Ministrul, marfa şi banii

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La sfîrşitul săptămînii trecute, despre Festivalul de film "Anonimul" s-a vorbit la Euronews. Mi-au semnalat acest lucru cîţiva colegi, toţi cu aceeaşi uimire plăcută în glas şi aproape pe acelaşi ton care sugera că, în sfîrşit, pe postul european de ştiri mai ajung, din România, nu doar dezastre şi corupţie, dar şi evenimente culturale. Cîteva zile după aceea l-am văzut, la un post TV românesc, pe noul ministru al Culturii declarînd că există trei probleme ale culturii române: banii, banii şi iar banii. Cred că în cele două ştiri a fost vorba despre două culturi diferite. Româneşti amîndouă, dar diferite. Festivalul "Anonimul" este organizat pe bani privaţi, din iniţiativa cuiva care a avut ambiţia, plăcerea, orgoliul - sau toate acestea la un loc - de a construi, de la zero, la capătul României, un spaţiu cultural cu o identitate proprie. Se pare că, după numai două ediţii ale festivalului, a reuşit. "Păi sigur, că a avut bani...", vor cîrcoti unii. Cred că lucrurile sînt mai complexe. A avut bani, dar a avut şi capacitatea de a-i administra eficient, şi priceperea de a-şi alege colaboratori competenţi, care să facă selecţia filmelor (iar anul viitor nu mă îndoiesc că selecţia va fi şi mai bună), şi ştiinţa de a aduna în juriul (şi în jurul!) festivalului personalităţi culturale de primă mînă, şi altele. Dacă trecem dincolo de acest exemplu şi privim în urmă, constatăm că cele mai importante proiecte şi succese culturale ale ultimilor ani provin tot din surse private, iar multe dintre ele au pornit la drum fără bani sau cu bani puţini. Domeniul editorial a fost unul dintre cele mai eficiente în adaptarea la capitalism: la începutul anilor '90 a existat o explozie de edituri private, din care viaţa şi piaţa le-au selectat pe cele capabile să reziste. Humanitas s-a impus şi s-a dezvoltat publicînd nu SF-uri şi romane de spionaj, ci cărţi "grele", "de elită", de "cultură mare". Polirom a pornit de la patru titluri în primul an şi a ajuns astăzi la aproape cinci sute. Asta în timp ce fostele edituri de stat au fost privatizate cel puţin dubios şi au dispărut: de Minerva s-a ales praful (cu ediţiile sale din clasici cu tot), de Univers nu mai aude nimeni. În materie de dans (un domeniu care "la stat" moare cu zile), singurul eveniment memorabil a fost festivalul organizat de Fundaţia DCM. În cinema, mai există şi TIFF, organizat tot din iniţiativă privată şi avînd, şi el, o identitate precisă. Statul generează, în schimb, scandaluri anuale cu ocazia distribuirii banilor pentru filme. Şi se încăpăţînează să organizeze festivaluri "concurente", precum recentul festival al Mării Negre, despre care oamenii din branşă spun că e foarte slab. "La vivat concurenţa" a acţionat ministerul şi în teatru: şi-a inventat propriile premii, date pe veresie, pentru a "contracara" premiile UNITER. Numai că premiile UNITER au deja o tradiţie şi un prestigiu greu de zdruncinat - reprezintă, probabil, singurul "sistem de premii" din întregul spaţiu cultural care s-a impus în conştiinţa publică. Desigur, Statul subvenţionează teatrele. Dar succesele teatrale au apărut acolo unde s-a întîmplat să existe un director bun, care a ştiut să gestioneze banii, să atragă sponsorizări, să creeze un mediu propice creaţiei. E adevărat, Statul are de gestionat şi patrimoniul cultural, şi nu o dată autorităţile ministeriale au invocat faptul că o mare parte din fonduri merg în această direcţie. Numai că merg prost: sînt nenumărate şantiere de renovare şi restaurare unde nu se întîmplă nimic cu anii, zeci de monumente se degradează, multe muzee trăiesc de azi pe mîine ş.a.m.d. Cultura "de stat" e în paragină, în timp ce publicul dornic să citească ori să meargă la spectacole e "ţinut în viaţă" mai ales de iniţiativele private. Lipsa fondurilor este, desigur, o explicaţie, dar ea nu trebuie limitată la cifre, ci extinsă la atitudinea faţă de bani. Pentru mulţi intelectuali, adesea banii au un miros urît - îi detestă pe îmbogăţiţii tranziţiei, sînt enervaţi de noii capitalişti sălbatici care vor profitul şi doar profitul, cred în sloganul "sărac, dar cinstit" (chiar dacă pe Iliescu îl ironizau cînd spunea asta). Cînd vor să scoată o carte, să facă o revistă sau o expoziţie, banii devin parfumaţi: fac cerere de sponsorizare "pe la firme", dacă au energia şi abilitatea de a pune pe hîrtie proiectul într-o formă cumsecade. Dacă n-au, cer subvenţie de la stat, crezînd că Statul e "al nostru" şi, oricum, e dator să susţină cultura, deci banii Statului n-au miros. În fiecare an, repartizarea subvenţiilor pentru cărţi şi reviste a fost aşteptată cu sufletul la gură, iar apoi a stîrnit interminabile discuţii din cauza sistemului clientelar. În fiecare an, am avut ocazia să descoperim că banii Statului miros cel mai tare, a politică şi a coterie de cea mai joasă speţă, în faţa cărora păleşte orice inginerie financiară a cutărui capitalist de tranziţie. Mă tem că trebuie să-l contrazic pe dl ministru: nu banii sînt problema culturii, ci ce se face cu ei. Statul, deocamdată, a eşuat: s-a limitat să împartă coşul zilnic al sărăciei, pentru că n-a fost în stare să elaboreze politici culturale, să "vadă" pe termen lung. Aceasta e adevărata problemă a Ministerului Culturii. În rest, sigur că Statul e sărac, sigur că tînărul şi neliniştitul capitalism românesc dă prea mulţi bani pentru fotbal şi prea puţini pentru cultură. Dar nici "clasa culturală" nu vrea să înveţe din greşeli: se agaţă în continuare de pulpana Statului, fără să observe că banii privaţi asigură un nivel mai mare de performanţă. Nu neapărat pentru că sînt mai mulţi, ci pentru că sînt administraţi mai bine, de către oameni eficienţi şi pasionaţi, nu de consilieri aleşi după sprîncene politice.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

GtWDMQmXsAArIwx jpeg
Iranul a atacat Israelul cu rachete balistice. Explozii masive în Ierusalim și Tel Aviv. Au fost vizate centre militare și baze aeriene
Iranul a lansat un al patrulea val de rachete împotriva Israelului sâmbătă dimineață devreme, declanșând sirenele de alarmă aeriană în mai multe zone ale țării, au raportat Forțele de apărare israeliene. Cel puțin trei persoane au fost ucise în Israel și peste 40 au fost rănite.
soare plaja pixabay jpg
Prognoza meteo sâmbătă, 14 iunie. Vreme instabilă: temperaturi între 22 şi 29 de grade, dar şi ploi de scurte
Sâmbătă, 14 iunie, vremea aduce instabilitate atmosferică în mai multe regiuni ale țării, cu ploi de vară, descărcări electrice și temperaturi apropiate de normalul perioadei.
romania u19 fb frf jpg
Battle of the Milvian Bridge by Giulio Romano, 1520 24 jpg
Viziunea care a schimbat destinul omenirii. A transformat o credință prigonită într-o religie care avea să scrie istorie
O bătălie dată acum mai bine de 1700 de ani, aparent banală, a schimbat complet istoria umanității. Victoria unui pretedent la tronul imperial roman a transformat creștinismul dintr-o religie persecutată într-o credință care s-a răspândit pe tot globul și a schimbat definitiv mersul lumii.
Regele Mihai (© Wikimedia Commons)
Ce servea regele Mihai al României întotdeauna la cină. Era preparatul lui preferat: delicios, sănătos și considerat „spaima” bătrâneții
Regele Mihai al României avea un preparat la cină care i-a devenit atât de drag încât Regina Margareta l-a numit chiar „chestia aia verde”: pasta con pesto – paste cu sos de busuioc, muguri de pin, usturoi, ulei de măsline și parmezan – o alegere sănătoasă, delicioasă și vegetariană
club world cup2025 terikon jpg
ronaldinho emil boc gsp webp
image png
Culorile pe care trebuie să le porți în luna iunie pentru a atrage bogăția și abundența, conform feng-shui
Feng Shui este o practică străveche provenită din China, menită să creeze armonie între oameni și spațiile pe care le ocupă.
Delicatesele Micului dejun din Van Turcia intrat în Cartea Recordurilor Foto Daciana Stoica pentru Adevărul
Ciobanii înving aristocrația lumii. „Bulgărele de foc” românesc bate ouăle Benedict la micul dejun mondial
Bulzul românesc, clasat pe locul 27 în Top 50 TasteAtlas 2025, cucerește lumea ca mic dejun surpriză. Află și despre plăcinta aromână, care ocupă locul 43 în clasament!