Munţii noştri aur poartă?

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
În Europa reizbucneşte războiul ideologic jpeg

Proiectul de la Roşia Montană este dezbătut, disputat, controversat de ani întregi. Cu momente de vîrf şi perioade de aparentă uitare. A revenit de curînd în actualitate după ce preşedintele Traian Băsescu a declarat că susţine proiectul „mai mult decît oricînd“. Zis şi făcut: la cîteva zile după declaraţie, preşedintele a fost la Roşia Montană şi şi-a întărit cuvintele: „Nu sînt adeptul laşităţii instituţionale. De dragul de a fi mîngîiat pe creştet de un ONG vocal, de o televiziune mai mult sau mai puţin naţională sau antinaţională, poate interveni şi laşitatea. Şi am văzut-o la foarte mulţi oameni politici. Dacă acest proiect stă îngropat din ’97 pînă acum, să ştiţi că unul dintre motivele serioase este laşitatea oamenilor politici, care nu au vrut să-i doară capul. Dacă se dădea drumul la proiect din ’97, ne găsea creşterea preţului la aur în plină exploatare“. (adevarul.ro)

Ca întotdeauna după vreo declaraţie a preşedintelui, s-a creat un iureş de „ştiri“, comentarii şi vorbării. Aurul ţării – despre care nu prea vorbea nimeni pînă acum – a devenit o chestiune stringentă şi o preocupare majoră. Ziarele şi televiziunile sînt năpădite de socoteli: cît aur se extrage în lume, cîte tone avem noi, cît valorează, cîte ar reveni BNR etc., etc. Institutul Geologic Român anunţă că, pe lîngă rezervele de la Roşia Montană, există şi altele. În total, avem – cică – nişte sute bune de tone de aur sub picioarele noastre, în valoare de vreo 86 de miliarde de dolari. Şi uite-aşa, putem începe să visăm la miliardele din care ţărişoara s-ar înfrupta dacă aurul ar fi adus la suprafaţă: cică numai cel de la Roşia Montană ar face, la preţul de-acum, cam 14. Şi aurul tot creşte la bursă... O groază de bani, bineînţeles.

La o privire mai atentă însă constatăm că suma nu mai e atît de mare. Ziarele scriu că România ar fi pierdut vreo 3 miliarde de euro din cauza suspendării de la vînzarea certificatelor de emisii de carbon (pe care, din 2008 încoace, n-a fost în stare să le vîndă). Din fondurile europene de 20 de miliarde de euro am reuşit să cheltuim foarte puţin – ba chiar trebuie să restituim cîte ceva, din cauza neregulilor în folosirea banilor. După ce, la începuturile crizei mondiale, preşedintele şi premierul ne-au asigurat în repetate rînduri că România nu va fi afectată, am împrumutat peste noapte 20 de miliarde care ne ajung doar să cîrpim pensiile şi salariile. Iar datoria ţării se apropie de 100 de miliarde. Dacă mai punem la socoteală cît se pierde din cauza economiei subterane, a corupţiei, a slabei capacităţi a fiscului de a colecta impozitele, din cauza proceselor pierdute de statul român la Strasbourg pentru că nu respectă legile privind restituirea proprietăţii şi altele, constatăm că valoarea aurului „de sub picioarele noastre“ e mai mică decît valoarea banilor care se duc definitiv pe apa sîmbetei. Iar dacă ne mai gîndim cîţi bani am pierdut în ultimii 20 de ani pentru că legislaţia a fost proastă şi nefavorabilă investiţiilor, ne dăm seama că România e atît de bună la pierderea banilor încît cele 14 miliarde potenţiale de la Roşia Montană nu ne mai impresionează. Şi apoi, extragerea aurului e o activitate comercială, realizată de investitori privaţi, care vor să scoată profit. Cu ce se alege statul român din asta nu e clar, pentru că – la fel ca în cazul unor privatizări – contractul de la Roşia Montană e confidenţial. În loc să facă publice datele concrete ale contractului, politicienii preferă să vorbească despre „aurul ţării“, cu formule desprinse din retorica manualelor şcolare care ne învăţau despre bogatele resurse de petrol, aur, argint, sare etc., etc. ale frumoasei noastre patrii. Funcţionează aceeaşi mitologie naţională a „ţării binecuvîntate de Dumnezeu“, în care codrul e frate cu românul (chiar dacă îl tăiem de nu se vede!) şi „unde sapă sapa locul, sare din pămînt norocul“ (ca să citez versurile neinspirate ale lui Arghezi). Socotelile cu miliarde de euro suprapuse peste această mitologie a infinitelor resurse naturale ale ţărişoarei pot crea, în mintea multor concetăţeni, senzaţia că „aurul românilor“ e deja în buzunare. În loc să discutăm raţional despre ce înseamnă exploatarea aurului şi ce costuri (în bani, sănătate, mediu) implică, ne uităm la Roşia Montană ca la o pleaşcă.

„E nevoie de o dezbatere serioasă, bazată pe rapoartele specialiştilor“, au spus cîţiva politicieni (între care premierul Emil Boc şi Monica Macovei). În atîţia ani de controverse, specialiştii s-au pronunţat: Academia Română, Fundaţia Soros şi alte ONG-uri au adus argumente împotriva exploatării miniere. Roşia Montană Gold Corporation a răspuns cu campanii de PR, cu spoturi publicitare şi cu un lobby puternic. A organizat excursii pentru jurnalişti în Noua Zeelandă ca să le arate cum se lucrează acolo cu cianurile. Din această propagandă (care a recurs şi la alte elemente, vorbind despre numeroasele locuri de muncă şi despre viitorul prosper al zonei), a rezultat mai degrabă o împărţire a opiniei publice între susţinători fervenţi şi adversari ireductibili pe criterii emoţionale. Întrebarea fundamentală – în jurul căreia ar trebui să se adune argumentele pro şi contra – rămîne: Sîntem dispuşi, pentru a ne cîrpi sărăcia, să radem cîţiva munţi şi să suportăm, pe termen lung, consecinţele asupra mediului? Experţii care s-au pronunţat împotriva proiectului au dat un răspuns: preţul e prea mare. Statul român a bălmăjit-o pînă acum: n-a răspuns concret cu cît se aleg românii din aurul „lor“ (contractul fiind confidenţial) şi nu şi-a asumat răspunderea pentru ce ar urma să se întîmple dacă începe exploatarea. Acum, dacă Traian Băsescu a devenit preşedinte-lobbyst, la gradul de oportunism din aparatul de stat şi instituţii, se vor găsi destui care vor acţiona aşa cum presupun ei că i-ar plăcea şefului. În plus, exploatarea de la Roşia Montană a căpătat o aură de „proiect salvator al naţiei în vremuri de criză“. Or, nu e deloc aşa. E doar criză, nu e sfîrşitul lumii.

Altminteri, preşedintele are dreptate cînd vorbeşte despre „laşitatea oamenilor politici“. Dacă ne gîndim ce „performanţe“ are România în materie de pierdut şi tocat bani, mi s-ar părea un act de curaj ca decizia în legătură cu acest proiect să fie lăsată pe seama unei generaţii viitoare de politicieni, mai responsabili.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.