Nepotriviri

Obsesia naţională pentru "imaginea României în lume" se dovedeşte, încă o dată, doar un mod de a justifica, pentru unii, vînătoarea de ponei roz. Vrem cu orice preţ "o imagine bună", vrem laude, vrem ştiri pozitive despre România în presa străină, dezbatem de ani întregi ce e de făcut şi cheltuim bani pentru campanii. Cînd apare vreo ştire negativă despre noi (fie şi în cel mai prizărit ziar străin), televiziunile organizează rapid interminabile talk-show-uri în care cîţiva lideri de opinie (autentici sau închipuiţi) ling rănile identitare ale poporului, în direct. După ce trece valul, îl uităm şi ne vedem de ale noastre, pînă la următorul "scandal", cînd iar ne adunăm energiile pentru a dezbate, la televizor şi în editoriale, de ce "Occidentul nu ne înţelege şi nu ne apreciază". În schimb, nu observăm că, puţin cîte puţin, se înmulţesc ştirile normale despre România. De cînd am intrat în Uniunea Europeană, am intrat şi pe agenda presei din ţările europene. Aşa încît multe ziare au scris despre alegerile din România, aşa cum scriu şi despre alegerile din orice altă ţară europeană. Pe lîngă agenţiile de presă mari, care au corespondenţi permanenţi la Bucureşti, precum Associated Press sau Reuters, se ocupă de noi şi ziare "marginale", precum Irish Times, şi cotidianul economic francez Les Echos, şi portalul bulgăresc Novinite.com şi altele. Ar trebui să fim mulţumiţi că România este tratată ca orice altă ţară, iar despre alegerile de la noi se scrie destul de mult: nu doar ştiri scurte prezentînd rezultatele, dar şi analize, profiluri ale principalilor lideri politici, elemente din programele de guvernare. Normalitatea întruchipată: tot aşa se scrie cînd au loc alegeri în Franţa ori în Germania. Dar lucrurile se cam încurcă. Pe de o parte, pentru că biata presă străină a trebuit să scrie de două ori, la interval de cîteva zile, că "în România a fost desemnat un nou prim-ministru". Asta nu mai e "ca-n Franţa şi ca-n Germania". Pe de altă parte, pentru că jurnaliştii străini folosesc, sec, reperele şi standardele valabile pentru orice ţară democratică. Reuters, de pildă, scrie că PD-L şi PSD vor forma un "guvern de centru-stînga", iar La Stampa consideră că PD-L este un partid "centrist". Cum adică? N-a spus dl Boc imediat după alegeri că poporul a votat dreapta, respingînd soluţiile de stînga propuse de PSD? Nu se mîndresc liderii PD-L cu apartenenţa lor la Partidul Popular European (care, nu-i aşa, e de dreapta), uitînd că pînă acum cîţiva ani erau în Internaţionala Socialistă şi, mai mult decît atît, se considerau "adevăraţii reprezentanţi ai social-democraţiei de tip european", pentru a le face în ciudă "neocomuniştilor" de la PSD? Corriere della Sera scrie că "marii învinşi sînt liberalii premierului Tăriceanu". Dar n-a spus chiar dl Tăriceanu că PNL a obţinut rezultate foarte bune, n-au ţinut liberalii cu dinţii de funcţia de premier, ca nişte învingători? În fine, mai toate agenţiile şi ziarele scriu că se aşteaptă de la noul guvern soluţii anticriză. Care criză? Nu spun mai toţi politicieni că - totuşi - vom avea creştere economică (mai mică, ce-i drept), că pensiile şi salariile vor creşte, că se vor construi mintenaş toate autostrăzile după care tînjim? S-ar părea că standardele obişnuite într-o democraţie europeană şi aşteptările jurnaliştilor străini nu se potrivesc, în continuare, cu ocupaţiunile noastre mintale. Noi vrem să ştim dedesubturile negocierilor dintre partide, cine ce a promis şi cui, ce firme "prietene" se vor înfrupta din fondurile europene şi dacă PSD a trădat PNL sau invers. Noi vrem să ştim de ce s-a retras dl Stolojan - chestiune pe care jurnaliştii străini o tratează ca pe o ciudăţenie inexplicabilă şi trec mai departe. Nu, aici chiar n-au priceput nimic. Dl Stolojan - fost prim-ministru timp de un an la începutul anilor ’90, apoi înalt funcţionar la FMI, apoi susţinător al dlui Iliescu, apoi liberal, iar acum democrat-liberal (ceea ce în cazul altora se numeşte "traseism politic", dar la dumnealui nu) - se bucură în continuare de o mare încredere, iar poporul e dispus să fie înţelegător cu retragerile sale. Dumnealui nu poate fi judecat ca orice politician: e omul de la care poporul aşteaptă, încrezător, de o tranziţie întreagă, salvarea economiei şi a ţării, iar dumnealui, cînd mai are un pas pînă să ne mîntuiască prin calităţile sale de economist, cade pe gînduri şi renunţă. Presa străină a început prea devreme să ne trateze normal şi să scrie, pur şi simplu, despre alegeri, stînga şi dreapta, coaliţii etc. Domnii jurnalişti străini nu pricep căderea pe gînduri la nivel de prim-ministru desemnat. Şi, în plus, ei îşi încheie articolele cu nişte afirmaţii tăioase, precum în Irish Times care, după ce analizează rezultatele alegerilor şi prezintă coaliţia de guvernare, ne strică maioneza: "Bursa din România şi moneda naţională au suferit pierderi consistente în ultimele luni". E clar. Nu ne potrivim.