"Mîini curate" în România?

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Am citit pe site-ul Presseurop (care publică, în zece limbi, inclusiv română, tot ce e semnificativ în presa europeană) o analiză foarte interesantă despre relaţia dintre politică, justiţie şi corupţie în Cehia. Ştiu, o asemenea temă nu interesează pe mai nimeni în România, unde majoritatea publicului crede că lumea începe şi se sfîrşeşte cu Băsescu, Ponta şi Antonescu. De cînd a căzut comunismul, problemele din fostele „ţări vecine şi prietene“ nu ne mai interesează, deşi pot fi relevante pentru ce ni s-a întîmplat în tranziţie. Sau – dacă ne facem că ne interesează – le reducem la cîteva stereotipii: „ştim“ că ţările Europei Centrale au avansat mai repede decît noi, că în Cehia a existat Havel („de ce n-am avut şi noi un Havel?“...), că în Polonia nu se simte criza ori că – mai nou – Ungaria are probleme cu democraţia, ca şi noi. Cam atît. Problemele asemănătoare – care au nevoie de soluţii asemănătoare – sînt cu totul neglijate. Încerc, totuşi, să „pun accentul pe ceea ce ne leagă“ (cum ne cita adesea Radu Cosaşu în şedinţele de redacţie).

Articolul (publicat iniţial în cotidianul Hospodáˇrské Noviny) se numeşte „Pe cînd o «Operaţiune Mîini curate»?“ şi este semnat de Maxmilián Strmiska, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Masaryk din Brno. Ideea centrală este că, dacă în Republica Cehă clasa politică nu va reuşi să se reformeze din interior, este posibil să apară un caz precum acela care a zguduit Italia la începutul anilor ’90: „Numărul din ce în ce mai mare de cazuri de clientelism dovedeşte că corupţia, deturnările de fonduri şi conflictele de interese nu sînt fenomene accidentale, ci mai degrabă incredibil de larg răspîndite şi structural înrădăcinate în ţară“. Cehia a avut parte de o suspendare a plăţilor din fonduri europene în februarie, din cauza fraudelor. Abia în august s-au reluat plăţile, dar între timp a avut loc arestarea unui fost guvernator regional (acuzat că ar fi luat mită pentru distribuirea preferenţială a banilor europeni), iar procuratura a declanşat mai multe anchete. Maxmilián Strmiska analizează Operaţiunea „Mîini curate“ din Italia şi e de părere că, atunci, „nu era vorba de orice fel de corupţie. Ci de o corupţie protejată, acoperită politic şi binecuvîntată de «pilonii democraţiei» (dar s-ar putea la fel de bine folosi expresia «pilonii unei oligarhii demagogice»), adică de principalele partide politice“. În demontarea întregului mecanism, justiţia a avut un rol-cheie – s-a vorbit chiar de o „Revoluţie a judecătorilor“. Investigaţiile jurnaliştilor şi reacţia favorabilă a opiniei publice au contat şi ele foarte mult. Dar – crede politologul ceh – justiţia italiană nu ar fi reuşit în cruciada ei anticorupţie „fără a avea aliaţi de încredere în poziţii suficient de puternice în structurile puterilor legislative şi executive“. Subiectul e, pînă la urmă, politic şi are nevoie de soluţii politice: „«Revoluţia judecătorilor» nu a putut oferi astfel de soluţii. Doar o «Revoluţie a oamenilor politici» are această putere, dar cu responsabili capabili de viziune pe termen lung, care se sinchisesc mai degrabă de interesul public decît să se integreze cît mai repede posibil într-o coaliţie neoficială de privilegiaţi“.

Eram în Italia în anii cînd, în urma Operaţiunii „Mîini curate“, vechiul sistem de partide politice s-a prăbuşit. Am urmărit cu atenţie cazul, am şi scris la vremea aceea în Dilema despre transformările politice survenite (inclusiv „naşterea“ lui Berlusconi ca om politic). Profesorul Maxmilián Strmiska pune accentele unde trebuie în legătură cu cazul italian. Iar asemănările (surprinzătoare, nu?) cu situaţia din România mi se par limpezi. Şi la noi este vorba de un sistem politic clientelar, care încurajează/tolerează corupţia; şi la noi, interesele economice şi vînătoarea de contracte preferenţiale pe bani publici (fie ei proveniţi de la statul român, fie de la UE) sînt transpartinice; şi la noi, corupţia a ajuns la stadiul de „sistem“, nu mai e vorba doar de „cazuri izolate“ care pot fi puse pe seama „naturii umane“, a unor indivizi fără prinţipuri şi fără morală, bla-bla. Dar, dacă în Italia anilor ’90 investigaţiile jurnaliştilor au contribuit la dezvăluirea sistemului, la noi, astăzi, ele sînt mult mai palide. Şi – mai ales – lipseşte reacţia activă a opiniei publice. În Italia acelor ani au fost manifestaţii de stradă cu sute de mii de participanţi care protestau împotriva corupţiei. Magistraţii care conduceau ancheta „Mîini curate“ au fost susţinuţi de sindicate, de organizaţii civice, de opinia publică în general, dar şi de preşedintele Republicii de atunci, Oscar Luigi Scalfaro, care a solicitat o intervenţie directă la toate televiziunile italiene (întrerupînd transmisia unui meci din Cupa UEFA), tocmai pentru a se pronunţa, ferm, în favoarea legalităţii şi pentru a demasca încercarea unor politicieni de a bloca anchetele. La noi, manifestaţiile de stradă sînt lăsate pe seama colonelului Dogaru. Chiar dacă – în sondaje, pe Facebook, pe bloguri, pe forumurile ziarelor sau în taclalele la o bere – opinia publică se pronunţă împotriva corupţiei, în bună parte curentele de opinie sînt generate la televizor şi uşor de „întors“: a se vedea felul în care anchetele procurorilor despre fraudele de la referendum au fost masiv prezentate drept „anchete staliniste“ îndreptate „împotriva oamenilor simpli“.

Dincolo de diferenţe, asemănarea majoră constă în „uzura“ politică şi morală a partidelor politice. Încercările de a fonda mişcări politice noi, curate, „altfel“ riscă să eşueze în jocurile bizantine ale politicii dîmboviţene: s-ar putea ca aceste noi mişcări să fie înghiţite (sub eticheta „alianţei de centru-dreapta“) de PDL & co. La stînga, considerîndu-se pe cai mari pentru că (încă) are cifre semnificative în sondaje, USL nu pare să vădească vreun chef de minimală reformă. Aşa încît, şi la noi, ar putea izbucni un scandal asemănător cu cel din Italia, care să ducă la prăbuşirea întregului sistem de partide. Aşa cum, după părerea lui Maxmilián Strmiska, s-ar putea întîmpla şi în Cehia. Diferenţa majoră faţă de Italia anilor ’90 este că procurorii şi regulile statului de drept au acum un aliat puternic reprezentat de instituţiile europene. Deocamdată, tot pe ele trebuie să ne bazăm. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Fosa septică din Alunu - Vâlcea în care a murit un elev în 2014 Foto Adevărul
Obligația pe care o au românii care dețin fosă septică. Amenzile pornesc de la 5.000 de lei
O lege nouă îi obligă pe proprietarii de fose septice să se înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate. Termenul limită este 30 octombrie 2022.
Motoare de barcă gasite în Crișan FOTO garda de Coastă jpeg
Motoare de barcă dispărute din Franța, descoperite în Delta Dunării. Ce explicații a dat proprietarul
Patru motoare de barcă au fost descoperite de polițiștii Gărzii de Costă la un bărbat din Crișan, Tulcea. Motoarele figurau ca dispărute și erau căutate de autoritățile din Franța pentru confiscare.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.