de mult superioritatea lor tehnologică, politică, socială. Mai bine zis, ne-am obişnuit cu ideea de decalaj. Nu mai avem, precum Dinicu Golescu odinioară, mirări în faţa „minunilor“ vestice. Ceea ce invidiem „la ei“ este normalitatea, firescul vieţii de toate zilele, confortul cotidian al existenţei. Ne-am obişnuit cu realitatea că „ei“ sînt mai avansaţi tehnologic, n-o mai luăm emoţional, ci am „raţionalizat-o“: asta e, cîndva o să fie şi la noi la fel, ba chiar a început să fie (căci avem „şi noi“ Internet, maşini performante, iPad-uri etc., etc.). În schimb, am ajuns să avem plăcute surprinderi şi frumoase relaxări ale psihicului nostru obosit de tranziţie cînd constatăm că „la ei“ oamenii zîmbesc pe stradă, şoferii nu înjură, maşinile nu sînt parcate pe trotuar, nu te îmbrînceşte nimeni, poţi să mergi cu bicicleta prin oraş fără teama că poţi ajunge la Urgenţă şi aşa mai departe. Nu mai avem uimiri turistice (la vederea catedralelor, muzeelor, palatelor) şi nici complexe tehnologice; în schimb, (re)descoperim umanitatea în gesturile ei simple şi fireşti. Am citit, în ultima vreme – în presă, pe bloguri, pe Facebook – tot felul de mărturii ale unor oameni care au fost „afară“ (cîţiva ani, la studii, sau cîteva zile, în vacanţă) şi s-au întors: cel mai mult apreciază normalitatea de acolo. 

Într-un fel, am evoluat. Am ajuns, carevasăzică, la esenţa lucrurilor, la oameni şi valorile lor – nu mai întoarcem capul, prosteşte, după vreo maşină, nici nu ne mai mirăm la vederea unui fax. În alt fel însă, batem pasul pe loc – dacă nu cumva chiar am regresat. Căci degeaba voim noi „progresul şi numai progresul“ dacă pentru el trebuie să plătim preţul de-normalizării noastre: atît de mult a ajuns să ne enerveze viaţa de toate zilele în ţărişoara noastră (cu televiziunea şi politichia ei cu tot) încît ieşirea „afară“ e, pentru cei mai mulţi dintre noi, ca permisia pentru soldat: respirăm aerul normalităţii. Problema e că, la întoarcere, iar ne enervăm şi iar o luăm de la capăt. Ar trebui, poate, să-l recitim pe Dinicu Golescu.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.